ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 732/2010

Obiectul acțiunii. Prin cererea precizată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.D.M. a chemat în judecată Ministerul Sănătății Publice și Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași, pentru nerespectarea Sentinței civile nr. 97 din 16 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, irevocabilă, în temeiul art. 22, art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, solicitând următoarele: - sancționarea Ministerului Sănătății Publice cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 11 martie 2009; - obligarea Ministerului Sănătății Publice să-i plătească suma de 100.000 RON reprezentând despăgubiri pentru întârziere; - sancționarea Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, începând cu data de 11 martie 2009; - obligarea Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Iași să-i plătească suma de 100.000 RON reprezentând despăgubiri pentru întârziere.

Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat cererea. Prin Sentința civilă nr. 97 din 16 septembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, irevocabilă prin Decizia nr. 1334 din 11 martie 2009 pârâții au fost obligați să-i răspundă reclamantei la adresele din 16 martie 2007 și din 29 martie 2007. Prin nerespectarea acestei hotărâri judecătorești reclamanta a fost privată de dreptul la un tratament adecvat afecțiunii de care suferă - aspergiloză bronhopulmonară alergică - spitalele neavând asigurate medicamentele antifungice necesare pentru tratarea acestei afecțiuni, necunoscute și nerecunoscute în România, fiind pusă în situația de a-și asigura singură tratamentul fără a avea dreptul la rețete compensate conform cuantumului pensiei sale de invaliditate.

Apărările formulate de pârâții Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași și Ministerul Sănătății Publice. Pârâtul Ministerul Sănătății Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând că a răspuns cererii reclamantei.

Hotărârea Curții de Apel Bacău. Prin Sentința nr. 20/CC din 4 decembrie 2009 a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă, a aplicat conducătorului pârâtului Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași din perioada 13 aprilie 2009 - 22 octombrie 2009 o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere din aceeași perioadă; a aplicat conducătorului Ministerul Sănătății Publice, începând cu 13 aprilie 2009, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere începând cu 13 aprilie 2009 și până la executarea Sentinței civile nr. 97 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel Bacău; a respins ca nefondate capetele de cerere de obligare a pârâților Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași și Ministerul Sănătății Publice la plata către reclamantă a daunelor de întârziere de 100.000 RON.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii instanței de fond. Judecătorul fondului a apreciat că dispozitivul Sentinței nr. 97/2008 a Curții de Apel Bacău, trebuie interpretat în legătură cu considerentele care îl explică și fundamentează juridic admiterea acțiunii. A constatat că răspunsurile pârâților la Adresele din 16 martie 2007 și din 29 martie 2007 formulate de reclamantă, au fost transmise acesteia după mai mult de 1 an și jumătate de la data rămânerii irevocabile a Sentinței civile nr. 97/2008, iar în raport cu prevederile art. 24 alin. (1) și (2) raportat la art. 25 din Legea nr. 554/2004 a apreciat ca întemeiată solicitarea reclamantei privind aplicarea sancțiunii amenzii judiciare conducătorilor autorităților publice. Nu s-a reținut temeinicia acordării daunelor pentru întârziere, potrivit art. 24 alin. (2) ultima teză, față de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării Sentinței civile nr. 97/2008, dar nici a legăturii de cauzalitate între un eventual prejudiciu și neexecutarea ori executarea cu întârziere a acestei sentințe.

Recursul formulat de reclamanta G.D.M. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 6.1. Art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Instanța de executare, judecând cauza, nu precizează dacă părțile au fost sau nu prezentate la dezbateri, ci doar că „dezbaterile au avut loc în ședința din Camera de consiliu din data de 3 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată”. 6.2. Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Conform Legii nr. 554/2004, recurenta consideră că este persoană vătămată, însă instanța de executare, prin respingerea ca nefondate a capetelor de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru întârziere îi încalcă drepturile sale de persoană vătămată. Mai mult, instanța de executare, deși recunoaște încălcarea drepturilor recurentei, respinge cererea de acordare a despăgubirilor pentru întârziere. 6.3. Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Reclamantul nu este obligat, în baza prevederilor art. 24 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, să facă dovada prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării unei sentințe civile și nici dovada legăturii de cauzalitate între un eventual prejudiciu ori neexecutarea/executarea cu întârziere a sentinței. În cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă, respectiv Cartea V - Despre executarea silită. 6.4. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Au fost încălcate prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece aceste norme legale sunt imperative și nu permisive. Aplicarea sancțiunii conducătorilor celor două autorități publice pârâte duce, în mod imperativ, și la acordarea de despăgubiri pentru întârziere.

