ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2782/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

La data de 30 mai 2006,

reclamanta M.V. a chemat în judecată pe pârâta Comuna B., solicitând anularea răspunsului

de respingere a cererii de revizuire a terenului intravilan în suprafață de 474

m.p., situat în comuna B., sat G., pct. ”La școală”, comunicat cu adresa nr. 1812

din 11 mai 2006 și restituirea terenului în natură.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că a solicitat restituirea în natură a suprafeței menționate,

, însă prin adresa nr. 1812 din 11 mai 2006, pârâta i-a comunicat faptul că terenul

a trecut în proprietatea sa ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani, fiind apoi declarat

proprietate publică și trecut în anexa A nr. 11 din 24 septembrie 1998 la poziția

42, ca teren aferent școlii din localitate.

Prin sentința civilă

nr. 304 din 14 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost respinsă ca

inadmisibilă contestația reclamantei, reținând că adresa contestată față de denumirea

și conținutul său, nu are valoarea legală și semnificația unei decizii de respingere

a cererii de retrocedare, care să fie contestată de reclamantă.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sus-menționatei hotărâri, a fost admis prin decizia civilă nr. 118/A din

26 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, cu consecința desființării sentinței și

trimiterii cauzei spre rejudecare aceeași instanțe.

S-a reținut ca fiind greșită

dispoziția primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a cererii, întrucât în

aplicarea art. 23 din Legea nr. 10/2001 (în prezent art. 25 din lege), pârâta ar

fi trebuit să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra acesteia,

conduită nesocotită de unitatea deținătoare și care trebuia sancționată de instanță,

motiv pentru care s-a considerat necesară examinarea fondului cauzei, prin administrarea

probatoriului necesar în scopul soluționării legale și temeinice a cauzei.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate, critici ce au fost încadrate

în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin decizia civilă

nr. 7475 din 02 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Comuna B. cu motivarea că, se

constată că legal, în aplicarea art. 23 din Legea nr. 10/2001, în prezent art. 25

din lege, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de acces la un tribunal,

prin respingerea cererii sale ca inadmisibilă.

În rejudecare, s-a administrat

proba cu expertiză tehnică de specialitate pentru identificarea terenului în litigiu,

transpunerea în teren a actelor de proprietate, stabilirea situației juridice a

terenului.

Prin sentința civilă

nr. 247 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a respins ca nefondată

acțiunea.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, a reținut că, în speță, contestatoarea nu a formulat notificarea

în condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv în 6 luni de la

data intrării în vigoare a legii, termen prelungit ulterior, succesiv.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât

unitatea deținătoare nu și-a îndeplinit obligația legală de a se pronunța asupra

notificării printr-o dispoziție sau decizie motivată, impunându-se trimiterea cauzei

spre rejudecare, cum a statuat și instanța supremă.

Curtea de Apel Pitești,

secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și de familie prin decizia nr. 91/A din 15 mai 2009 a respins ca nefondat

apelul declarat de contestatoarea M.V.

Pentru a decide astfel,

Curtea de Apel, a reținut că instanța supremă a statuat că o acțiune formulată de

contestatoare nu este inadmisibilă, întrucât nu se poate refuza persoanei îndreptățite

dreptul de acces la Tribunal.

Nu a statuat nimic în

legătură cu depunerea în termen sau nu a notificării, așa încât rejudecând cauza,

în limitele stabilite prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul

a pus în vedere contestatoarei să facă dovada depunerii în termen legal a notificării,

în condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Verificând acest termen,

tribunalul a constatat că a fost respectat, iar soluția este legală, întrucât contestatoarea

a depus cererea la data de 28 august 2005, cu mult timp după expirarea termenului

legal, iar nerespectarea termenului prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 atrage pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii.

Împotriva acestei din

urmă decizii a declarat recurs contestatoarea M.V. invocând prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile de

nelegalitate recurenta a susținut că, în mod nelegal, cele două instanțe de judecată,

au apreciat că au fost respectate prevederile art. 315 C. proc. civ., întrucât prin

decizia nr. 7457/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut

doar că unitatea deținătoare nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 25 din

Legea nr. 10/2001 și nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de acces

la tribunal prin respingerea cererii ca inadmisibilă.

Depășindu-se limitele

investirii ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, atât prima instanță cât

și instanța de apel au considerat greșit că cererea a fost depusă după expirarea

termenului prevăzut de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu consecința pierderii

dreptului de a solicita măsuri reparatorii în instanță.

Nu era justificată trimiterea

cauzei spre rejudecare în situația în care s-ar fi considerat că petenta nu a formulat

notificarea în termen, fiind inutilă administrarea probelor și cercetarea fondului

cauzei așa cum s-a dispus de către instanța supremă.

A mai susținut contestatoarea-recurentă,

că pe fond, cererea sa este dovedită, stabilindu-se prin raportul de expertiză judiciară,

că terenul este liber, mai puțin suprafața de 91 m.p.

Pentru motivele arătate

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare admiterea acțiunii

și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Verificând legalitatea

deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul

declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin decizia civilă

nr. 188/A din 26 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie s-a admis apelul declarat de contestatoare împotriva sentinței

civile nr. 309 din 14 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a desființat

sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru

examinarea fondului cauzei prin administrarea probelor necesare.

S-a mai reținut, că în

condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nicio precizare cu privire la ipoteza

în care persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia sau dispoziția

prevăzută de art. 23 (art. 25), nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul

de a se adresa instanței competente, pe considerentul că plângerea ar fi inadmisibilă.

Prin urmare, s-a stabilit

că se impune examinarea fondului cauzei de către prima instanță, prin admiterea

probatoriului necesar, dându-se eficiență Legii nr. 10/2001 nu numai în litera,

ci și în spiritul ei.

Ceea ce a statuat instanța

supremă cu autoritate de lucru judecat este faptul că acțiunea nu este inadmisibilă,

confirmând soluția instanței de apel de examinarea fondului cauzei prin administrarea

probatoriului necesar în litera și spiritul Legii nr. 10/2001.

Procedând la soluționarea

cauzei pe fond, atât prima instanță, cât și cea de apel au stabilit în mod corect

că, recurenta contestatoare a formulat notificarea după expirarea termenului legal

prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage pierderea dreptului

de a solicita măsuri reparatorii.

Ca urmare, critica recurentei,

că au fost încălcate dispozițiile art. 315 C. proc. civ., este nefondată.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză de către contestatoarea

M.V. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta M.V. împotriva deciziei civile nr. 91A din 15 mai

2009 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2010.