ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 732/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 732/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin cererea precizată, înregistrată pe rolul
Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,
reclamanta G.D.M. a chemat în judecată Ministerul Sănătății Publice și Spitalul
Clinic de Pneumoftiziologie Iași, pentru nerespectarea Sentinței civile nr. 97
din 16 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, irevocabilă, în
temeiul art. 22, art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, solicitând
următoarele:
- sancționarea
Ministerului Sănătății Publice cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe
economie pe zi de întârziere, începând cu data de 11 martie 2009;
- obligarea
Ministerului Sănătății Publice să-i plătească suma de 100.000 RON reprezentând
despăgubiri pentru întârziere;
- sancționarea
Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie cu o amendă de 20% din salariul minim
brut pe economie/zi de întârziere, începând cu data de 11 martie 2009;
- obligarea
Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Iași să-i plătească suma de 100.000 RON
reprezentând despăgubiri pentru întârziere.
Motivele de fapt
și de drept pe care s-a întemeiat cererea.
Prin Sentința civilă
nr. 97 din 16 septembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, irevocabilă prin Decizia
nr. 1334 din 11 martie 2009 pârâții au fost obligați să-i răspundă reclamantei
la adresele din 16 martie 2007 și din 29 martie 2007.
Prin nerespectarea
acestei hotărâri judecătorești reclamanta a fost privată de dreptul la un
tratament adecvat afecțiunii de care suferă - aspergiloză bronhopulmonară
alergică - spitalele neavând asigurate medicamentele antifungice necesare
pentru tratarea acestei afecțiuni, necunoscute și nerecunoscute în România,
fiind pusă în situația de a-și asigura singură tratamentul fără a avea dreptul
la rețete compensate conform cuantumului pensiei sale de invaliditate.
Apărările
formulate de pârâții Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași și Ministerul
Sănătății Publice.
Pârâtul Ministerul
Sănătății Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii,
ca neîntemeiată, susținând că a răspuns cererii reclamantei.
Hotărârea Curții
de Apel Bacău.
Prin Sentința nr.
20/CC din 4 decembrie 2009 a admis în parte acțiunea precizată formulată de
reclamantă, a aplicat conducătorului pârâtului Spitalul Clinic de
Pneumoftiziologie Iași din perioada 13 aprilie 2009 - 22 octombrie 2009 o
amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de
întârziere din aceeași perioadă; a aplicat conducătorului Ministerul Sănătății
Publice, începând cu 13 aprilie 2009, o amendă de 20% din salariul minim brut
pe economie pentru fiecare zi de întârziere începând cu 13 aprilie 2009 și până
la executarea Sentinței civile nr. 97 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel
Bacău; a respins ca nefondate capetele de cerere de obligare a pârâților
Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași și Ministerul Sănătății Publice la
plata către reclamantă a daunelor de întârziere de 100.000 RON.
Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza hotărârii instanței de fond.
Judecătorul fondului
a apreciat că dispozitivul Sentinței nr. 97/2008 a Curții de Apel Bacău,
trebuie interpretat în legătură cu considerentele care îl explică și
fundamentează juridic admiterea acțiunii.
A constatat că
răspunsurile pârâților la Adresele din 16 martie 2007 și din 29 martie 2007
formulate de reclamantă, au fost transmise acesteia după mai mult de 1 an și
jumătate de la data rămânerii irevocabile a Sentinței civile nr. 97/2008, iar
în raport cu prevederile art. 24 alin. (1) și (2) raportat la art. 25 din Legea
nr. 554/2004 a apreciat ca întemeiată solicitarea reclamantei privind aplicarea
sancțiunii amenzii judiciare conducătorilor autorităților publice.
Nu s-a reținut
temeinicia acordării daunelor pentru întârziere, potrivit art. 24 alin. (2) ultima
teză, față de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului
suferit ca urmare a neexecutării Sentinței civile nr. 97/2008, dar nici a
legăturii de cauzalitate între un eventual prejudiciu și neexecutarea ori
executarea cu întârziere a acestei sentințe.
Recursul formulat
de reclamanta G.D.M.
Motive de recurs
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc. civ.
6.1. Art. 304 pct. 5
C. proc. civ.
Instanța de
executare, judecând cauza, nu precizează dacă părțile au fost sau nu prezentate
la dezbateri, ci doar că „dezbaterile au avut loc în ședința din Camera de
consiliu din data de 3 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de
ședință de la acea dată”.
6.2. Art. 304 pct. 7
C. proc. civ.
Conform Legii nr.
554/2004, recurenta consideră că este persoană vătămată, însă instanța de
executare, prin respingerea ca nefondate a capetelor de cerere privind
acordarea de despăgubiri pentru întârziere îi încalcă drepturile sale de
persoană vătămată.
Mai mult, instanța de
executare, deși recunoaște încălcarea drepturilor recurentei, respinge cererea
de acordare a despăgubirilor pentru întârziere.
6.3. Art. 304 pct. 8
C. proc. civ.
Reclamantul nu este
obligat, în baza prevederilor art. 24 alin. (2) teza ultimă din Legea nr.
554/2004, să facă dovada prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării unei
sentințe civile și nici dovada legăturii de cauzalitate între un eventual
prejudiciu ori neexecutarea/executarea cu întârziere a sentinței.
