ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3283/2022

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 15.10.2015, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, obligarea pârâtei la emiterea, pe numele său, a actului administrativ de numire pentru postul de Consilier gradul IA din cadrul Oficiului Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Bihor; rectificarea erorii de calcul a punctajului final obținut și declararea sa ca admisă pentru postul de Consilier gradul IA din cadrul Oficiului Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Bihor - Serviciul Active Fizice și Plăți Directe - Compartiment Evaluare, cu punctajul de 67,83p; plata prejudiciului material cauzat ca urmare a calculului eronat a punctajului final, reprezentând valoarea salariului cuvenit pentru postul de Consilier gradul IA din cadrul Oficiului Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Bihor - Serviciul Active Fizice și Plăți Directe - Compartiment Evaluare, de la data la care trebuia sa fie încadrată în muncă și până la încadrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Primul ciclu procesual

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 116/CA/2016-PI din 8 iunie 2016 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceleiași instanțe.

Soluția instanței de recurs

Prin decizia nr. 2940 din 30 mai 2019, Înalta Curte de Casației și Justiție a respins excepția netimbrării recursului și a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 116/CA/2016-PI din 8 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Al doilea ciclu procesual

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 26/CA/2020-PI din 3 martie 2020 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Motivând calea de atac prin raportare a primul motiv de casare, recurenta reclamantă arată că deși la pag. 5 a Deciziei de casare i se impune instanței de rejudecare să analizeze aspectele invocate prin acțiune, în special modul de soluționare a contestației formulate (aceste aspecte fiind marcate cu italic de către instanța supremă), Curtea de Apel Oradea ignoră aceste considerente și constată că media este corectă în urma unei operațiuni aritmetice între proba contestată și cea necontestată.

Constată că este corectă decăderea din dreptul de a formula contestație în condițiile în care Înalta Curte a stabilit că instanța de rejudecare trebuie să analizeze:

"modul de soluționare a constestației formulată față de rezultatul la proba scrisă."

Nu răspunde niciunui argument din cererea inițială și din concluziile depuse cu privire la modul absurd de soluționare al acelei contestații. Apreciază absurd că "nu s-a solicitat anularea procedurii de concurs" în condițiile în care instanța supremă stabilise contrariul prin decizia de casare, iar prin recurs s-a motivat că s-a atacat în cauză refuzul de numire în funcție bazat pe neregularitățile concursului.

Sub un al doilea aspect de nelegalitate procedurală, Curtea de apel constată că B., persoana care a fost declarată câștigătoarea concursului nu a fost chemată în judecată și, ca atare, este inadmisibilă solicitarea reclamantei de a fi declarată admisă la acest concurs, în condițiile în care nu menționează această inadmisbilitate în dispozitiv, respingând cererea ca nefondată și nu pune în discuție inadmisibilitatea acestui capăt de cerere, încălcând grav dispozițiile art. 14 alin. (5) și (6) C. proc. civ.

Articolul 78 C. proc. civ.. obliga instanța, în ipoteza în care aprecia că o cerere nu poate fi soluționată fără un alt pârât, să pună acest aspect în discuția contradictorie a părților, evident, în etapa cercetării judecătorești, cu consecințele legale prevăzute de acest text de lege.

Mai mult, instanța de rejudecare nici măcar nu putea uza de art. 78 C. proc. civ., având în vedere că rejudecarea se face în limitele stabilite prin decizia de casare care nu prevede un asemenea aspect. De altfel, instanța supremă a obligat prin decizia de casare instanța de rejudecare să analizeze cererea "pe fond".

Referitor la incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta reclamantă arată că instanța de rejudecare nu răspunde argumentelor din cererea de chemare în judecată făcute inclusiv prin trimitere la texte de lege aplicabile.

Spre exemplu, instanța nu explică cum o contestație poate fi respinsă dar în același timp poate fi modificat punctajul în defavoarea celui care face contestația, astfel că din această perspectivă hotărârea atacată nu are un silogism judiciar care să poată face obiectul controlului în casație de către instanța de control judiciar, în speță chiar instanța supremă.

