ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6171/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Judecătoria Pitești la 27 noiembrie 2006, reclamantul I.M. a chemat în judecată

pe pârâtele Primăria V. și C.L.F.F. V. solicitând obligarea la emiterea procesului

verbal de punere în posesie cu suprafața de 2,50 ha teren forestier și de a-i acorda

despăgubiri conform Legii nr. 10/2001 pentru suprafața de 4.148 m.p., cu destinația

inițială de teren agricol, în prezent betonată și transformată în teren de sport

al Liceului V.

S-a solicitat, totodată, obligarea Comisiei Locale

de Fond Funciar la punerea în posesie pe vechiul amplasament conform Legii nr. 247/2005

cu suprafețele de 500 m.p. pe care se află o clădire ruinată și 846 m.p., drum de

acces.

Prin sentința civilă

nr. 5327 din 26 septembrie 2008, Judecătoria Pitești și-a declinat competența în

favoarea Tribunalului Argeș.

La data de 30 decembrie

2008, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând în contradictoriu cu Primăria

comunei V. și Primarul acestei localități restituirea terenului de 4.434 m.p., preluat

abuziv de stat de la autorul său I.D.

Reclamantul a precizat

că a notificat Prefectura Județului Argeș, în baza Legii nr. 10/2001, solicitând

să i se restituie suprafața deținută de Liceul V., fosta proprietate a autorului

său, conform actelor de vânzare din 1929 și 1941, această notificare fiind înaintată

Primăriei comunei V.

Reclamantul a arătat că

nu i s-a comunicat până în prezent nici un răspuns la notificarea sa.

Tribunalul Argeș, prin

sentința civilă nr. 281 din 22 decembrie 2009, a admis în parte acțiunea și a constatat

că reclamantul este îndreptățit la restituirea suprafeței identificate de expertul

C.P. și evidențiată în schița anexă la raportul de expertiză, cu destinația de teren

de sport (folosit de Liceul V.), situată în comuna V., Județul Argeș, cu excepția

ceRON pe care este construită sala de sport. S-a stabilit în sarcina reclamantului

obligația de a menține aceeași destinație a terenului, pe o perioadă de 3 ani.

Au fost obligați pârâții

la 950 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că prin notificarea înregistrată la B.E.J. la

7 noiembrie 2001, reclamantul a solicitat Prefecturii Județului Argeș acordarea

de despăgubiri pentru terenul de sport al Liceului V., ce a aparținut autorului

său I.F.D., iar cu adresa din 27 noiembrie 2001, Prefectura județului Argeș a înaintat

notificarea Primăriei comunei V. spre soluționare.

S-a constatat că Primăria

comunei V. nu a prezentat instanței niciun act din care să rezulte modalitatea de

soluționare a notificării, neconformându-se dispozițiilor art. 25 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, potrivit cărora era obligată să se pronunțe asupra solicitării

de retrocedare a imobilului prin dispoziție sau decizie motivată, în termen de 60

de zile de la data înregistrării acestuia.

În consens cu practica

Înaltei Curți de Casație și Justiție, prima instanță a apreciat că refuzul implicit

al entității notificate de a soluționa cererea echivalează cu un răspuns negativ,

care reprezintă finalul etapei administrative și deschide calea etapei jurisdicționale.

Prin urmare, considerând

admisibilă acțiunea, chiar și în lipsa unei dispoziții sau decizii motivate a Primăriei

comunei V., instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la retrocedarea

terenului de sport identificat de expert (cu excepția celui afectat de construcția

sălii de sport), ce a fost preluat de către stat, fără respectarea vreunei formalități

legale, din patrimoniul autorului său.

În conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanța a stabilit în sarcina reclamantului

obligația de a menține aceeași destinație a terenului pe o perioadă de 3 ani, de

la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Împotriva sentinței menționate

au declarat apel pârâții Primăria V. prin primar și Primarul comunei V., criticând-o

ca nelegală și netemeinică întrucât terenurile solicitate de reclamant nu fac obiectul

Legii nr. 10/2001, acestea intrând sub incidența Legii nr. 18/1991.

Apelanții au învederat

că pentru toate terenurile deținute, autorului reclamantului i s-a reconstituit

dreptul de proprietate, sens în care s-a eliberat și titlul de proprietate. Totodată,

au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Curtea de Apel Pitești,

secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru

cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 120 A din 13 octombrie 2010, a admis

apelul declarat de Primarul și Primăria comunei V. și a schimbat sentința apelată

în sensul respingerii acțiunii.

