ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 586/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 586/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin decizia nr.
407/ CA din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Iași a fost respins recursul
declarat de B.E. și B.G. împotriva încheierilor de ședință din 26 noiembrie 2009
și din 9 decembrie 2009 ale Tribunalului Iași.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că prin încheierea de
ședință de la data de 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Iași s-a dispus
suspendarea judecății acțiunii introductive a reclamanților B.E. și B.Gh., în
temeiul art. l55
!
C. proc. civ., reținându-se că reclamanții nu și-au
îndeplinit obligația stabilită de instanță, împiedicând astfel desfășurarea
normală a cauzei.
Ulterior
acestei hotărâri, B.E. a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere
ce a fost respinsă de instanță prin încheierea de ședință din data de 9
decembrie 2009.
împotriva
acestor hotărâri au declarat recurs B.E. și B.Gh., criticând încheierile
pronunțate de instanța de fond cu privire la suspendarea cauzei, ca nelegale și
netemeinice.
Instanța de
recurs a reținut că reclamanții nu s-au conformat obligațiilor stabilite de
instanță și, ca atare, în mod justificat prima instanță a făcut aplicarea
dispozițiilor art. 155 C. proc. civ., întrucât desfășurarea normală a
procesului a fost împiedicată de neîndeplinirea unei obligații imperative ce
revenea reclamanților, potrivit art. 113 C. proc. civ.
Împotriva
acestei hotărâri irevocabile a declarat recurs reclamantul B.E., criticând
soluția instanței de recurs ca netemeinică și nelegală.
A arătat că a
formulat recurs și împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de
sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată
în cauză.
Înalta Curte
sesizată cu cererea de recurs de față și procedând la verificarea acesteia a
constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi
arătate în continuare.
În conformitate
cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și
procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor
judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condițiile legii.
În conformitate
cu dispozițiile Codului de procedură civilă, în prezent sunt instituționalizate
mai multe căi de atac a hotărârilor judecătorești, și anume, apelul, recursul,
contestația în anulare, revizuirea și recursul în interesul legii.
Codul de
procedură civilă reglementează în Titlul
V -
Capitolul
I,
recursul (art. 299 – art. 316), cale extraordinară de
atac, iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului.
Conform
dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără drept de
apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile
altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.
Înalta Curte,
văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu
recurs a fost pronunțată în calea de atac a recursului, hotărâre irevocabilă.
Din coroborarea
dispozițiilor art. 377 alin. (2) și art. 299 C. proc. civ., rezultă că în
sistemul român de jurisdicție este statuat principiul unicității recursului.
Pentru motivele
arătate, întrucât recursul nu privește o hotărâre dintre cele enumerate de art.
299 C. proc. civ., care pot fi atacate cu recurs, Înalta Curte va respinge
recursul declarat ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul formulat de B.E. împotriva deciziei nr. 407/ CA din 12 iulie 2010 a
Curții de Apel lași, secția contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.