Cât privește cel de al treilea motiv de casare invocat în prezenta cale de atac, recurenta reclamantă arată, în primul rând, că în mod greșit se reține că nu se aplică principiul non reformațio in pejus pentru că "nu este prevăzut în cuprinsul Regulamentului Cadru."

Or, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres, el se aplică pentru simplul considerent că nu este interzis prin actul normativ special. Instanța de fond omite că acele "numeroase situații" în care punctajul a fost micșorat în urma contestației au avut la bază acte normative speciale care prevedeau expres neaplicarea principiului non reformațio in pejus - de exemplu situația notorie a bacalaureatului.

Pe de altă parte, acest principiu gurvernează procedura administrativă de soluționare a contestațiilor prin coroborarea art. 28 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevede că dispozițiile Legii 554 se completează cu normele de procedură civilă corespunzătoare, în speță cu art. 481 C. proc. civ.

Rațiunea instituirea acestui principiu constă în încurajarea oricărei persoane, nemulțumite de o hotărâre judecătoarească sau de un act administrativ, să exercite calea de atac prevăzută de lege împotriva acestuia fără a se teme de o eventuală pierdere a drepturilor deja câștigate.

Factual vorbind, indiferent de cât de mult ar încerca pârâta să evidențieze faptul că a remediat de fapt o eroare de calcul trebuie remarcate și următoarele aspecte:

a) presupusa eroare se datorează tot pârâtei și nu poate fi folosită ca și mijloc de apărare, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans;

b) în lipsa formulării contestației de către reclamantă, pârâta nu ar fi avut un pretext să îmi modifice nota obținută inițial și probabil nici nu ar fi remarcat o eventuală neregularitate;

c)modificarea punctajului s-a realizat ca urmare directă a soluționării contestației. Acest aspect reiese din faptul că soluția de modificare a punctajului se găsește redată chiar în cuprinsul Procesului Verbal de soluționare a contestațiilor din data de 11.05.2015 și nu într-un alt act distinct de rectificare a unei eventuale erori emis de către Comisia de Concurs.

Nicăieri în cuprinsul H.G. nr. 611/2008 sau a Regulamentului cadru aprobat prin H.G. nr. 286/2011 nu se regăsesc reglementate atribuții ale Comisiei de Soluționare a contestațiilor care să îi permită acesteia din urmă să îndrepte anumite neregularități ori erori materiale și sub nici o formă nu îi sunt prevăzute atribuții care să îi dea dreptul să modifice punctajul în sens negativ (aceste atribuții putând fi eventual recunoscute Comisiei de Concurs).

Atribuțiile și scopul comisiei de soluționare a contestațiilor sunt redate foarte clar la art. 40 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008, respectiv:

"Comisia de soluționare a contestațiilor are următoarele atribuții principale:

- soluționează contestațiile depuse de candidați cu privire la selecția dosarelor și cu privire la notarea probei scrise și a interviului;

- transmite secretarului comisiei rezultatele contestațiilor pentru a fi comunicate candidaților".

Este limpede așadar că această Comisie poate interveni doar limitele în care a fost învestită prin contestația formulată de candidatul la concurs și doar în concordanță cu atribuțiile conferite prin textele legale incidente în materie. Comisia de soluționare a contestațiilor nu are atribuții de control asupra întregului proces al concursului sau a procedurii de selecție, sens în care nu își poate aroga atribuții suplimentare după bunul plac.

In ceea ce privește "fondul cauzei", instanța de fond nu răspunde cum este posibil ca o contestație să fíe respinsă, dar să fie modificat punctajul în defavoarea candidatului contestator.

Modificarea punctajului obținut de la 56 la 52 puncte nu are niciun fundament, susține recurenta reclamantă, întrucât, după cum se poate observa și din lecturarea Procesului-Verbal de soluționare a contestațiilor din data de 11.05.2015, pârâta nu a indicat niciun temei legal în baza căruia a procedat la modificarea punctajului inițial.

De altfel, din sintagma "comisia de soluționare a contestațiilor admite contestația, modificând rezultatul selecției dosarelor, respectiv punctajul final acordat de comisia de concurs" prevăzută la art. 33 din Regulamentul Cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant, aprobat prin H.G. nr. 286/2011, se desprinde fară echivoc concluzia că modificarea punctajului se poate dispune strict în situația în care contestația formulată de către candidat a fost admisă.

Nu există diferență de 10 puncte, pentru a fi modificat punctajul conform H.G. nr. 611/2008.

Dispozițiile H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici nu sunt respectate în cauză. Prin art. 65 lit. c) se prevede că o contestație va fi admisă și punctajul va fi modificat doar în ipoteza în care "există o diferență mai mare de 10 puncte la proba scrisă între punctajele acordate de comisia de concurs și comisia de soluționare a contestațiilor". Per a contrario, atunci când când diferența este sub 10 puncte, art. 66 lit. c) prevede că orice contestație va fi respinsă.

Prin urmare, din dispozițiile actului normativ sus-menționat legiuitorul a înțeles să stabilească un prag minim de admisibilitate a contestațiilor, respectiv o limită de modificare a punctajului. Astfel, ori de câte ori între punctajul obținut inițial și cel la care ajunge comisia dupa verificarea lucrării în contestație există o diferență mai mică de 10 puncte, nu va mai opera nicio modificare iar candidatul va rămâne cu punctajul atribuit inițial. Această finalitate a fost denaturată de către pârâtă, care a modificat punctajul făcând abstracție de la aceast prag minim de 10 puncte.

După cum se poate observa, soluția A.F.I.R. încalcă toate aceste prevederi. Practic, în prezența speță, pe de o parte se modifică punctajul într-o soluție de respingere a contestației si totodată se operează o modificare a acestui punctai deși diferența de punctai este sub pragul de 10 puncte.

Orice argument al instanței de fond și al pârâtei potrivit căruia declararea admisă a reclamantei și încadrarea pe postul de consilier gradul I A ar produce o discriminare indirectă a celorlalți candidați nu poate fi primit de către instanță. Chiar dacă prin validarea punctajului total de 67,83p (media dintre punctajul de 56 la proba scrisă și 79,67 la interviu) reclamanta ar fi încadrată în funcție, această împrejurare nu ar produce nicio consecință față de ceilalți participanți la concurs. De altfel, hotărârea instanței ar urma să fie opozabilă doar pârâtei, care va fi obligată să o încadreze pe reclamantă în funcție, fără ca această încadrare să aibă drept consecință suprimarea drepturilor unui alt participant validat la concurs.

Precizând că este întemeiată și cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale de care s-ar fu bucurat de la data la care trebuia să fie numită în funcția publică, recurenta reclamantă solicită admiterea recursului său, așa cum a fost formulat.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 26/CA/2020-PI din 3 martie 2020 a Curții de Apel Oradea, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecință.

Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse recurenta reclamanta susține că hotărârea instanței de fond este nelegală, în primul rând pentru că pricina a fost rejudecată cu încălcarea dispozițiilor art. 501 C. proc. civ., motiv de casare subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Contrar celor susținute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 501 alin. (1) și (3) C. proc. civ., dispoziții care instituie caracterul obligatoriu al deciziei de casare în privința chestiunilor de drept dezlegate și, totodată, obligația instanței de fond de a rejudeca pricina în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

Constată instanța de recurs că în cauză a fost pronunțată o primă sentință la 8 iunie 2016, prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei.

A reținut Curtea de Apel Oradea, cu prilejul pronunțării sentinței în primul ciclu procesual, că deși reclamanta susține nelegalitatea modului de soluționare a contestației prin care i-a fost modificat punctajul obținut la proba scrisă, de la 56 puncte la 52 puncte, aceasta nu a formulat plângere împotriva soluției dată în contestație, deși art. 35 din Regulamentul cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin H.G. nr. 286/2011 prevede pentru candidatul nemulțumit de modul de soluționare a contestației, posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ în condițiile legii.

Abia ulterior momentului afișării rezultatelor finale pentru concurs, pe calea prezentei acțiuni, reclamanta a înțeles să ceară rectificarea erorii de calcul a rezultatului final, solicitând luarea în calcul a punctajului de 56 puncte obținut pentru proba scrisă anterior formulării contestației, în loc de 52 puncte stabilit prin soluționarea acestei contestații.

