ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2975/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2975/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei

Prin cererea

formulată, astfel cum a fost modificată la termenul de judecată din data de 24

noiembrie 2010, reclamanții N.(V.)E.L., A.D. și T.(D.)A.L. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului - Direcția Generală Management, Resurse Umane și Rețea Școlară -

Direcția Formare Continuă, Universitatea Petrol - Gaze Ploiești - Departamentul

pentru Pregătirea Personalului Didactic și Inspectoratul Școlar Județean

Prahova, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Notei nr.

1133/D.G.J.C. din 16 august 2010, emisă de Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului – Direcția Generală Juridic și Contencios, în baza

căreia s-a decis neprimirea reclamanților la examenul pentru obținerea gradului

„Definitiv”;

- recunoașterea

valabilității Diplomei de Licență și a specializării absolvite, cu toate

drepturile ce decurg din lege;

- să se permită

reclamanților înscrierea la următorul examen de definitivat și susținerea lui;

- recunoașterea

Inspecției speciale, susținută în vederea înscrierii la examenul de definitivat

de la care au fost excluși, pentru următorul examen de definitivat ;

- să se excludă acest

an, în care nu au fost primiți să susțină examenul de definitivat, din calculul

celor 5 ani efectivi la catedră, timp în care legea le permite să susțină acest

examen, conform art. 26 alin. (1) pct. a coroborat cu art. 28 alin. (1) din

OMECI nr. 5720/2009;

- cheltuieli de

judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că au absolvit Universitatea Spiru Haret, specializarea

Limba și Literatura Engleză – Limba Franceză și sunt încadrați pe posturi de

profesori în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Prahova, cu o vechime de

peste doi ani, pe catedra de Limba engleză.

În cursul lunii

aprilie 2010, reclamanții au susținut Inspecția specială în vederea susținerii

examenului de definitivat, întocmindu-se raporturi scrise prin care s-a

concluzionat faptul că sunt cunoscători ai limbii engleze, precum și a

metodicii predării acestei disciplinare, primind nota 10, depunând dosarele

pentru susținerea examenului de definitivat la ISJ Prahova.

Au mai arătat

reclamanții că au susținut cursurile de pregătire din cadrul Universității

Petrol–Gaze din Ploiești – Departamentul pentru pregătirea Personalului

Didactic, în perioada 17 iunie – 27 iunie 2010, achitând și taxa de înscriere

de 150 lei.

În data de 23 august 2010,

când s-au prezentat în vederea susținerii examenului de definitivat, la Universitatea Petrol–Gaze Ploiești – Departamentul pentru pregătirea Personalului Didactic,

în urma notei ministeriale nr. 1133/DGJC din 16 august 2010, se afișase o listă

cu absolvenții Universității Spiru Haret care nu pot participa la examen,

printre care se aflau și reclamanții.

Reclamanții au depus

cerere prin care și-au arătat nemulțumirea față de tratamentul discriminator,

iar prin răspunsul primit în data de 10 septembrie 2010, prin adresa nr. 988,

996 și 999 din 16 august 2010 le-a fost comunicat faptul că nu aveau dreptul să

susțină examenul de acordare a definitivării, întrucât studiile universitare de

licență pe care reclamanții le-au urmat, nu se regăsesc în Hotărârile de guvern

privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor.

Au mai arătat

reclamanții că au solicitat pârâților, printr-o cerere prealabilă, punctul lor

de vedere, iar aceștia și-au aruncat de la unul la celălalt responsabilitatea

pentru situația creată, iar împiedicarea reclamanților de a susține examenul de

definitivat constituie un abuz și discriminare din partea pârâților.

Reclamanții au precizat

că diplomele de absolvire a învățământului superior de lungă durată au fost

eliberate în condițiile Legii învățământului nr. 84/1995 și conform

prevederilor art. 60 alin. (3) din acest act normativ diplomele eliberate de

instituțiile de învățământ superior în condițiile legii, pentru aceeași

specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, iar

Universitatea Spiru Haret, la data când reclamanții au susținut examenul de

licență, avea specializările și programele de studii universitare de licență

acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, în urma evaluărilor

efectuate de instituțiile abilitate CNEAA/ARACIS fiind cuprinse în Hotărârile

de Guvern și publicate în Monitorul Oficial, iar în anul 2009 și 2010 examenul

de definitivat s-a susținut în același cadru legislativ.