Recursul formulat de pârâtul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași. Motive de recurs ce pot fi încadrate la art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul-pârât critică sentința Curții de Apel Bacău, arătând că nu se cunoaște cine anume din cadrul Ministerului Sănătății va plăti amenda, pentru că nu se cunoaște care este conducătorul acestui organ central de specialitate, în condițiile în care, la data formulării recursului, nu era constituit un guvern legal. Recurentul consideră că s-a urmărit îmbogățirea fără just temei a reclamantei, deoarece la toate adresele s-a răspuns în termen, mai puțin cea care privește prezenta cauză. Recurentul își pune întrebarea dacă reclamanta ar fi primit răspunsul în luna martie 2007, aceasta nu mai era în pericol, în condițiile în care spitalele nu dispun de medicamentele necesare.

Apărările formulate de intimatul-pârât Ministerul Sănătății la recursurile promovate. Prin întâmpinare, intimatul solicită admiterea recursului formulat de Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași și respingerea recursului reclamantei. Intimatul consideră că instanța de fond a aplicat conducătorului autorității o amendă în mod nejustificat în condițiile în care s-a răspuns prin nenumărate adrese solicitărilor reclamantei, toate vizând confirmarea că aceasta suferă de o boală profesională. Instanța de fond a recunoscut că intimatul a răspuns adresei nr. 21741, în data de 6 octombrie 2009, însă în dispozitiv omite să menționeze faptul că amenda se aplică până la această dată. În ceea ce privește recursul recurentei-reclamante, intimatul consideră că este neîntemeiat, în condițiile în care aceasta nu a putut face dovada că a suferit vreun prejudiciu ca urmare a necomunicării răspunsului la adresa nr. 21741/2007. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursurile sunt nefondate. 2. Asupra recursului formulat de recurenta-reclamantă G.D.M. 2.1. Prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. nu au fost încălcate de judecătorul fondului. Încheierea de ședință din data de 3 decembrie 2009 face parte integrantă din Sentința nr. 20/CC/2009, prezența sau absența părților fiind consemnată la acea dată. 2.2. Amenda în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere aplicată conducătorului autorității publice nu conduce automat și la admiterea capătului de cerere reprezentând despăgubiri și „reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”, se interpretează în sensul că reclamantul este obligat să dovedească prejudiciul de ordin material sau moral cauzat prin întârzierea executării hotărârii definitive și irevocabile. Judecătorul fondului nu a aplicat dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la executarea silită, ci prevederile legii speciale, a contenciosului administrativ, ce se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. Așadar, admiterea cererii, recunoașterea vătămării drepturilor recurentei și executarea cu întârziere a hotărârii irevocabile nu acordă dreptul acesteia de a-i fi admisă cererea de despăgubiri fără a fi dovedite condițiile generale, ce reprezintă paguba produsă și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. 2.3. Față de acestea, se va constata neîntrunirea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. invocate de recurenta-reclamantă. 3. Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași. 3.1. Prevederile art. 24 alin. (1) și 2 din Legea nr. 554/2004 sunt clare și obligă autoritatea să îndeplinească întocmai dispoziția hotărârii definitive și irevocabile, într-un anumit termen prevăzut în cuprinsul acestuia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În speță, hotărârea judecătorească irevocabilă nu a fost executată de bună voie de către autorități în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) sus-menționate. 3.2. În mod firesc, s-a dispus aplicarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, conducătorii celor două autorități fiind amendați cu 20% din salariul minim brut pe economie. 3.3. Pentru aceasta, reclamanta nu este datoare să dovedească existența unui prejudiciu și nu este posibilă reluarea judecății cauzei prin reanalizarea motivelor care au condus la pronunțarea Sentinței civile nr. 97 din 16 septembrie 2008 definitivă și irevocabilă. 3.4. Întrucât pârâtul Ministerul Sănătății nu a declarat recurs în cauză, orice considerații legate de obligarea conducătorului acestuia la amendă nu pot fi analizate de instanța de recurs. 4. În concluzie, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondate.