ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1234/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Oradea, reclamanții P.I., S.C., A.V., și G.V.O. în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României au solicitat suspendarea executării

H.G. nr. 735/2010, până la soluționarea pe fond a contestației pentru anularea

actului administrativ.

In motivarea cererii au arătat că

Guvernul României a elaborat H.G. nr. 735/2010 cu încălcarea flagrantă a

legislației privind transparența decizională, dar și cu încălcarea Legii nr.

19/2000 și a Legii nr. 119/2010, precum și a unor principii fundamentale de

drept.

Prin întâmpinare, Guvernul României a

solicitat respingerii cererii de suspendare a H.G. nr. 735/2010, ca

neîntemeiată.

Prin sentința nr. 322 din 6 decembrie

2010, Curții de Apel Oradea a admis cererea formulată de reclamanții P.I., S.C.,

A.V., și G.V.O., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și în

consecință a dispus suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 până la

pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a apreciat că cererea de suspendare a executării H.G. nr. 735/2010,

este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond ...".

Cazul bine justificat implică

existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se

bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia

actul administrativ este executoriu din oficiu, iar paguba iminentă constă,

potrivit art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 într-un prejudiciu material

viitor și previzibil.

Instanța a apreciat că în speță sunt

îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine

justificat și la paguba iminentă, având în vedere că în dovedirea existenței

unui caz bine justificat, au fost invocate dispozițiile H.G. nr. 735/2010, care

contravin prevederilor art. 6 din Legea nr. 52/2003 și art. 7 din Legea nr.

109/1997 și exced chiar și prevederilor cuprinse în Legea nr. 119/2010, în

aplicarea cărora a fost adoptat actul normativ în litigiu, fapt ce încalcă

principiul constituțional al ierarhiei actelor normative, aspecte prin care

instanța apreciază că petenții au demonstrat existența unor împrejurări de fapt

și de drept de natură a avea o serioasă îndoială asupra legalității actului

administrativ în litigiu.

In ceea ce privește paguba iminentă

instanța a constatat că executarea actului administrativ a cărui suspendare se

solicită de către reclamanți, este de natură a le provoca acestora pagube

importante de ordin material prin reducerea pensiilor cu mai multe procente.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs Guvernul României, criticând soluția instanței de fond.

In motivarea recursului formulat,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurentul a

susținut în esență că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea

greșită a legii întrucât suspendarea executării are caracterul unei măsuri

procesuale facultative și nu obligatorii, această măsură putând fi dispusă

numai după verificarea condițiilor impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr.

554/2004 și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară și

provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia.

Susține recurentul că din motivarea

hotărârii contestate, rezultă că în mod netemeinic și nelegal s-au antamat în

această etapă procesuală chestiuni de fond, iar analiza făcută de prima

instanță excede cadrului procesual limitat al unei cereri de suspendare

provizorie a executării, ceea ce reprezintă în fapt o prejudecare a fondului,

contravenind dispozițiilor art. 14 din lege.

Recurentul a criticat soluția

instanței de fond susținând că în cauză nu au fost dovedite condițiile legale,

respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

In drept au fost invocate dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 304

1

coroborate cu art. 312 C. proc. civ.

Verificând sentința atacată în raport

de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

formulat în cauză este lipsit de interes, urmând a fi respins ca atare, pentru

următoarele considerente:

H.G. nr. 735 din 2 iulie 2010

(pentru recalcularea pensiilor

stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat a pensiilor de

stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din

sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor) a fost abrogată prin art. 10 al

O.U.G. nr. 1/2011 intrată în vigoare la data de 31 ianuarie 2011.

Așa cum s-a cristalizat atât în

doctrina de specialitate cât și în jurisprudență, una din condițiile necesare

pentru existența dreptului la acțiune este aceea ca reclamantul să justifice în

persoana sa interesul de a promova acțiune. Această condiție generală se impune

a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, deci nu doar cu prilejul

introducerii acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul trebuie să fie legitim,

personal și direct și de asemenea să fie născut și actual, sub acest ultim

aspect deci să existe momentul în care este formulată cererea.

In speță, prin abrogarea expresă a

hotărârii de guvern în discuție, interesul în exercitarea căii extraordinare de

atac prevăzute de art. 299 și urm. C. proc. civ. a fost depășit și nu mai este

actual, astfel că el nu mai poate fi luat în considerare.

De altfel, urmare modificării

legislative intervenite prin O.U.G. nr. 1/2011 această concepție a Înaltei

Curți a fost exprimată și în alte litigii similare.

Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Guvernul

României împotriva sentinței nr. 322 din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel

Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de

interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

2 martie 2011.