ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2975/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Circumstanțele cauzei Prin cererea formulată, astfel cum a fost modificată la termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2010, reclamanții N.(V.)E.L., A.D. și T.(D.)A.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția Generală Management, Resurse Umane și Rețea Școlară - Direcția Formare Continuă, Universitatea Petrol - Gaze Ploiești - Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic și Inspectoratul Școlar Județean Prahova, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea Notei nr. 1133/D.G.J.C.

din 16 august 2010, emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Direcția Generală Juridic și Contencios, în baza căreia s-a decis neprimirea reclamanților la examenul pentru obținerea gradului „Definitiv”; - recunoașterea valabilității Diplomei de Licență și a specializării absolvite, cu toate drepturile ce decurg din lege; - să se permită reclamanților înscrierea la următorul examen de definitivat și susținerea lui; - recunoașterea Inspecției speciale, susținută în vederea înscrierii la examenul de definitivat de la care au fost excluși, pentru următorul examen de definitivat ; - să se excludă acest an, în care nu au fost primiți să susțină examenul de definitivat, din calculul celor 5 ani efectivi la catedră, timp în care legea le permite să susțină acest examen, conform art. 26 alin. (1) pct. a coroborat cu art. 28 alin. (1) din OMECI nr. 5720/2009; - cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au absolvit Universitatea Spiru Haret, specializarea Limba și Literatura Engleză – Limba Franceză și sunt încadrați pe posturi de profesori în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Prahova, cu o vechime de peste doi ani, pe catedra de Limba engleză. În cursul lunii aprilie 2010, reclamanții au susținut Inspecția specială în vederea susținerii examenului de definitivat, întocmindu-se raporturi scrise prin care s-a concluzionat faptul că sunt cunoscători ai limbii engleze, precum și a metodicii predării acestei disciplinare, primind nota 10, depunând dosarele pentru susținerea examenului de definitivat la ISJ Prahova. Au mai arătat reclamanții că au susținut cursurile de pregătire din cadrul Universității Petrol–Gaze din Ploiești – Departamentul pentru pregătirea Personalului Didactic, în perioada 17 iunie – 27 iunie 2010, achitând și taxa de înscriere de 150 lei.

În data de 23 august 2010, când s-au prezentat în vederea susținerii examenului de definitivat, la Universitatea Petrol–Gaze Ploiești – Departamentul pentru pregătirea Personalului Didactic, în urma notei ministeriale nr. 1133/DGJC din 16 august 2010, se afișase o listă cu absolvenții Universității Spiru Haret care nu pot participa la examen, printre care se aflau și reclamanții. Reclamanții au depus cerere prin care și-au arătat nemulțumirea față de tratamentul discriminator, iar prin răspunsul primit în data de 10 septembrie 2010, prin adresa nr. 988, 996 și 999 din 16 august 2010 le-a fost comunicat faptul că nu aveau dreptul să susțină examenul de acordare a definitivării, întrucât studiile universitare de licență pe care reclamanții le-au urmat, nu se regăsesc în Hotărârile de guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor.

Au mai arătat reclamanții că au solicitat pârâților, printr-o cerere prealabilă, punctul lor de vedere, iar aceștia și-au aruncat de la unul la celălalt responsabilitatea pentru situația creată, iar împiedicarea reclamanților de a susține examenul de definitivat constituie un abuz și discriminare din partea pârâților.

Reclamanții au precizat că diplomele de absolvire a învățământului superior de lungă durată au fost eliberate în condițiile Legii învățământului nr. 84/1995 și conform prevederilor art. 60 alin. (3) din acest act normativ diplomele eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, iar Universitatea Spiru Haret, la data când reclamanții au susținut examenul de licență, avea specializările și programele de studii universitare de licență acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, în urma evaluărilor efectuate de instituțiile abilitate CNEAA/ARACIS fiind cuprinse în Hotărârile de Guvern și publicate în Monitorul Oficial, iar în anul 2009 și 2010 examenul de definitivat s-a susținut în același cadru legislativ.

