ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 586/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin decizia nr. 407/ CA din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Iași a fost respins recursul declarat de B.E. și B.G. împotriva încheierilor de ședință din 26 noiembrie 2009 și din 9 decembrie 2009 ale Tribunalului Iași. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că prin încheierea de ședință de la data de 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Iași s-a dispus suspendarea judecății acțiunii introductive a reclamanților B.E. și B.Gh., în temeiul art. l55 ! C. proc. civ., reținându-se că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația stabilită de instanță, împiedicând astfel desfășurarea normală a cauzei.

Ulterior acestei hotărâri, B.E. a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere ce a fost respinsă de instanță prin încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2009. împotriva acestor hotărâri au declarat recurs B.E. și B.Gh., criticând încheierile pronunțate de instanța de fond cu privire la suspendarea cauzei, ca nelegale și netemeinice. Instanța de recurs a reținut că reclamanții nu s-au conformat obligațiilor stabilite de instanță și, ca atare, în mod justificat prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 155 C. proc. civ., întrucât desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată de neîndeplinirea unei obligații imperative ce revenea reclamanților, potrivit art. 113 C. proc.

civ. Împotriva acestei hotărâri irevocabile a declarat recurs reclamantul B.E., criticând soluția instanței de recurs ca netemeinică și nelegală. A arătat că a formulat recurs și împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză. Înalta Curte sesizată cu cererea de recurs de față și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, în prezent sunt instituționalizate mai multe căi de atac a hotărârilor judecătorești, și anume, apelul, recursul, contestația în anulare, revizuirea și recursul în interesul legii. Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V - Capitolul I, recursul (art. 299 – art. 316), cale extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului. Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată în calea de atac a recursului, hotărâre irevocabilă.

Din coroborarea dispozițiilor art. 377 alin. (2) și art. 299 C. proc. civ., rezultă că în sistemul român de jurisdicție este statuat principiul unicității recursului. Pentru motivele arătate, întrucât recursul nu privește o hotărâre dintre cele enumerate de art. 299 C. proc. civ., care pot fi atacate cu recurs, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de B.E. împotriva deciziei nr. 407/ CA din 12 iulie 2010 a Curții de Apel lași, secția contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.