Curtea de apel a apreciat că nu există nici o eroare de calcul cu ocazia stabilirii punctajului final, punctaj care este rezultatul mediei aritmetice între rezultatul obținut la proba scrisă, de 52 puncte și punctajul obținut la proba interviului, de 79,67 puncte, reclamanta obținând un punctaj final de 65,84 puncte.

Se impune a sublinia că legalitatea modului de soluționare a contestației formulată de reclamantă împotriva rezultatului obținut la proba scrisă, nu poate face obiectul analizei instanței, întrucât instanța nu a fost investită cu plângere împotriva modului de soluționare a contestației în temeiul art. 35 din Regulament .

În consecință, se reține că în mod corect a fost reclamanta declarată respinsă la concurs, câtă vreme un alt candidat, respectiv C. a obținut un punctaj mai mare.

Cât privește susținerea reclamantei referitoare la încălcarea de către pârâtă a obligației de a afișa baremul de corectare al lucrării scrise, Curtea de apel reține că aceste apărări nu pot fi analizate în cadrul acestui proces, în raport de limitele investirii instanței, ci puteau fi eventual valorificate în cadrul unei acțiuni în anularea rezultatelor concursului. Același argument este valabil și în ce privește susținerea reclamantei că prin modalitatea de soluționare a contestației, în cadrul căreia i-a fost redus punctajul, s-a adus atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac, aspect ce putea face obiectul analizei instanței în cadrul plângerii formulate împotriva modului de soluționare a contestației, exercitată în condițiile art. 35 din Regulament.

Împotriva sentinței civile anterior menționate a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia nr. 2940/30.05.2019 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat, a casat sentința civilă nr. 116 din 8 iunie 2016 și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.

Rezultă din considerentele deciziei de casare că instanța de control judiciar subliniază, în raport cu obiectul acțiunii introductive de instanță, astfel cum, de altfel, a fost reținut și de prima instanță, că reclamanta s-a prevalat de prevederile textelor legale menționate (art. 33, 34, 36) și a contestat tocmai modul de soluționare a contestației formulate față de rezultatul la proba scrisă, când i-a fost micșorată nota finală cu 4 puncte, adresându-se instanței de contencios administrativ.

Intimatei-pârâte i-a fost imputată modalitatea prin care a fost soluționată contestația la proba scrisă, astfel că instanța avea obligația să verifice aspectele învederate prin acțiune.

Cu toate acestea, instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material incidente și, deși a reținut că reclamanta susține nelegalitatea modului de soluționare a contestației la proba scrisă, a apreciat că nu ar fi fost învestită cu plângere formulată în temeiul art. 35 din Regulamentul menționat, fără a analiza acțiunea reclamantei din perspectiva acestui text legal.

Față de aceste considerente, Înalta Curte a casat hotărârea atacată, dispunând trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a fi analizată acțiunea reclamantei și valorificate toate apărările și susținerile părților, în vederea asigurării accesului acestora la dublul grad de jurisdicție.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea reclamantei, reținând că reclamanta a obținut la proba scrisa 56 de puncte (din 50 minim), fiind declarată admisă.

Cu toate acestea, în data de 13.05.2015, reclamanta a formulat contestație, solicitând reexaminarea și consultarea lucrării sale. Contestația a fost respinsă, însă rezultatul obținut de reclamanta a fost modificat, punctajul fiind scăzut de la 56 la 52 puncte, întrucât, cu ocazia soluționării contestației s-a constatat ca la întrebarea nr. 20 răspunsul candidatei a fost notat cu 4 puncte ca fiind corect, deși acesta era greșit.

Rezultatul contestației a fost consemnat de către comisia de soluționare a contestațiilor prin procesul-verbal înregistrat sub nr. x/14.05.2015, fiind făcut public în data de 14.05.2015, la rubrica punctaj obținut după reverificarea lucrării scrise înscriindu-se pentru reclamanta - punctajul de 52 de puncte.

Ulterior, reclamanta s-a prezentat la proba interviului, la care a obținut un punctaj de 79,67 puncte, conform mențiunilor din procesul-verbal privind desfășurarea interviului din data de 15.05.2015, încheiat la data de 18.05.2015.