Pârâta Universitatea Petrol și Gaze din Ploiești a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 C. proc. civ., prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de primul capăt de cerere, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului față de capetele de cerere 2, 3 și 5, inadmisibilitatea solicitării din capătul patru de cerere, iar, pe fondul acțiunii, respingerea acesteia ca neîntemeiată. A formulat întâmpinare și Inspectoratul Județean Prahova, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul acțiunii a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Ulterior, pârâta Universitatea Petrol și Gaze a depus la dosar o notă de ședință, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

2.Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 288 din 20 decembrie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a respins excepția inadmisibilității acțiunii (primul capăt de cerere), invocată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de Universitatea Petrol și Gaze din Ploiești prin întâmpinare; - a respins excepția inadmisibilității acțiunii (capătul 5 de cerere) invocată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Inspectoratul Școlar Județean Prahova, prin întâmpinare; - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Universității Petrol și Gaze din Ploiești, invocată prin întâmpinare; - a respins acțiunea formulată de reclamanții N.(V.)E.L., A.D.

și T.(D.)A.L., în contradictoriu cu pârâta Universitatea Petrol - Gaze Ploiești - Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; - a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția Generală Management, Resurse Umane și Rețea Școlară - Direcție Formare Continuă și Inspectoratul Școlar Județean Prahova și, în consecință, a anulat Nota nr. 1133/DGJC din 16 august 2010 emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Direcția Generală Juridic și Contencios și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată; - a obligat pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Inspectoratul Școlar Județean Prahova la plata a câte 800 lei către cei trei reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, respectiv a primului capăt de cerere vizând anularea Notei nr. 1133/D.G.J.C. din 16 august 2010, emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Direcția Generală Juridic și Contencios, în baza căreia s-a decis neprimirea reclamanților la examenul pentru obținerea gradului „Definitiv”, întrucât această notă nu are caracterul unui act administrativ, excepție invocată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de Universitatea Petrol și Gaze pe cale de întâmpinare, instanța a constatat faptul că această notă a Direcției Generale Juridic și Contencios a fost aprobată de ministrul D.P.F., în regim de putere publică și a produs consecințe juridice, constând în interdicția de a participa la un concurs.

Așa fiind, instanța a apreciat că respectiva notă are caracterul unui act administrativ, motiv pentru care a respins excepția inadmisibilității capătului principal de cerere. Cu privire la excepția inadmisibilității capătului 5 de cerere (inițial petitul nr. 4) vizând excluderea acestui an în care nu au fost primiți să susțină examenul de definitivat, din calculul celor 5 ani efectivi la catedră, timp în care legea le permite să susțină acest examen, conform art. 26 alin. (1) pct. a, coroborat cu art. 28 alin. (1) din OMECI nr. 5720/2009, invocată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pe cale de întâmpinare, instanța a constatat că această cerere constituie o obligație de a face, subsecventă primului capăt de cerere, ce nu poate fi calificată ca inadmisibilă față de prezentul cadru procesual, astfel că a respins această excepție.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de Inspectoratul Școlar Județean Prahova prin întâmpinare, instanța de fond a constatat că aceste instituții au atribuții legale vizând îndeplinirea actelor premergătoare organizării examenului de definitivat, că reclamanții sunt angajații Inspectoratul Școlar Județean Prahova, iar potrivit art. 141 lit. o) din Legea învățământului nr. 84/1995 Ministerul Educației răspunde de formarea și perfecționarea personalului didactic, motiv pentru care s-a respins și această excepție.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Universitatea Petrol și Gaze pe cale de întâmpinare, instanța a constatat că potrivit Metodologiei, Universitatea Petrol și Gaze din Ploiești a organizat cursurile de pregătire a candidaților în cadrul Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic al Universității Ploiești, la care au participat și reclamanții, iar ulterior au organizat examenul de definitivat, afișând Nota ministerului a cărei anulare se solicită, însă potrivit Ordinului MECI nr. 5720/2009, pârâta Universitatea Petrol și Gaze nu are nici o atribuție directă în a stabili cine poate și cine nu poate să participe la acest examen, astfel că instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții sunt absolvenți ai Universității Spiru Haret, Specializarea Limba și Literatura Engleză - Limba Franceză, fiind încadrați pe posturi de profesori în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Prahova, cu o vechime de peste doi ani, pe catedra de Limba Engleză, fiind titularii unor diplome de licență eliberate de Universitatea „Spiru Haret”, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București, forma de învățământ cu frecvență redusă, respectiv Facultatea de Limba și Literatura Română București, forma de învățământ la distanță. Instanța a apreciat că aceste diplome de licență sunt valabile, de vreme ce nici o autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării sau constatării nulității sau anulării lor, astfel că demersul pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului conținut în Nota nr. 1133/D.G.J.C.