În cauză, nu sunt
aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă, respectiv Cartea V -
Despre executarea silită.
6.4. Art. 304 pct. 9
C. proc. civ.
Au fost încălcate
prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece aceste norme
legale sunt imperative și nu permisive.
Aplicarea sancțiunii
conducătorilor celor două autorități publice pârâte duce, în mod imperativ, și
la acordarea de despăgubiri pentru întârziere.
Recursul formulat
de pârâtul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași.
Motive de recurs ce
pot fi încadrate la art. 304
1
C. proc. civ.
Recurentul-pârât
critică sentința Curții de Apel Bacău, arătând că nu se cunoaște cine anume din
cadrul Ministerului Sănătății va plăti amenda, pentru că nu se cunoaște care
este conducătorul acestui organ central de specialitate, în condițiile în care,
la data formulării recursului, nu era constituit un guvern legal.
Recurentul consideră
că s-a urmărit îmbogățirea fără just temei a reclamantei, deoarece la toate
adresele s-a răspuns în termen, mai puțin cea care privește prezenta cauză.
Recurentul își pune
întrebarea dacă reclamanta ar fi primit răspunsul în luna martie 2007, aceasta
nu mai era în pericol, în condițiile în care spitalele nu dispun de
medicamentele necesare.
Apărările
formulate de intimatul-pârât Ministerul Sănătății la recursurile promovate.
Prin întâmpinare,
intimatul solicită admiterea recursului formulat de Spitalul Clinic de
Pneumoftiziologie Iași și respingerea recursului reclamantei.
Intimatul consideră
că instanța de fond a aplicat conducătorului autorității o amendă în mod
nejustificat în condițiile în care s-a răspuns prin nenumărate adrese
solicitărilor reclamantei, toate vizând confirmarea că aceasta suferă de o
boală profesională.
Instanța de fond a
recunoscut că intimatul a răspuns adresei nr. 21741, în data de 6 octombrie
2009, însă în dispozitiv omite să menționeze faptul că amenda se aplică până la
această dată.
În ceea ce privește
recursul recurentei-reclamante, intimatul consideră că este neîntemeiat, în
condițiile în care aceasta nu a putut face dovada că a suferit vreun prejudiciu
ca urmare a necomunicării răspunsului la adresa nr. 21741/2007.
II. Considerentele
instanței de recurs.
Recursurile sunt
nefondate.
Asupra recursului
formulat de recurenta-reclamantă G.D.M.
2.1. Prevederile art.
105 alin. (2) C. proc. civ. nu au fost încălcate de judecătorul fondului.
Încheierea de ședință
din data de 3 decembrie 2009 face parte integrantă din Sentința nr. 20/CC/2009,
prezența sau absența părților fiind consemnată la acea dată.
2.2. Amenda în
cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere aplicată
conducătorului autorității publice nu conduce automat și la admiterea capătului
de cerere reprezentând despăgubiri și „reclamantul are dreptul la despăgubiri
pentru întârziere”, se interpretează în sensul că reclamantul este obligat să
dovedească prejudiciul de ordin material sau moral cauzat prin întârzierea
executării hotărârii definitive și irevocabile.
Judecătorul fondului
nu a aplicat dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la executarea
silită, ci prevederile legii speciale, a contenciosului administrativ, ce se
completează cu cele ale Codului de procedură civilă, conform art. 28 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Așadar, admiterea
cererii, recunoașterea vătămării drepturilor recurentei și executarea cu
întârziere a hotărârii irevocabile nu acordă dreptul acesteia de a-i fi admisă
cererea de despăgubiri fără a fi dovedite condițiile generale, ce reprezintă
paguba produsă și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
2.3. Față de acestea,
se va constata neîntrunirea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5,
7, 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc. civ. invocate de
recurenta-reclamantă.
Cu privire la
recursul formulat de recurentul-pârât Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie
Iași.
3.1. Prevederile art.
24 alin. (1) și 2 din Legea nr. 554/2004 sunt clare și obligă autoritatea să
îndeplinească întocmai dispoziția hotărârii definitive și irevocabile, într-un
anumit termen prevăzut în cuprinsul acestuia, iar în lipsa unui astfel de
termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În speță, hotărârea
judecătorească irevocabilă nu a fost executată de bună voie de către autorități
în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) sus-menționate.
3.2. În mod firesc,
s-a dispus aplicarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
modificată și completată, conducătorii celor două autorități fiind amendați cu
20% din salariul minim brut pe economie.
3.3. Pentru aceasta,
reclamanta nu este datoare să dovedească existența unui prejudiciu și nu este
posibilă reluarea judecății cauzei prin reanalizarea motivelor care au condus
la pronunțarea Sentinței civile nr. 97 din 16 septembrie 2008 definitivă și
irevocabilă.
3.4. Întrucât pârâtul
Ministerul Sănătății nu a declarat recurs în cauză, orice considerații legate
de obligarea conducătorului acestuia la amendă nu pot fi analizate de instanța
de recurs.
În concluzie, în
temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge ambele
recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de G.D.M. și Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași împotriva
Sentinței civile nr. 20/CC din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția
contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 februarie 2010.