După publicarea rezultatelor finale în data de 21.05.2015, reclamanta a depus la secretariatul AFIR cererea înregistrată cu nr. x/22.05.2015 de rectificare a erorii de calcul a punctajului final în cazul său și declararea sa ca admisă la concurs. Acestei solicitări, pârâta i-a răspuns prin adresa nr. x/26.05.2015, în sensul că a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a formula contestație, raportat la prevederile art. 31 din Regulament.

Instanța fondului constată că după modificarea punctajului obținut de reclamantă la proba scrisă nu există nicio eroare de calcul al punctajului final, acesta fiind rezultatul mediei aritmetice dintre rezultatele obținute la proba scrisă și cea a interviului (necontestată).

Reclamanta a invocat incidența în cauză a principiului de drept "non reformatio in pejus", însă acest principiu, deși aplicabil în procedurile judiciare, nu este inserat în cuprinsul Regulamentului cadru aprobat prin H.G. nr. 286/2011, ce a fixat cadrul legislativ al desfășurării 5 concursului, astfel că nu se poate aprecia ca fiind universal aplicabil, existând numeroase situații în care, în urma soluționării contestației, punctajul obținut de candidat a fost micșorat.

De asemenea, nu sunt îndeplinite nici cerințele art. 33 lit. d) din Regulament, întrucât reclamanta a obținut, chiar și în urma recorectării lucrării, mai mult decât punctajul minim necesar pentru a fi declarată admisă la proba scrisă.

În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de afișare a baremului de corectare, instanța constată netemeinicia acesteia, atâta timp cât reclamanta nu a solicitat anularea procedurii de concurs. În plus, din susținerile pârâtei a reieșit că baremul de corectare a fost comunicat candidaților împreună cu subiectele de concurs.

Pe de altă parte, conform rezultatelor finale, un alt candidat, numitul C., a obținut un punctaj mai mare, astfel că e inadmisibilă solicitarea reclamantei de a fi declarată ea admisă în urma concursului, în locul contracandidatului său, care, raportat la obiectul acțiunii, nici nu a fost chemat în judecată și a fost încadrat pe postul obținut în urmă cu aproape 5 ani.

Ca atare, "refuzul" pârâtei de a o numi în funcție pe reclamantă nu este unul nejustificat, conform teoriei emise de reprezentantul reclamantei, ci unul justificat, fiind în fapt consecința firească a nepromovării concursului organizat pentru ocuparea postului.

Din cuprinsul considerentelor sentinței pronunțate în rejudecare nu rezultă faptul neconformării instanței de fond cu privire la vreo chestiune de drept dezlegată de instanța de recurs, ci dimpotrivă, instanța fondului a reluat judecata cauzei și a cercetat fondul cauzei, verificând conținutul dispozițiilor art. 33-34 din Regulamentul cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin H.G. nr. 286/2011, concluzionând instanța fondului că nu exista niciun argument pentru admiterea contestației reclamantei.

Prin urmare, susținerile recurentei reclamante, potrivit cărora în rejudecare nu a fost respectat caracterul obligatoriu al deciziei de casare nu au suport, astfel că nu este incidentă, în cauză, sancțiunea nulității hotărârii pentru încălcarea dispozițiilor art. 501 C. proc. civ.

În continuare, recurenta reclamantă a dezvoltat critici subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., având la bază, în esență, faptul că modificarea punctajului obținut la proba practică nu are, în opinia reclamantei, niciun fundament legal, măsura dispusă fiind contrară prevederilor H.G. nr. 611/2008 și H.G. nr. 286/2011dar și principiului neagravării situației în propria cale de atac("non reformatio in pejus").

Verificând aceste critici ale recurentei reclamante, Înalta Curte subliniază faptul că în cauză nu este aplicabil Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 611/2008 ci cel aprobat prin H.G. nr. 286/2011, concluzie ce se sprijină pe faptul că postul vizat de reclamantă face parte din sfera funcțiilor contractuale și nu din cea a funcțiilor publice.