Pârâta Universitatea

Petrol și Gaze din Ploiești a formulat întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar pârâtul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare în temeiul art. 115

C. proc. civ., prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de

primul capăt de cerere, excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului față de capetele de

cerere 2, 3 și 5, inadmisibilitatea solicitării din capătul patru de cerere,

iar, pe fondul acțiunii, respingerea acesteia ca neîntemeiată.

A formulat întâmpinare

și Inspectoratul Județean Prahova, invocând excepția lipsei calității

procesuale pasive, iar pe fondul acțiunii a solicitat respingerea acesteia ca

neîntemeiată.

Ulterior, pârâta

Universitatea Petrol și Gaze a depus la dosar o notă de ședință, prin care a

invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității sale

procesuale pasive.

2.Hotărârea primei

instanțe

Prin sentința nr. 288

din 20 decembrie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins excepția

inadmisibilității acțiunii (primul capăt de cerere), invocată de Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de Universitatea Petrol și

Gaze din Ploiești prin întâmpinare;

- a respins excepția

inadmisibilității acțiunii (capătul 5 de cerere) invocată de Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;

- a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului și Inspectoratul Școlar Județean Prahova,

prin întâmpinare;

- a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Universității Petrol și Gaze din Ploiești,

invocată prin întâmpinare;

- a respins acțiunea

formulată de reclamanții N.(V.)E.L., A.D. și T.(D.)A.L., în contradictoriu cu

pârâta Universitatea Petrol - Gaze Ploiești - Departamentul pentru Pregătirea

Personalului Didactic, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă;

- a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția Generală Management,

Resurse Umane și Rețea Școlară - Direcție Formare Continuă și Inspectoratul

Școlar Județean Prahova și, în consecință, a anulat Nota nr. 1133/DGJC din 16

august 2010 emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

– Direcția Generală Juridic și Contencios și a respins în rest acțiunea ca

neîntemeiată;

- a obligat pârâții

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Inspectoratul

Școlar Județean Prahova la plata a câte 800 lei către cei trei reclamanți, cu

titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la

excepția inadmisibilității acțiunii, respectiv a primului capăt de cerere

vizând anularea Notei nr. 1133/D.G.J.C. din 16 august 2010, emisă de Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Direcția Generală Juridic și

Contencios, în baza căreia s-a decis neprimirea reclamanților la examenul

pentru obținerea gradului „Definitiv”, întrucât această notă nu are caracterul

unui act administrativ, excepție invocată de Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului și de Universitatea Petrol și Gaze pe cale de

întâmpinare, instanța a constatat faptul că această notă a Direcției Generale

Juridic și Contencios a fost aprobată de ministrul D.P.F., în regim de putere

publică și a produs consecințe juridice, constând în interdicția de a participa

la un concurs.

Așa fiind, instanța a

apreciat că respectiva notă are caracterul unui act administrativ, motiv pentru

care a respins excepția inadmisibilității capătului principal de cerere.

Cu privire la

excepția inadmisibilității capătului 5 de cerere (inițial petitul nr. 4) vizând

excluderea acestui an în care nu au fost primiți să susțină examenul de

definitivat, din calculul celor 5 ani efectivi la catedră, timp în care legea

le permite să susțină acest examen, conform art. 26 alin. (1) pct. a, coroborat

cu art. 28 alin. (1) din OMECI nr. 5720/2009, invocată de Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului pe cale de întâmpinare, instanța a

constatat că această cerere constituie o obligație de a face, subsecventă

primului capăt de cerere, ce nu poate fi calificată ca inadmisibilă față de

prezentul cadru procesual, astfel că a respins această excepție.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului și de Inspectoratul Școlar Județean

Prahova prin întâmpinare, instanța de fond a constatat că aceste instituții au

atribuții legale vizând îndeplinirea actelor premergătoare organizării

examenului de definitivat, că reclamanții sunt angajații Inspectoratul Școlar

Județean Prahova, iar potrivit art. 141 lit. o) din Legea învățământului nr.