din 16 august 2010, prin care le-a fost interzisă reclamanților participarea la examenul de „Definitivat”, este de natură să-i prejudicieze pe reclamanți în drepturile lor recunoscute de lege, determinat de faptul că diplomele de licență nu au fost anulate până la data pronunțării hotărârii. Instanța a apreciat că apărările pârâților privind acreditarea sau neacreditarea formei de învățământ pe care au urmat-o reclamanții nu se circumscriu obiectului acțiunii, deoarece acțiunea formulată în prezenta cauză nu privește anularea diplomei de licență, numai în această situație apărările putând fi întemeiate pe considerente legate de acreditarea sau neacreditarea formei de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă.

S-a constatat de către instanță că actul administrativ atacat nu are nici un efect anulator asupra diplomelor reclamanților, acte administrative care se bucură de prezumția de legalitate, prin care se recunoaște calitatea acestora de licențiați în filologie, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța a admis în parte acțiunea și a dispus anularea Notei nr. 1133/D.G.J.C. din 16 august 2010, emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Direcția Generală Juridic și Contencios. Instanța a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind recunoașterea valabilității Diplomei de Licență și a specializării absolvite cu toate drepturile ce decurg din lege, având în vedere că diplomele de licență ale reclamanților există și se bucură de prezumția de legalitate, nefiind anulate sau revocate.

S-a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâților de a permite reclamanților înscrierea la următorul examen de definitivat și susținerea lui, reținându-se că prin anularea actului administrativ vătămător și în condițiile existenței diplomelor de licență, nu mai există nici un impediment care să conducă la neparticiparea reclamanților la examenul de definitivat. Instanța a apreciat că este neîntemeiat capătul de cerere privind recunoașterea Inspecției speciale efectuate în vederea susținerii examenului din 2010, de vreme ce există o metodologie a susținerii acestui examen, care prevede expres actele premergătoare acestui examen, fiind legal să se verifice nivelul cunoștințelor candidaților din anul susținerii examenului.

S-a respins și capătul de cerere privind excluderea acestui an în care nu au fost primiți să susțină examenul de definitivat, din calculul celor 5 ani efectivi la catedră, timp în care legea le permite să susțină acest examen, conform art. 26 alin. (1) pct. a, coroborat cu art. 28 alin. (1) din OMECI nr. 5720/2009, reținându-se că este mai mult decât evident că susținerea examenului de definitivat în anul 2010 nu s-a realizat ca urmare a emiterii Notei anulate în prezenta cauză și nu pentru motive subiective ale reclamanților, aceștia fiind puși în imposibilitatea participării la acest concurs. În baza art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Inspectoratul Școlar Județean Prahova la plata a câte 800 lei către cei trei reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

3.Recursurile promovate în cauză Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs atât reclamanții N.(V.)E.L., A.D. și T.(D.)A.L., cât și pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Direcția Generală Management, Resurse Umane și Rețea Școlară – Direcția Formare Continuă și Inspectoratul Școlar Județean Prahova. 3.1. Recursul recurenților – reclamanți Reclamanții N.(V.)E.L., A.D., T.(D.)A.L. au promovat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, susținând în esență că apreciază ca nelegală și netemeinică soluția de respingere a capătului de cerere prin care au solicitat recunoașterea pe cale judecătorească a inspecției fiscale efectuate în vederea susținerii examenului din 2010 și la următorul examen.

