ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2328/2020

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 06.04.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B., a chemat în judecată pe pârâta C. S.A. solicitând obligarea la plata sumei de 316.249 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1166 si urm C. civ., art. 64 lit. e) din Legea 85/2014 si contractul cadru de prestări servicii nr. 3880.

Prin sentința civilă nr. 4311/15.11.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2017 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. și Asociații în contradictoriu cu pârâta C. S.A. ca neîntemeiată și s-a luat act că pârâta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei C. S.A. la plata sumei de 316.249 RON.

Prin decizia civilă nr. 2260 din 08 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta - reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B., împotriva sentinței civile nr. 4311/15.11.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. S.A.. A fost schimbată în parte sentința apelată. A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A.. A fost obligată pârâta C. S.A. să plătească reclamantei A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. suma de 316.249 RON. A fost menținută în rest sentința atacată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. S.A.

Prin decizia nr. 2099 din 14 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 a fost anulat recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2260 din 08 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., prin administrator judiciar B., cu motivarea că recursul a fost tardiv declarat, decizia fiind pronunțată în complet de filtru.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâta C. S.A.

La data de 31 martie 2020 Înalta Curte a constatat suspendarea judecății de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020, cauza fiind repusă pe rol ulterior.

Analizând excepția inadmisibilității contestației în anulare a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare, care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute, respectiv când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu contestație în anulare este limitativă și, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei contestații în anulare decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ., deoarece, în alt fel, s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile impuse de aceasta.

Prin decizia nr. 2099 din 14 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în cadrul procedurii de filtrare a recursurilor a fost anulat recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2260 din 08 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, cu motivarea că a fost tardiv declarat.

Așadar, decizia împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a contestației în anulare a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluția fiind aceea de anulare a recursului promovat de către pârâtă.

Înalta Curte reține faptul că, în completul de filtru, se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspectele formale ale declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Prin urmare, procedura examinării admisibilității recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte, decizia atacată fiind pronunțată pe excepția tardivității recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Rezultă că legiuitorul a stabilit ca, deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cum este și decizia atacată, să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu contestație în anulare.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ. hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Ca atare, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, împotriva deciziei nr. 2099 din 14 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea C. S.A. împotriva deciziei nr. 2099 din 14 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoareaTotal Soft S.A. împotriva deciziei nr. 2099 din 14 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2020.