ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2782/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 30 mai 2006, reclamanta M.V. a chemat în judecată pe pârâta Comuna B., solicitând anularea răspunsului de respingere a cererii de revizuire a terenului intravilan în suprafață de 474 m.p., situat în comuna B., sat G., pct. ”La școală”, comunicat cu adresa nr. 1812 din 11 mai 2006 și restituirea terenului în natură. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că a solicitat restituirea în natură a suprafeței menționate, , însă prin adresa nr. 1812 din 11 mai 2006, pârâta i-a comunicat faptul că terenul a trecut în proprietatea sa ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani, fiind apoi declarat proprietate publică și trecut în anexa A nr. 11 din 24 septembrie 1998 la poziția 42, ca teren aferent școlii din localitate.

Prin sentința civilă nr. 304 din 14 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost respinsă ca inadmisibilă contestația reclamantei, reținând că adresa contestată față de denumirea și conținutul său, nu are valoarea legală și semnificația unei decizii de respingere a cererii de retrocedare, care să fie contestată de reclamantă. Apelul declarat de reclamantă împotriva sus-menționatei hotărâri, a fost admis prin decizia civilă nr. 118/A din 26 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, cu consecința desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceeași instanțe.

S-a reținut ca fiind greșită dispoziția primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a cererii, întrucât în aplicarea art. 23 din Legea nr. 10/2001 (în prezent art. 25 din lege), pârâta ar fi trebuit să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra acesteia, conduită nesocotită de unitatea deținătoare și care trebuia sancționată de instanță, motiv pentru care s-a considerat necesară examinarea fondului cauzei, prin administrarea probatoriului necesar în scopul soluționării legale și temeinice a cauzei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate, critici ce au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 7475 din 02 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Comuna B. cu motivarea că, se constată că legal, în aplicarea art. 23 din Legea nr. 10/2001, în prezent art. 25 din lege, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de acces la un tribunal, prin respingerea cererii sale ca inadmisibilă. În rejudecare, s-a administrat proba cu expertiză tehnică de specialitate pentru identificarea terenului în litigiu, transpunerea în teren a actelor de proprietate, stabilirea situației juridice a terenului. Prin sentința civilă nr. 247 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a respins ca nefondată acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut că, în speță, contestatoarea nu a formulat notificarea în condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv în 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit ulterior, succesiv. Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât unitatea deținătoare nu și-a îndeplinit obligația legală de a se pronunța asupra notificării printr-o dispoziție sau decizie motivată, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, cum a statuat și instanța supremă. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie prin decizia nr. 91/A din 15 mai 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea M.V.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reținut că instanța supremă a statuat că o acțiune formulată de contestatoare nu este inadmisibilă, întrucât nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de acces la Tribunal. Nu a statuat nimic în legătură cu depunerea în termen sau nu a notificării, așa încât rejudecând cauza, în limitele stabilite prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul a pus în vedere contestatoarei să facă dovada depunerii în termen legal a notificării, în condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Verificând acest termen, tribunalul a constatat că a fost respectat, iar soluția este legală, întrucât contestatoarea a depus cererea la data de 28 august 2005, cu mult timp după expirarea termenului legal, iar nerespectarea termenului prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 atrage pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs contestatoarea M.V. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenta a susținut că, în mod nelegal, cele două instanțe de judecată, au apreciat că au fost respectate prevederile art. 315 C. proc. civ., întrucât prin decizia nr. 7457/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut doar că unitatea deținătoare nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001 și nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de acces la tribunal prin respingerea cererii ca inadmisibilă. Depășindu-se limitele investirii ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, atât prima instanță cât și instanța de apel au considerat greșit că cererea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu consecința pierderii dreptului de a solicita măsuri reparatorii în instanță.

Nu era justificată trimiterea cauzei spre rejudecare în situația în care s-ar fi considerat că petenta nu a formulat notificarea în termen, fiind inutilă administrarea probelor și cercetarea fondului cauzei așa cum s-a dispus de către instanța supremă. A mai susținut contestatoarea-recurentă, că pe fond, cererea sa este dovedită, stabilindu-se prin raportul de expertiză judiciară, că terenul este liber, mai puțin suprafața de 91 m.p. Pentru motivele arătate a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare admiterea acțiunii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin decizia civilă nr. 188/A din 26 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie s-a admis apelul declarat de contestatoare împotriva sentinței civile nr. 309 din 14 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru examinarea fondului cauzei prin administrarea probelor necesare. S-a mai reținut, că în condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nicio precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia sau dispoziția prevăzută de art. 23 (art. 25), nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente, pe considerentul că plângerea ar fi inadmisibilă.

Prin urmare, s-a stabilit că se impune examinarea fondului cauzei de către prima instanță, prin admiterea probatoriului necesar, dându-se eficiență Legii nr. 10/2001 nu numai în litera, ci și în spiritul ei. Ceea ce a statuat instanța supremă cu autoritate de lucru judecat este faptul că acțiunea nu este inadmisibilă, confirmând soluția instanței de apel de examinarea fondului cauzei prin administrarea probatoriului necesar în litera și spiritul Legii nr. 10/2001. Procedând la soluționarea cauzei pe fond, atât prima instanță, cât și cea de apel au stabilit în mod corect că, recurenta contestatoare a formulat notificarea după expirarea termenului legal prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii.

Ca urmare, critica recurentei, că au fost încălcate dispozițiile art. 315 C. proc. civ., este nefondată. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză de către contestatoarea M.V. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.V. împotriva deciziei civile nr. 91A din 15 mai 2009 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.