ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 723/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 februarie 2009, reclamanta C.I., prin mandatar I.A.I., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat obligarea acestuia să răspundă cererii sale trimisă în luna octombrie 2008. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a adresat autorității publice pârâte cu o cerere prin care a solicitat să constate nulitatea renunțării la succesiune și în consecință, să dispună anularea Certificatului de succesiune vacantă nr. 104 din 18 decembrie 1963, subsecvent, pentru cota-parte de ½ aferentă bunicii sale H.M.

din masa succesorală legală de pe urma defunctului soț R.E.T.M., iar pentru cealaltă cotă-parte de ½ la care au renunțat toți ceilalți moștenitori legali, ca drept de acrescământ, deoarece a fost vorba de o naționalizare deghizată. Prin Sentința civilă nr. 2594 din 17 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția rămânerii fără obiect a acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a hotărî astfel, cu privire la excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, instanța de fond a constatat că excepția este neîntemeiată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată. S-a reținut că reclamanta a solicitat instanței și obligarea pârâtului să răspundă cererii sale, în sensul constatării nulității renunțării la succesiune și anularea Certificatului de succesiune vacantă cu nr. 104 din 18 decembrie 1963, situație în care nu se poate constata că acțiunea a rămas fără obiect.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că răspunsul pârâtului este legal, în raport cu atribuțiile pe care legea le-a conferit acestui minister, în sensul că o autoritate publică nu poate anula ori constata nulitatea unui act civil emis de un terț, care a produs efecte juridice în sfera altor ramuri de drept. În speța de față, actul juridic a cărui anulare se solicită, este Certificatul de moștenitor nr. 104 din 18 februarie 1963 emis în dosarul succesoral nr. 104/1963 privind pe defunctul M.R.E.T., act juridic civil emis de Notariatul de Stat. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta care a invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc.

civ., susținând, în esență, următoarele critici: - în mod greșit a reținut instanța de fond că prin cererea cu care a fost învestită s-a cerut anularea adresei nr. 622109 din 14 iunie 2009, pronunțându-se astfel, extra petita; - sentința este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a art. 8 din Legea nr. 554/2004, prin acțiune cerându-se să se constate că autoritatea publică nu a soluționat cererea care i-a fost adresată, urmând să fie obligate să răspundă potrivit legii. Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare. Recursul este nefondat.

Instanța de fond a reținut în mod corect că a fost învestită, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, cu o acțiune prin care recurenta-reclamantă a solicitat ca Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să fie obligat să-i răspundă la cererea pe care a adresat-o în luna octombrie 2008, la care a primit răspunsul ce i-a fost comunicat cu adresa din 16 iunie 2009. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 6 C. proc. civ., rezultă că acesta este nefondat iar susținerea recurentei că instanța de fond s-ar fi pronunțat extra petita în legătură cu anularea adresei nr. 625642 din 16 iunie 2009 este lipsită de temei.

Este adevărat că instanța de fond a analizat legalitatea răspunsului comunicat de către autoritatea publică, dar acest lucru era absolut necesar pentru stabilirea caracterului refuzului autorității de a soluționa cererea adresată în sensul cerut de recurenta-reclamantă. Astfel, recurenta-reclamantă a solicitat, prin cererea adresată autorității, să constate nulitatea renunțării la succesiune și ca urmare să dispună anularea Certificatului de succesiune vacantă din 18 decembrie 1963. Or, autoritatea-intimată, Ministerul Finanțelor Publice, i-a comunicat recurentei-reclamante că solicitarea formulată prin cerere, nu vizează retragerea unor acte administrative emise de această autoritate, ci anularea unor acte juridice succesorale, ceea ce excede competenței legale conferite ministerului, ceea ce reprezintă un răspuns legal și temeinic.

Deci, refuzul reclamat în cauza de față nu este un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică, nefiind întemeiat nici cel de-al doilea motiv de recurs. În concluzie, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.I. împotriva Sentinței civile nr. 2594 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.