ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3568/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 12 din 10 ianuarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta SC A.F.M. Aluniș SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel a reținut că prin acțiunea formulată astfel cum a fost modificată, societatea reclamantă solicită, în esență, anularea unor acte administrativ fiscale emise de D.G.F.P.

Ilfov, respectiv decizia de impunere nr. 123 din 11 februarie 2010 și raportul de inspecție fiscală nr. 1948 din aceeași dată, precum și decizia nr. 42 din 20 iulie 2010 prin care s-a suspendat soluționarea contestației fiscale împotriva primelor două acte administrative menționate. Deci, prin acțiunea formulată nu s-a solicitat anularea unor acte administrative - fiscale emise de A.N.A.F. Prin urmare, actele atacate nu sunt emise de o autoritate publică centrală, astfel încât în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 2 alin. (1) C. proc. civ. se constată că, în cauză, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1068 din 3 mai 2011 Tribunalul București, secția a IX de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, și constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că decizia contestată în acțiunea de față se referă la o soluție dată de pârâta D.G.F.P. Ilfov cu privire la un debit mai mare de 500.000 lei reprezentând impozit pe profit, TVA și majorări aferente, iar calitatea emitentului actului de autoritate locală este irelevantă, criteriul legal pentru determinarea competenței fiind valoarea debitului contestat, respectiv 1.471.659 lei, deci competența de soluționare a cauzei revine curții de apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. În cauza de față s-a solicitat să se constate nulitatea deciziei de impunere nr. 123 din 11 februarie 2010 și a raportului de inspecție fiscală nr. 1948/2010 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 1.471.659 lei. Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este peste 500.000 lei, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza, este Curtea de Apel București.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC A.F.M. Aluniș SRL Mogoșoaia, Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2011.