ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2776/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta V.E. prin mandatar V.V., a invocat excepția de nelegalitate cu privire la mai multe acte emise de Consiliul Local Izvoarele, Consiliul Local Măneciu și Consiliul Județean Prahova, solicitând suspendarea cauzei și înaintarea dosarului instanței de la domiciliul său, respectiv Tribunalul București. Judecătoria Vălenii de Munte, prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2011, a înaintat dosarul Tribunalului Prahova, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate. Ulterior, prin încheierea din 18 aprilie 2011 s-a dispus îndreptarea erorii materiale și trimiterea dosarului către Tribunalul București.

La termenul din 6 iunie 2011 această instanță a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ. Astfel, prin Sentința civilă nr. 2292 din 6 iunie 2011 Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, întrucât excepția de nelegalitate a fost invocată în cadrul litigiului preexistent pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte competența soluționării acesteia aparține instanței de contencios administrativ din circumscripția instanței competente să judece fondul cauzei în care a fost invocată, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul neavând posibilitatea de alegere dată de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

La rândul său, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1105 din 22 decembrie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Totodată, a constatat existența conflictului negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahova a reținut că Tribunalul București este competent să soluționeze excepția invocată de reclamanta V.E., având în vedere dreptul la opțiune al părții care poate invoca nelegalitatea unui act administrativ.

Odată ce dreptul de opțiune a fost manifestat, încetează caracterul alternativ al competenței teritoriale, o singură instanță fiind competentă să soluționeze cererea sau excepția, având în vedere și faptul că reclamantul este cel care are alegerea, iar nu celelalte părți, ori instanța. Înalta Curte, soluționând conflictul negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) și 5 C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal. Astfel, în cauză, fondul litigiului aflat pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte privește o acțiune în grănițuire și revendicare, competența aparținând, în condițiile art. 13 C. proc.

civ., instanței de la locul situării imobilului. Acest text de lege impune un caz de competență teritorială absolută, de la care părțile nu pot deroga. Pe de altă parte, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale. Prin urmare, coroborând aceste dispoziții legale (art. 10 alin. (3)) cu prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ rezultă că numai în cazul în care reclamantul formulează în contencios administrativ o acțiune în anularea unui act administrativ și repararea prejudiciului, acesta are posibilitatea legală de alegere între instanța domiciliului său și aceea de la domiciliul pârâtului.

În cauză, însă, nu se pot aplica dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, întrucât acest lucru ar conduce la o situație inadmisibilă, în care excepțiile invocate de diferite părți în cadrul aceluiași dosar să fie soluționate de instanțe diferite în funcție de domiciliul părților, fără a exista o judecată unitară cu privire la legalitatea acelorași acte. Cum excepția de nelegalitate a fost invocată de reclamanta V.E. în cadrul unui litigiu preexistent pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte (Dosar nr. 1180/331/2007), aceasta nu are posibilitatea de alegere conferită de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă în soluționarea excepției de nelegalitate fiind instanța de contencios administrativ din circumscripția instanței competente să judece fondul cauzei, respectiv Tribunalul Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe V.E. prin mandatar V.V. și pe pârâții G.I., I.I.I., Consiliul Local Măneciu, Primarul Comunei Măneciu, Consiliul Local Izvoarele, Consiliul Județean Prahova, M.H.G., M.F., J.N., Z.O., P.I.M., P.P., P.C.R. și P.A.M., în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2012.