ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.03.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2964/2011

HOTĂRÂRE
29.03.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2964/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată secției a V-a comercială

a Curții de Apel București, înregistrată la data de 22 februarie 2011, contestatoarea

V.E. a solicitat repunerea pe rol a cauzei suspendată la data de 14 decembrie 2010,

în baza art. 155

1

de instanță.

Secția a V-a comercială

a Curții de Apel București, prin încheierea pronunțată la data de 29 martie 2011,

având în vedere dispozițiile art. 155

1

alin. (2) C. proc. civ., a respins

cererea formulată de contestatoare, cu motivarea că aceasta nu a

îndeplinit obligațiile

dispuse de instanță în sarcina sa, nedepunând la dosar copia lizibilă a sentinței

comerciale nr. 3291/2001 cu mențiunea irevocabilă și nu a precizat obiectul, motivele

și temeiul de drept al contestației la executare spre a permite instanței să soluționeze

cauza.

Împotriva menționatei

încheieri a formulat recurs contestatoarea V.E., arătând în esență că, prin această

hotărâre, instanța a încălcat „prevederile legii și procedurilor”, împiedicând „înfăptuirea

justiției”.

Recursul este nefondat.

Astfel, potrivit art.

155

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea părții, judecata va fi reluată

dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și potrivit legii,

aceasta poate continua.

Este de observat că, în

speță, contestatoarea nu a

îndeplinit obligațiile pe care instanța le-a stabilit în sarcina

sa, așa încât, în mod corect și cu respectarea precitatelor dispoziții legale, instanța

a respins

cererea

de repunere pe rol a cauzei și a menținut măsura suspendării judecății, dispusă

în baza art. 155

1

alin. (1) C. proc. civ. ca sancțiune procedurală, reținând

culpa contestatoarei în neîndeplinirea obligațiilor pe care le-a stabilit în sarcina

sa, considerente pentru care nu pot fi primite criticile recurentei vizând nelegalitatea

încheierii atacate, referitoare la încălcarea „legii și a procedurilor” sau la împiedicarea

înfăptuirii justiției, de altfel nedezvoltate.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat

în cauză.

Respinge recursul

declarat de V.E. împotriva încheierii din 29 martie 2011 a Curții de Apel București,

secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-12-04
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4314/2013
Deliberând asupra contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin cererea adresată, secției a V-a comercială, a Curții de Apel București, înregistrată la data de 22 februarie 2011, contestat
ÎCCJ 2011-02-15
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 664/2011
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia comercială nr. 163 din 29 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială, s-a respins
ÎCCJ 2008-12-11
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1185/2011
pârâta R.A.D.E.T., cu motivarea că debitele pretinse rezultă din hotărâri judecătorești, astfel că, fiind constatate prin titluri executorii, pentru reglementarea situației acestor debite, reclamanta are posibilitatea contestației la execut
ÎCCJ 2011-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1784/2011
244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 20123/3/2006 al Tribunalului București, secția a VI - a comercială. După pronunțarea Deciziei comerciale nr. 18 din 13 ianuar
ÎCCJ 2011-12-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4201/2011
280 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., condiția urgenței nu este prin ea însăși suficientă pentru admiterea cererii, astfel că se impune ca judecătorul să facă un examen sumar al litigiului pentru a verifica aparența dreptului și că sub
Sursă