ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5781/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea promovată și înregistrată la

data de 07 decembrie 2010 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de

contencios administrativ și fiscal sub nr. 59189/3/2010, reclamanta SC A. SRL,

în contradictoriu cu pârâții Compania Națională Administrația Porturilor

Maritime Constanța SA și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a

solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună :

pârâtelor la plata sumei de 3.687.600,26 euro cu titlu de damnum emergens,

reprezentând contravaloarea investiției realizate de către reclamantă pe

terenul aparținând pârâtului - Statul Român, și aflat în administrarea pârâtei

CNAPM Constanța, în baza contractului de concesiune nr. 82 din 13 august 2002,

reziliat în mod unilateral de către concedentă la data de 19 octombrie 2010, cu

efecte de la data de 19 noiembrie 2010;

pârâtelor la plata sumei de 5.000.000 euro cu titlu de lucrum cessans,

reprezentând beneficiul pe care reclamanta l-ar fi putut realiza în perioada de

5 ani ulterior rezilierii contractului de concesiune;

instituirea unui drept de retenție asupra construcției edificate de către

reclamantă, până la achitarea integrală a sumelor solicitate și a dobânzilor

aferente.

Tribunalul București,

prin Sentința civilă nr. 1002 din 03 martie 2011, a admis excepția de

necompetență materială, cauza fiind declinată spre soluționare în favoarea

Curții de Apel București.

Curtea de Apel

București, prin Sentința civilă nr. 3611 din 20 mai 2011, a admis excepția de

necompetență materială, cauza fiind declinată spre soluționare în favoarea

Tribunalului Constanța.

Analizând

înscrisurile administrate în cauză se reține că între reclamantă și pârâta

CNAPM Constanța a fost încheiat un contract de concesiune - nr. 82 din 13

august 2002, a cărui reziliere unilaterală a fost dispusă de către concesionar

la data de 19 octombrie 2010.

Prin dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 se definește noțiunea de act

administrativ, respectiv - "act administrativ - actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt

asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele

încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a

bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public,

prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi

prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței

instanțelor de contencios administrativ;"

Analizând contractul

de concesiune invocat de către reclamantă - nr. 82 din 13 august 2002 - se

constată că acesta are ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra

unui imobil-teren, în suprafață 5.250,88 mp, ce aparține domeniului public al

statului, aflat în administrarea pârâtei CNAPM Constanța, fosta RA Administrația

Zonei Libere Constanța Sud și a Zonei Libere a Basarabiei, în vederea

desfășurării de activități specifice zonei libere.

Astfel, în condițiile

în care imobilul-teren ce face obiectul contractului de concesiune este inclus

în domeniul public al statului, în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 554/2004, contractul încheiat între părți are natura unui act

administrativ, prin asimilare.

Potrivit prevederilor

art. 5 din Legea nr. 213/1998, "Regimul juridic al dreptului de

proprietate publică este reglementat de prezenta lege, dacă prin legi organice

speciale nu se dispune altfel. (2) Dreptul de proprietate privată al statului

sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul

privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune

altfel."

Este adevărat că în

raport cu prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006, "Soluționarea

litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea,

modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind

acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Acțiunea

în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului

în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului".

Însă, potrivit art.

70 din același act normativ, "Contractele de concesiune încheiate până la

data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse

reglementărilor în vigoare la data încheierii lor.", text normativ

incident în cauză în condițiile în care contractul de concesiune încheiat între

reclamantă și pârâta CNAPM Constanța - nr. 82 din 13 august 2002 a fost

încheiat anterior apariției O.U.G. nr. 54/2006.

În raport de

prevederile H.G. nr. 517/1998 se constată că pârâta CNAPM Constanța, deși este

o persoană juridică de drept privat, este autorizată să presteze un serviciu

public aferent administrării infrastructurii de transport naval, serviciu de

interes național, fiindu-i conferită prin lege puterea de a emite acte în regim

de drept public, sens în care pârâta este asimilată unei autorități publice

centrale.

În acest sens se

apreciază că în speță competența de soluționare aparține curții de apel, în

condițiile în care actul administrativ asimilat - contractul de concesiune, ce

constituie izvorul pretențiilor invocate de către reclamantă, este încheiat cu

o autoritate publică centrală, iar pârâtul Statul Român, reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice, având calitatea de proprietar al terenului supus

concesiunii.

Pe de altă parte, în

raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "(3)

Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la

domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul

pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.", sens

în care competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București,

avându-se în vedere sediul pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe SC A. SRL, Compania Națională Administrația

Porturilor Maritime Constanța SA și Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2011.