Prin urmare, critica recurentei reclamante, potrivit căreia modificarea punctajului obținut la proba practică ar fi fost posibilă numai în contextul sesizării unei diferențe de 10 puncte, conform art. 65 lit. c) din H.G. nr. 611/2008, nu poate fi primită, concursul în cauză nefiind guvernat de prevederile acestui din urmă act normativ.

Referitor la chestiunea modificării punctajului aferent probei scrise, rezultă din probatoriul administrat în cauză faptul că, în cursul soluționării contestației formulate de reclamantă, Comisia de soluționare a contestațiilor a constatat existența unei erori de ordin material în privința operațiunii aritmetice de însumare a punctajului obținut de reclamantă, reprezentată de faptul că răspunsul la întrebarea cu nr. 20 deși greșit în raport de barem, a fost cotat ca fiind corect, fiindu-i acordate reclamantei 4 puncte pentru acesta.

Calculând punctajul total prin raportare la numărul de răspunsuri corecte, Comisia de soluționare a contestațiilor a constatat că punctajul corect, obținut de reclamantă la proba scrisă, este de 52 de puncte și nu de 56 puncte.

Este de subliniat faptul că aspectul sesizat în cursul soluționării contestației și anume cel referitor la punctarea eronată a unui răspuns ca fiind corect nu a fost contestat, concluzia Comisiei de soluționare a contestației pe marginea punctării greșite a răspunsului reclamantei la întrebarea nr. 20 nefiind susceptibilă de discuții, reclamanta criticând această măsură numai din perspectiva faptului că nu putea fi respinsă contestația sa și totodată modificat punctajul, pe de o parte și, pe de altă parte, prin raportare la principiul neagravării situației în propria contestație.

Astfel cum a subliniat și instanța fondului, Înalta Curte concluzionează în sensul că principiul neagravării situației în propria cale de atac nu este aplicabil concursului desfășurat de intimata pârâtă, neexistând nicăieri, în cuprinsul Regulamentului cadru sub auspiciile căruia a fost organizat concursul, o consacrare a unei reguli de acest gen.

Argumentele recurentei reclamante, în sensul că acest principiu este unul universal valabil și, deopotrivă, aplicarea lui se impune în considerarea dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 481 C. proc. civ. nu pot fi primite, cât timp prevederile art. 481 C. proc. civ. se aplică numai în plan procesual, neputând fi extinse asupra tuturor contestațiilor administrative ce pot fi formulate în contextul concursurilor organizate de autoritățile sau instituțiile publice pentru recrutarea de personal.

Cât privește afirmația recurentei reclamante, în sensul că modificarea punctajului inițial putea avea loc numai prin admiterea contestației, instanța de control judiciar reamintește faptul că modificarea punctajului aferent probei scrise a avut loc în urma îndreptării unei evidente erori de calcul, săvârșite de comisia de concurs, aceasta din urmă stabilind un punctaj corespunzător unui număr de 14 întrebări cu răspuns corect(14x4puncte) deși, în realitate, lucrarea reflectă 13 întrebări cu răspuns corect(13x4 puncte).

Prin urmare, recurenta reclamantă nu poate pretinde nicio vătămare, în sensul încălcării unui drept câștigat, care, din perspectiva procedurii concursului, ar fi presupus ignorarea unui punctaj definitiv ce ar fi permis declararea sa ca fiind "admis", or o atare finalitate nu s-a materializat, punctajul definitiv al reclamantei fiind inferior celui obținut de candidatul declarat admis.

Constatând că în cauză nu a fost demonstrată nelegalitatea modului de soluționare a acțiunii reclamantei din perspectiva neregularităților invocate în legătură cu modalitatea de desfășurare a concursului privind ocuparea funcției vizate de reclamantă, Înalta Curte subliniază că este de prisos analiza criticilor reclamantei la adresa modalității de soluționare a capătului subsecvent de cerere, reprezentat de obligarea intimatei pârâte la numirea reclamantei în funcția pentru care a candidat, capăt de cerere ce are caracter accesoriu față de petitul prin care s-a solicitat constatarea nelegalității actelor prin care reclamanta a fost declarată respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 26/CA/2020-PI din 3 martie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2022.