ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2657/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 10 august

2010, reclamantul R.V.E. a chemat în judecată Guvernul României și A.N.A.F.,

solicitând anularea raportului final întocmit cu ocazia finalizării concursului

organizat în perioada 28 - 30 iulie 2010 pentru ocuparea funcției publice de

secretar al municipiului Caracal, și validarea punctajelor acordate de comisia

de soluționare a contestațiilor formulate la cele două probe susținute.

Reclamantul a mai

cerut și declararea sa ca admis la concurs, prin obligarea celei de-a doua

pârâte la întocmirea raportului final cu luarea în considerare a punctajului

obținut după contestarea rezultatelor inițiale.

De asemenea,

reclamantul a invocat prin acțiune și excepția de nelegalitate a prevederilor

art. 65 lit. c) și art. 66 lit. c) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea

normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că, în urma soluționării contestațiilor formulate

referitor la punctajul inițial, de 158 puncte, obținut la cele două probe ale

concursului, a fost declarat respins, deși, punctajul stabilit ulterior, de

166,6 puncte, era superior celui acordat pentru candidatul declarat admis,

G.C.I., de 159,4 puncte.

Sub acest aspect,

reclamantul a învederat că sunt nelegale dispozițiile din H.G. nr. 611/2008

potrivit cărora contestația se respinge dacă între punctajul acordat de comisia

de concurs și cel stabilit de comisia de soluționarea contestațiilor nu este o

diferență mai mare de 10 puncte. În acest sens, s-a arătat că aceste prevederi

contravin dispozițiilor Legii nr. 188/1999, art. 55 și 57 alin. (3).

La data de 23

septembrie 2010, M.A.I., în calitate de inițiator al H.G. nr. 611/2008, a

formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României, solicitând

respingerea excepției de nelegalitate, cerere admisă în principiu prin

Încheierea din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 545

din 26 noiembrie 2010 a aceleiași instanțe s-a admis cererea de intervenție și

s-au respins ca neîntemeiate, atât excepția de nelegalitate, cât și acțiunea

formulată de reclamant.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că dispozițiile a căror nelegalitate s-a

invocat pe cale de excepție nu contravin principiului competenței profesionale,

reglementat de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, hotărârea de guvern

acordând credit evaluării inițiale făcute de comisia de concurs, în exercitarea

atribuțiilor legale de a stabili în amănunt regulile de organizare și

desfășurare a concursurilor de recrutare a funcționarilor publici.

Instanța a reținut

că, întrucât punctajul acordat reclamantului de către comisia de soluționare a

contestațiilor nu prezintă o diferență mai mare de 10 puncte față de punctajul

stabilit de comisia de concurs, acțiunea apare ca neîntemeiată, solicitările

fiind indisolubil legate de modul de soluționare a excepției de nelegalitate

invocate.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul R.V.E., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că instanța de fond nu a analizat excepția de nelegalitate prin

prisma definiției principiului competenței reglementat de art. 57 alin. (3) din

Legea nr. 188/1999 și art. 4 lit. a) din H.G. nr. 611/2008, dând o interpretare

proprie acestei sintagme.

În acest sens,

reclamantul a arătat că dispozițiile art. 65 lit. c) și art. 66 lit. c) din

H.G. nr. 611/2008 diminuează ori chiar înlătură posibilitatea candidatului de a

beneficia de nota mai favorabilă pe care ar obține-o după recorectarea lucrării

sau reevaluarea răspunsurilor date la interviu.

S-a precizat că

prevederile sus-menționate au un caracter arbitrar, nu au bază legală și

afectează, prin stabilirea acelei diferențe de punctaj de 10 puncte,

desfășurarea concursului în baza principiilor reglementate de Legea nr.

188/1999, precum și selectarea candidaților exclusiv pe criteriul competenței.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat,

urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Astfel, potrivit art.

261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să arate motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cu alte cuvinte

considerentele trebuie să demonstreze în mod logic concordanța deplină dintre

soluția din cauza respectivă și realitate. Nu este suficientă precizarea

normelor legale aplicabile și nici redarea în rezumat a probelor administrate,

instanța având obligația să dea răspunsuri precise la toate capetele de cerere

și la toate apărările formulate, pe baza probelor administrate, a argumentelor

și raționamentelor juridice, a principilor și regulilor de drept substanțial și

procesual.

În cauză, se constată

că soluția pronunțată nu corespunde acestor cerințe, instanța de fond

neanalizând toate petitele acțiunii, rezumându-se doar a concluziona asupra

netemeiniciei excepției de nelegalitate, pe considerentul că textele în litigiu

din H.G. nr. 611/2008 sunt în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici.

Și sub acest aspect,

sentința, pronunțându-se asupra legalității prevederilor art. 65 lit. c) și 66

lit. c) din hotărârea de guvern, nu a analizat excepția invocată prin prisma

definiției principiului competenței, astfel cum este definit de art. 57 alin.

(3) din Legea nr. 188/1999 și preluat în art. 4 lit. a) din H.G. nr. 611/2008.

Potrivit acestui

principiu, persoanele care doresc să acceadă sau să promoveze într-o funcție

publică trebuie să dețină și să confirme cunoștințele și aptitudinile necesare

exercitării funcției respective.

Corelativ, aceleași

acte normative definesc și un alt principiu care stă la baza organizării și

dezvoltării carierei funcționarilor publici, respectiv cel al competiției,

potrivit căruia confirmarea cunoștințelor și aptitudinilor necesare exercitării

unei funcții publice se face prin concurs sau examen.

Astfel, instanța de

fond, analizând dispozițiile a căror nelegalitate s-a invocat pe cale de

excepție, trebuia să se pronunțe dacă, prin reglementarea acelei diferențe de

notare mai mare de 10 puncte la o probă, nu a fost încălcat principiul

competenței, în condițiile în care obiectivul fundamental al administrației

publice îl constituie creșterea gradului de satisfacere a interesului public,

oferirea de servicii publice profesioniste, care nu pot fi realizate fără a se

urmări și unele caracteristici pe care trebuie să le aibă funcționarii publici,

înglobate în ceea ce înseamnă competența profesională.

De asemenea, Curtea

constată că instanța de fond nu a analizat legalitatea și temeinicia celorlalte

cereri cu care a fost învestită, având ca obiect invalidarea rezultatelor

concursului organizat pentru ocuparea funcției publice de conducere de secretar

al municipiului Caracal, desigur fără a se substitui în atribuțiile comisiilor

de concurs.

Sub acest aspect, se

constată și faptul că nu a fost chemat la proces și funcționarul public

declarat admis în urma validării rezultatelor concursului, a cărui citare era

imperios necesară pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă. Chiar dacă

reclamantul nu a cerut introducerea în cauză a persoanei ce a câștigat

concursul, instanța avea obligația, potrivit art. 129 alin. (4) C. proc. civ.,

de a pune în discuție participarea acesteia la proces.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea, admițând recursul, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejucare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de R.V.E. împotriva Sentinței civile nr. 545 din 26 noiembrie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 mai 2011.