ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 935/2012

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a I-a penală, în temeiul art. 300

2

C. proc.

pen., rap.la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de

arest a apelantei inculpate D.A.M.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă

de 100 RON, s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a prtonunța această hotărâre, instanța de apel a constatat

că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei și

ulterior menținerea acesteia, cu atât mai mult cu cât împotriva acesteia a fost

pronunțată o hotărâre judecătorească de condamnare la pedeapsa închisorii, nedefinitivă

și care nu frânge prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpata.

S-a arătat că este de necontestat că în cauză există probe

și indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 alin. (1) C.

proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă, pentru un observator imparțial

și obiectiv, că inculpata este autorul infracțiunii de tentativă de omor calificat

, infracțiune dedusă judecății, tot probatoriul administrat până la acest moment

convergând în această direcție.

Corelativ este întrunit și temeiul arestării preventive prevăzut

de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa pentru infracțiunea dedusă judecății

fiind mai mare de 4 ani și în cauză există probe că lăsarea în libertate a inculpatei,

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă din periculozitatea

inculpatei, cu privire la care prima instanță a reținut că a lovit cu un cuțit,

pe la spate , partea vătămată care era o persoană minoră.

Natura infracțiunii, gravitatea deosebită a acesteia, care

dovedesc lipsa de respect a inculpatei față de valoarea cea mai importantă ocrotită

de lege și anume, viața persoană.

S-a apreciat că luarea unei alte măsuri preventive nu ar fi

suficientă pentru realizarea scopului acesteia, neoferind suficiente garanții că

lăsarea în libertate a inculpatei nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal.

De asemenea, s-a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive

este necesară pentru a asigura buna desfășurare a judecății și că nu depășește limitele

unui termen rezonabil, în condițiile în care deja a fost pronunțată o sentință pe

fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata, solicitând

admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării

preventive întrucât la acest moment procesual, nu mai prezintă pericol concret pentru

ordinea publică.

Recursul inculpatei nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpata

a fost trimisă în judecată și chiar condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor, constând în aceea că în noaptea de 12 din 13 septembrie 2010,

aflându-se în fața unui magazin alimentar, situat la intersecția str. H. cu

str. D.D. din București, pe fondul unui conflict spontan, l-a înjunghiat pe numitul

Pârvu Bogdan Mitică, viața acestuia fiind pusă în pericol.

Împotriva inculpatei s-a luat măsura arestării preventive la

data de 24 septembrie 2012 în temeiul art. 143, 148 lit. f), 149

1

C.

proc. pen., constatându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care

este cercetată este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Din probele dosarului rezultă că infracțiunea pentru care este

cercetată inculpata prezintă un grad de pericol social sporit, constând în împrejurările

concrete în care se presupune că s-au săvârșit și în impactul negativ pe care astfel

de fapte îl au asupra opiniei publice.

Prin fapta comisă, s-a adus o gravă atingere valorilor sociale

ocrotite de lege privind dreptul la viață, tulburând prin aceasta nu numai ordinea

juridică ci și mediul social ocrotit și provocând o stare de primejdie susceptibilă

de a fi repetată în viitor, având în vedere comportamentul inculpatei, care a mai

fost condamnată anterior și are tendințe antisociale și impulsive.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat în mod corect că menținerea

măsurii arestării preventive este necesară pentru a asigura buna desfășurare a judecății

și că nu depășește limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care deja a

fost pronunțată o hotărâre de condamnare.

Apreciind că față de gravitatea deosebită a infracțiunilor,

temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu

s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, Înalta Curte constată

că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea

dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției României

referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane

se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune

și din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară

astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertărților cetățenilor, desfășurarea

în bune condiții a procesului penal.

Față de cele menționate, recursul inculpatei este nefondat,

iar în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.  urmează a fi

respins.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.  va fi obligată

recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D.A.M.

împotriva încheierii din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a

I-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 15893/3/201 1/a1.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 27 martie 2012.