În acest sens au solicitat modificarea numai în parte a sentinței primei instanțe. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenții - reclamanți au susținut că instanța de fond, deși a anulat nota ministerială nr. 1133 /DGJC din 16 august 2010, a apreciat fără temei că este neîntemeiată solicitarea de recunoaștere a inspecției speciale susținută în vederea înscrierii la examenul de definitivat de la care au fost excluși, în condițiile în care prin anularea notei ministeriale au încetat și efectele juridice ale acesteia, astfel că se impunea și repunerea lor în situația anterioară emiterii acestui act administrativ cu caracter individual. 3.2.

Recursul recurentului – pârât Inspectoratul Școlar Județean Prahova (ISJ Prahova) Prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul – pârât a solicitat, la rândul său, modificarea numai în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități, ceea ce impunea respingerea acțiunii reclamanților formulată și în contradictoriu cu ISJ Prahova, pe acest temei. Recurentul – pârât a arătat că reclamanții – recurenți sunt în adevăr angajații săi, care nu au exprimat nici o nemulțumire prin acțiunea lor față de această autoritate. Mai mult instanța de fond nu a invocat nici un temei legal potrivit cu care ISJ Prahova ar avea vreo atribuție directă în a stabili cine poate sau nu să participe la examenul de definitivat.

Recurentul a susținut că în condițiile în care Universitatea de Petrol și Gaze Ploiești, este instituția cu personalitate juridică, cu atribuții bine definite în lege ca centru de formare și perfecționare a personalului didactic din învățământul preuniversitar este de necontestat că acesta răspunde de acțiunile sale în ceea ce privește admiterea în examen pentru susținerea gradului „definitiv” a reclamanților. În fine, hotărârea primei instanțe a fost criticată și sub aspectul obligării ISJ Prahova la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, în condițiile în care în mod evident această autoritate a fost chemată în judecată numai pentru opozabilitate. 3.3.Recursul pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) Invocând ca temei legal al recursului promovat, prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ., recurentul – pârât MECTS a susținut, printr-un prim motiv de recurs că instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilității cererii reclamanților în anularea Notei nr. 1133/DGJC din 16 august 2010, în sensul că dând acestui înscris o calificare și o interpretare greșită, i-a schimbat natura juridică. În opinia recurentului – pârât MECTS se impunea că instanța de fond să aprecieze că Nota nr. 1133/DGJC din 16 august 2010 nu este un act administrativ aprobat în regim de putere publică, generator de consecințe juridice, în condițiile în care această notă nu a fost decât o corespondență administrativă prin care MECTS a venit în întâmpinarea solicitărilor primite din partea universităților.

Aceste solicitări vizau clarificarea aspectelor referitoare la candidații cu studii superioare care au finalizat ciclul I de studii universitare de licență la specializări care nu se regăseau în hotărârile de Guvern prin care se aprobă autorizarea de funcționare provizorie, respectiv a creditelor acestor specializări. Recurentul a menționat că și potrivit practicii Î.C.C.J. în această materie corespondența administrativă nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice între petiționar și instituția emitentă, neputând fi asimilată unui act administrativ, mai cu seamă că în cauză această corespondență nici nu se referă la reclamanții - recurenți. Printr-un al doilea motiv de recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a susținut că instanța de fond a pronunțat o sentință lipsită de temei legal întrucât, în mod nelegal, a nesocotit apărările formulate referitoare la acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor și formelor de învățământ, care demonstrau că interpretarea dată de minister în aplicarea prevederilor în vigoare, prin respectiva adresă, este corectă și legală. 4. Soluția și considerentele instanței de recurs Înalta Curte, examinând sentința atacată în raport de toate criticile ce i-au fost aduse și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., cu referire la art. 137 C. proc. civ., cu precădere față de cele vizând modalitatea de soluționare a excepției de inadmisibilitate a primului capăt din acțiunea reclamanților – recurenți, vizând anularea Notei nr. 1133/DGJC din 16 august 2010, emisă de MECTS, reține că instanța de fond a soluționat greșit această excepție, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin Nota nr. 1133/DGJC din 16 august 2010 (fila 99 dosar de fond) emisă de recurentul MECTS , cu referire generică la susținerea examenului de definitivare în învățământ și a examenului de acordare a gradului didactic II, în contextul prezentării succinte a situației de fapt și de drept privitoare la modalitatea de obținere a definitivării în sistemul de învățământ preuniversitar de către personalul didactic de predare, sunt propuse anumite măsuri, raportat la situațiile juridice diferite a candidaților cu studii universitare de lungă/scurtă durată sau care au finalizat ciclul I de studii universitare de licență la specializările care nu se regăsesc în hotărârile de Guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din învățământul superior de stat și particular.

