ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1515/2019

Ședința publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 09.04.2014, sub numărul de dosar x/2014, la Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, în urma dispunerii disjungerii judecății prin sentința comercială nr. 9933/Com/2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 al aceleiași instanțe, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:

- să se constate nulitatea absolută a clauzelor de la art. 1.3 lit. c), 2.2 și 6.3 din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr. x din 27.04.2007, pentru încălcarea de către bancă a obligațiilor de informare, consultare și avertizare a consumatorilor anterior încheierii contractului, a obligației de a nu pune în vânzare produse/servicii financiare defectuoase (toxice), de a nu utiliza practici comerciale înșelătoare, a obligației de a nu introduce clauze abuzive în contractele de credit;

- obligarea băncii la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent contractului de credit care să prevadă restituirea creditului în RON, prin luarea în considerare a cursului CHF - RON de la data încheierii contractului de credit;

- obligarea băncii la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 202/C/2015 pronunțată la data de 19.02.2015 în dosarul nr. x/2014 Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, unde cauza a fost înregistrată în dosarul nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 4962 pronunțată la data de 18.09.2015 în dosarul nr. x/2015 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată și a obligat reclamanții în solidar la plata către pârâtă a sumei de 6.395,34 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile reclamanții A. și B. au formulat apel, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 939A din 26.05.2016 a respins apelul declarat de apelanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 4962 din 18.09.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata C. S.A., ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 939A din 26.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă au declarat recurs reclamanții A. și B. dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 23.10.2017 la Curtea de Apel București.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 15 martie 2018, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 4962 din 18.09.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă, pe care a menținut-o.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - și cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., "competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) din același act normativ, "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că în cazul cererii de chemare în judecată care cuprinde mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe aceeași cauză, competența după valoare va fi determinată în funcție de acea pretenție care are valoarea cea mai ridicată.

Prin raportare la aceste prevederi legale, se constată că prin cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze stipulate în Condițiile speciale ale Convenției de credit nr. x din 27.04.2007.

Fiind formulate capete de cerere distincte în legătură cu clauze contractuale a căror validitate este contestată, se constată că acestea au natura unor capete de cerere principale, în sensul art. 30 alin. (3) teza a II-a prima ipoteză C. proc. civ., având în vedere că, pe de o parte, au fost formulate prin cererea introductivă de instanță și, pe de altă parte, soluția dată fiecărui capăt de cerere nu depinde de soluția dată celorlalte capete de cerere.

Astfel, va fi examinată valoarea fiecărui capăt de cerere principal, prin raportare la estimările făcute în cuprinsul cererii de chemare în judecată și la sumele ce rezultă din înscrisurile depuse în primă instanță.

Prin raportare la aceste valori, se constată că valoarea obiectului cererii este de 28.434.22 RON, potrivit evaluării reclamanților efectuată prin înscrisul existent la fila x dos nr. 5564/111/2014 al Tribunalului Bihor.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reținut că, efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În condițiile în care caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale vizează atât dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta se sprijină (Decizia Curții Constituționale nr. 1/1995), rezultă că sintagma privitoare la pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv nu se va mai aplica hotărârilor pronunțate în apel ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, a Curții Constituționale.

Per a contrario, hotărârilor pronunțate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, a Curții Constituționale, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Or, această din urmă ipoteză este aplicabilă în prezenta cauză, în condițiile în care decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunțată la 26 mai 2016, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017, a Curții Constituționale, a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017.

Totodată, se reține că dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un prag valoric de 500.000 RON sunt prorogate de la aplicare, astfel cum rezultă din prevederile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 conform cărora, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".

Prin raportare la aceste considerații, se constată că valoarea cererii de chemare în judecată este în cuantum de 28.434.22 RON.

Având în vedere că valoarea acestui capăt de cerere principal este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, se poate concluziona în sensul că decizia civilă nr. 939A din 26 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 939 A din 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 939 A din 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2019.