ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3568/2011

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 12 din

10 ianuarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei

formulată de reclamanta SC A.F.M. Aluniș SRL, în contradictoriu cu pârâtele

Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și Agenția Națională de

Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, la

Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție

Curtea de Apel a reținut că prin acțiunea formulată astfel cum a fost

modificată, societatea reclamantă solicită, în esență, anularea unor acte

administrativ fiscale emise de D.G.F.P. Ilfov, respectiv decizia de impunere

nr. 123 din 11 februarie 2010 și raportul de inspecție fiscală nr. 1948 din

aceeași dată, precum și decizia nr. 42 din 20 iulie 2010 prin care s-a

suspendat soluționarea contestației fiscale împotriva primelor două acte

administrative menționate.

Deci, prin acțiunea

formulată nu s-a solicitat anularea unor acte administrative - fiscale emise de

A.N.A.F.

Prin urmare, actele atacate nu

sunt emise de o autoritate publică centrală, astfel încât în conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 2 alin. (1) C.

proc. civ. se constată că, în cauză, competența soluționării cauzei aparține

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă

nr. 1068 din 3 mai 2011 Tribunalul București, secția a IX de contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare în favoarea

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, și

constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat

î

nalta Curte de Casație și Justiție

pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut că decizia contestată în acțiunea de față se

referă la o soluție dată de pârâta D.G.F.P. Ilfov cu privire la un debit mai

mare de 500.000

lei

reprezentând

impozit pe profit, TVA și majorări aferente, iar calitatea emitentului actului

de autoritate locală este irelevantă, criteriul legal pentru determinarea

competenței fiind valoarea debitului contestat, respectiv 1.471.659 lei, deci competența

de soluționare a cauzei revine curții de apel.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele

de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de

procedură civilă, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de

cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În cauza de față s-a

solicitat să se constate nulitatea deciziei de impunere nr. 123 din 11

februarie 2010 și a raportului de inspecție fiscală nr. 1948/2010 emise de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad prin care s-a stabilit în sarcina

reclamantei obligația de plată a sumei de 1.471.659 lei.

Prin urmare,

cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este peste

500.000 lei, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza, este Curtea de

Apel București.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe SC A.F.M. Aluniș SRL Mogoșoaia, Direcția

Generală a Finanțelor Publice Arad, Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Ilfov în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2011.