A fost obligat intimatul

reclamant la 2.000 RON cheltuieli de judecată către apelanții pârâți.

Prin considerentele deciziei,

instanța de apel a reținut ca neîntemeiată critica formulată de pârâți în ceea ce

privește excepția lipsei calității procesuale pasive, reținând că, raportat la refuzul

soluționării notificării, calitatea procesuală le-a fost conferită de dispozițiile

Legii nr. 10/2001, modificată ulterior prin Legea nr. 247/2005.

S-a considerat, însă,

că terenul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului, ci a fost preluat de

C.A.P. V. și transmis Liceului V. ca lot ajutător.

Prin urmare, s-a apreciat

că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât restituirea dreptului

de proprietate asupra terenului agricol cooperativizat se realizează conform Legii

nr. 18/1991 republicată și a Legii nr. 169/1997 cu modificările și completările

ulterioare, precum și a celorlalte legi speciale din acest domeniu.

S-a avut în vedere că,

de altfel, autorului reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra

terenurilor solicitate, fiind emis și titlu de proprietate.

Împotriva deciziei menționate

a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul I.D.M., criticând-o ca nelegală

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de

recurs, reclamantul a susținut că refuzul restituirii terenului motivat de faptul

că acesta constituie obiect al Legii nr. 18/1991 nu este justificat în condițiile

în care nu s-a făcut dovada că terenul în litigiu ar fi aparținut C.A.P. V., ci

a fost preluat abuziv, „de facto”, fără titlu.

Recurentul a învederat

că terenul de sport în litigiu nu a putut fi evidențiat în inventarul bunurilor

care aparțin domeniului public al Comunei V., publicat în M. Of. nr. 609 bis/16.08.2002.

A mai arătat că instanța

de apel a omis un element esențial, respectiv faptul că, la data de 1 ianuarie 1991,

terenul preluat abuziv de la autorul său nu se afla în patrimoniul C.A.P. V., astfel

că nu putea face obiectul Legii nr. 18/1991.

Recurentul a precizat

că autorul său nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în sensul

Legii nr. 18/1991, dovedind că acesta s-a înscris în C.A.P. numai cu 4 ha teren,

din care nu face parte suprafața în litigiu.

În susținerea motivelor

de recurs, reclamantul a depus la dosar, în copie, cererile de înscriere în Gospodăria

Agricolă Colectivă a autorului său și cererea de reconstituire formulată de acesta

în baza Legii nr. 18/1991.

Examinând criticile formulate

prin motivele de recurs, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul reclamantului este nefondat

pentru considerentele ce succed:

Prin notificarea înregistrată

inițial la Prefectura Județului Argeș și înaintată ulterior spre soluționare Primăriei

comunei V., reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul de sport

în suprafață de 4.148 m.p., folosit de Liceul V.

Reclamantul recurent a

confirmat situația terenului în litigiu, astfel cum a fost reținută de instanța

de apel, prin cererea sa adresată la 22 octombrie 2002 Primarului comunei V., în

care a precizat că terenul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului, ci a

fost luat de C.A.P. V. și dat Liceului V. ca lot ajutător – lot școlar.

Regimul juridic al terenului

în discuție rezultă și din raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit în

Dosarul nr. 15114/208/2006 al Judecătoriei Pitești, de către expertul ing. I.C.

Prin urmare, instanța

de apel a apreciat corect că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, ci

ale Legii nr. 18/1991 republicată și ale Legii nr. 169/1997 cu modificările și completările

ulterioare, în baza cărora se realizează reconstituirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor agricole, cooperativizate.

Terenul în litigiu a făcut,

de altfel, obiectul restituirii în baza Legii nr. 18/1991, autorului reclamantului

fiindu-i emis titlul de proprietate din 26 iulie 2000.

Mai mult, prin sentința

nr. 8121 din 22 decembrie 2008, Judecătoria Pitești, a obligat pârâtele C.L.F.F.

V. și C.J.F.F. Argeș să reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de

4.148 m.p. sub formă de despăgubiri.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va constata că recursul este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

Văzând și dispozițiile

art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul I.D.M. împotriva deciziei nr. 120/A din 13 octombrie 2010

a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul la 2.500

RON cheltuieli de judecată către intimații Primarul și Primăria comunei V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2011.