În acord cu cele susținute și de recurentul pârât, emitent al notei a cărei anulare a fost solicitată, Înalta Curte apreciază că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. d), lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată, în condițiile în care, cu evidență, nu produce prin ea însăși efecte juridice, făcând să ia naștere, să se modifice sau să se stingă drepturi și obligații. Nota contestată nu produce efecte juridice pentru că nu este un act juridic ci o corespondență prin care autoritatea emitentă a exprimat un punct de vedere, o interpretare a textelor de lege incidente cu privire la condițiile de studii pe care trebuie să le îndeplinească cadrele didactice ce participă la examenul de definitivat, comunicată tuturor instituțiilor abilitate a organiza acest examen fără a institui însă obligații pentru un anume subiect și fără a avea așadar forța unui act juridic.

În acest sens este de remarcat și că respectiva corespondență nu se referă efectiv la reclamanți, conținând numai o modalitate de interpretare a textelor de lege incidente, propusă universităților ce au solicitat respectivele clarificări. Împrejurarea că reclamanții nu au fost admiși la susținerea examenului de către instituția de învățământ superior care, raportându-se la prevederile legale în vigoare și eventual la interpretarea propusă, a constatat că aceștia nu îndeplinesc condițiile de participare la concurs nu este de natură a conferi notei atacate natura juridică a unui act administrativ. Drept urmare, apreciind ca fiind întemeiate criticile recurentului - pârât pe acest aspect, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. cu referire la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată, va admite recursurile declarate de autoritățile pârâte și va modifica în parte hotărârea primei instanțe în sensul că va respinge acțiunea reclamanților – recurenți în tot, capătul de cerere vizând anularea notei menționate fiind respins ca inadmisibil în condițiile în care aceasta, neavând natura juridică a unui act administrativ este exceptată de la controlul de legalitate de către instanțele de contencios administrativ.

Totodată instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond, în mod legal și argumentat a respins celelalte capete de acțiune ale reclamanților, care de altfel au caracter subsidiar și derivă din cererea principală de anulare a Notei nr. 1133 din 16 august 2010. Așa fiind și pentru toate argumentele deja înfățișate, Înalta Curte, pe aceleași temeiuri legale va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții – reclamanți. Raportat la modalitatea de soluționare a recursurilor de față și a analizării cu precădere a excepției de admisibilitate a capătului principal din acțiunea reclamanților, nu se mai impune examinarea celorlalte critici, subsidiare, cuprinse în recursurile promovate de recurenții – pârâți și respectiv al recurenților - reclamanți, cu referire la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.(V.)E.L., A.D. și T.(D.)A.L. împotriva sentinței nr. 288 din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursurile declarate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Direcția Generală Management, Resurse Umane și Rețea Școlară – Direcția Formare Continuă și de Inspectoratul Școlar Județean Prahova împotriva aceleiași sentințe. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge în tot acțiunea reclamanților de N.(V.)E.L., A.D. și T.(D.)A.L. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.