ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1249/2017

Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, cum este și recursul în cauză, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, constată următoarele:

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reține că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2218/12.04.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Aceasta întrucât, potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013: "(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Or, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta C. a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a Actului Constitutiv al societății S.C. B. S.R.L. autentificat sub nr. x/21.11.2006 la BNP Asociați D. și E., în ceea ce privește aducerea ca aport în natură la capitalul social al S.C. B. S.R.L de către S.C. A. S.R.L a terenului situat în București șos. x, în suprafață de 908,60 m.p.

Din analiza actelor aflate în dosarul nr. x/2015, în care a fost înregistrată inițial cererea de chemare în judecată, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 25.08.2015, Înalta Curte constată că la pagina 8 din Actul Constitutiv al societății S.C. B. S.R.L. autentificat sub nr. x/21.11.2006, este menționată valoarea terenului în litigiu, la suma de 559.540 RON, acesta fiind evaluat conform raportului de evaluare de către S.C. F. S.R.L. la data de 16.11.2016, iar prin încheierea de rectificare nr. 27306 din 11.12.2016, aflată la fila x în același dosar, se rectifică valoarea terenului în sensul că acesta se majorează de la valoarea de 559.540 RON, la 566.305 RON.

Tot în același context, Înalta Curte mai reține un alt argument, în considerarea dispozițiilor evocate, referitor la valoarea terenului, în sensul că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP Asociați D. și E., sub nr. x/08.04.2004, prin care G. a vândut pârâtei S.C. A. S.R.L., terenul intravilan situat în București, șos. x, prețul vânzării a fost stabilit la suma de 79.456 euro, care reprezintă echivalentul sumei de 358.765,42 RON.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, valoarea obiectului cererii este de 566.305 RON.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că este vorba de o acțiune în pretenții, având caracter patrimonial, iar recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretențiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Așa fiind, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtele B. S.R.L. BUCUREȘTI și A. S.R.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 1773A/2016 din 2 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtele B. S.R.L. BUCUREȘTI și A. S.R.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 1773A/2016 din 2 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2017.