ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 723/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

12 februarie 2009, reclamanta C.I., prin mandatar I.A.I., în contradictoriu cu

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat obligarea acestuia

să răspundă cererii sale trimisă în luna octombrie 2008.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că s-a adresat autorității publice pârâte cu o

cerere prin care a solicitat să constate nulitatea renunțării la succesiune și

în consecință, să dispună anularea Certificatului de succesiune vacantă nr. 104

din 18 decembrie 1963, subsecvent, pentru cota-parte de

½

aferentă bunicii

sale H.M. din masa succesorală legală de pe urma defunctului soț R.E.T.M., iar

pentru cealaltă cotă-parte de ½ la care au renunțat toți ceilalți

moștenitori legali, ca drept de acrescământ, deoarece a fost vorba de o

naționalizare deghizată.

Prin Sentința civilă

nr. 2594 din 17 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția rămânerii fără obiect a

acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî

astfel, cu privire la excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, instanța de

fond a constatat că excepția este neîntemeiată în raport cu obiectul cererii de

chemare în judecată.

S-a reținut că

reclamanta a solicitat instanței și obligarea pârâtului să răspundă cererii

sale, în sensul constatării nulității renunțării la succesiune și anularea

Certificatului de succesiune vacantă cu nr. 104 din 18 decembrie 1963, situație

în care nu se poate constata că acțiunea a rămas fără obiect.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că răspunsul pârâtului este legal, în raport cu atribuțiile

pe care legea le-a conferit acestui minister, în sensul că o autoritate publică

nu poate anula ori constata nulitatea unui act civil emis de un terț, care a

produs efecte juridice în sfera altor ramuri de drept.

În speța de față,

actul juridic a cărui anulare se solicită, este Certificatul de moștenitor nr.

104 din 18 februarie 1963 emis în dosarul succesoral nr. 104/1963 privind pe

defunctul M.R.E.T., act juridic civil emis de Notariatul de Stat.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta care a invocat ca temei legal prevederile

art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele

critici:

- în mod greșit a

reținut instanța de fond că prin cererea cu care a fost învestită s-a cerut

anularea adresei nr. 622109 din 14 iunie 2009, pronunțându-se astfel, extra

petita;

- sentința este

nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a art. 8 din Legea nr. 554/2004, prin

acțiune cerându-se să se constate că autoritatea publică nu a soluționat

cererea care i-a fost adresată, urmând să fie obligate să răspundă potrivit

legii.

Intimatul-pârât nu a

depus întâmpinare.

Recursul este

nefondat.

Instanța de fond a

reținut în mod corect că a fost învestită, în temeiul art. 8 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, cu o acțiune prin care recurenta-reclamantă a solicitat ca Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să fie obligat să-i răspundă la

cererea pe care a adresat-o în luna octombrie 2008, la care a primit răspunsul

ce i-a fost comunicat cu adresa din 16 iunie 2009.

În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 6 C. proc. civ., rezultă că acesta

este nefondat iar susținerea recurentei că instanța de fond s-ar fi pronunțat

extra petita în legătură cu anularea adresei nr. 625642 din 16 iunie 2009 este

lipsită de temei.

Este adevărat că

instanța de fond a analizat legalitatea răspunsului comunicat de către

autoritatea publică, dar acest lucru era absolut necesar pentru stabilirea

caracterului refuzului autorității de a soluționa cererea adresată în sensul cerut

de recurenta-reclamantă.

Astfel,

recurenta-reclamantă a solicitat, prin cererea adresată autorității, să

constate nulitatea renunțării la succesiune și ca urmare să dispună anularea

Certificatului de succesiune vacantă din 18 decembrie 1963.

Or, autoritatea-intimată,

Ministerul Finanțelor Publice, i-a comunicat recurentei-reclamante că

solicitarea formulată prin cerere, nu vizează retragerea unor acte

administrative emise de această autoritate, ci anularea unor acte juridice

succesorale, ceea ce excede competenței legale conferite ministerului, ceea ce

reprezintă un răspuns legal și temeinic.

Deci, refuzul

reclamat în cauza de față nu este un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin.

(1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, astfel că soluția instanței de fond este legală și

temeinică, nefiind întemeiat nici cel de-al doilea motiv de recurs.

În concluzie,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.I. împotriva Sentinței civile nr. 2594 din 17 iunie 2009 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2010.