ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1561/2017

Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, cum este și recursul în cauză, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, constată următoarele:

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reține că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța a admis excepția tardivității apelului principal declarat de pârâta A. S.A împotriva sentinței civile nr. 128/03.02.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2015, și a respins acest apel ca tardiv.

S-a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamanții B. și C. împotriva aceleiași sentințe.

S-a respins ca nefondat apelul incident.

Au fost admise apelurile declarate de apelanții reclamanți D. și E. și de apelantul-pârât F. împotriva sentinței civile nr. 128/03.02.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

A fost schimbată în parte sentința în sensul că respinge pretențiile formulate împotriva pârâtului F. ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost obligată pârâta S.C. A. S.A. la 12.000 euro în echivalent RON reprezentând daune materiale.

S-au menținut celelalte dispoziții referitoare la sumele ce urmează a fi plătite de pârâta S.C. A. S.A. cu titlu de daune morale și cheltuieli de judecată și cele referitoare la respingerea prestației periodice solicitate.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

În speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții D., E., C. și B. au chemat în judecată pe pârâții F. și S.C. A. S.A. solicitând obligarea lor în solidar la plata următoarelor sume: 20.000 Euro cu titlu de daune materiale legate de cheltuielile pe care le-au efectuat cu spitalizarea îndelungată, îmbălsămare, pomenire și celelalte datini creștinești față de defuncta G.; 200.000 Euro cu titlu de daune morale pentru reclamanții D. și E. fiecare, în calitate de părinți ai defunctei G.; 100.000 Euro cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre reclamanții C. și B., în calitate de frați ai defunctei G.; o prestație periodică de 2000 RON pe lună pentru reclamanta E. pentru tratarea afecțiunilor medicale care au debutat imediat după data producerii accidentului, din cauza cărora a fost pensionată medical.

Așa fiind, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că este vorba de o acțiune în pretenții, având caracter patrimonial, iar recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretențiilor contestate de fiecare reclamant în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului, aspect ce rezultă și din coroborarea prevederile art. 99 și art. 100 C. proc. civ.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Așa fiind, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 673 A/2016 din 5 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 673 A/2016 din 5 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2017.