84/1995 Ministerul Educației răspunde de formarea și perfecționarea

personalului didactic, motiv pentru care s-a respins și această excepție.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Universitatea Petrol și

Gaze pe cale de întâmpinare, instanța a constatat că potrivit Metodologiei,

Universitatea Petrol și Gaze din Ploiești a organizat cursurile de pregătire a

candidaților în cadrul Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic

al Universității Ploiești, la care au participat și reclamanții, iar ulterior

au organizat examenul de definitivat, afișând Nota ministerului a cărei anulare

se solicită, însă potrivit Ordinului MECI nr. 5720/2009, pârâta Universitatea

Petrol și Gaze nu are nici o atribuție directă în a stabili cine poate și cine

nu poate să participe la acest examen, astfel că instanța de fond a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea față de

această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei,

instanța a constatat că reclamanții sunt absolvenți ai Universității Spiru

Haret, Specializarea Limba și Literatura Engleză - Limba Franceză, fiind

încadrați pe posturi de profesori în cadrul Inspectoratului Școlar Județean

Prahova, cu o vechime de peste doi ani, pe catedra de Limba Engleză, fiind

titularii unor diplome de licență eliberate de Universitatea „Spiru Haret”,

Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București, forma de învățământ cu

frecvență redusă, respectiv Facultatea de Limba și Literatura Română București,

forma de învățământ la distanță.

Instanța a apreciat

că aceste diplome de licență sunt valabile, de vreme ce nici o autoritate

administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării

sau constatării nulității sau anulării lor, astfel că demersul pârâtului

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului conținut în Nota nr.

1133/D.G.J.C. din 16 august 2010, prin care le-a fost interzisă reclamanților

participarea la examenul de „Definitivat”, este de natură să-i prejudicieze pe

reclamanți în drepturile lor recunoscute de lege, determinat de faptul că

diplomele de licență nu au fost anulate până la data pronunțării hotărârii.

Instanța a apreciat

că apărările pârâților privind acreditarea sau neacreditarea formei de

învățământ pe care au urmat-o reclamanții nu se circumscriu obiectului

acțiunii, deoarece acțiunea formulată în prezenta cauză nu privește anularea

diplomei de licență, numai în această situație apărările putând fi întemeiate

pe considerente legate de acreditarea sau neacreditarea formei de învățământ la

distanță sau cu frecvență redusă.

S-a constatat de

către instanță că actul administrativ atacat nu are nici un efect anulator

asupra diplomelor reclamanților, acte administrative care se bucură de

prezumția de legalitate, prin care se recunoaște calitatea acestora de

licențiați în filologie, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, instanța a admis în parte acțiunea și a dispus

anularea Notei nr. 1133/D.G.J.C. din 16 august 2010, emisă de Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Direcția Generală Juridic și

Contencios.

Instanța a respins,

ca neîntemeiat, capătul de cerere privind recunoașterea valabilității Diplomei

de Licență și a specializării absolvite cu toate drepturile ce decurg din lege,

având în vedere că diplomele de licență ale reclamanților există și se bucură

de prezumția de legalitate, nefiind anulate sau revocate.

S-a respins și

capătul de cerere privind obligarea pârâților de a permite reclamanților

înscrierea la următorul examen de definitivat și susținerea lui, reținându-se

că prin anularea actului administrativ vătămător și în condițiile existenței

diplomelor de licență, nu mai există nici un impediment care să conducă la neparticiparea

reclamanților la examenul de definitivat.

Instanța a apreciat

că este neîntemeiat capătul de cerere privind recunoașterea Inspecției speciale

efectuate în vederea susținerii examenului din 2010, de vreme ce există o

metodologie a susținerii acestui examen, care prevede expres actele

premergătoare acestui examen, fiind legal să se verifice nivelul cunoștințelor

candidaților din anul susținerii examenului.

S-a respins și

capătul de cerere privind excluderea acestui an în care nu au fost primiți să

susțină examenul de definitivat, din calculul celor 5 ani efectivi la catedră,

timp în care legea le permite să susțină acest examen, conform art. 26 alin.

(1) pct. a, coroborat cu art. 28 alin. (1) din OMECI nr. 5720/2009,

reținându-se că este mai mult decât evident că susținerea examenului de definitivat

în anul 2010 nu s-a realizat ca urmare a emiterii Notei anulate în prezenta

cauză și nu pentru motive subiective ale reclamanților, aceștia fiind puși în

imposibilitatea participării la acest concurs.

În baza art. 274 C.

proc. civ., instanța a obligat pârâții Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului și Inspectoratul Școlar Județean Prahova la plata a

câte 800 lei către cei trei reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată,

reprezentând onorariu avocat.

3.Recursurile promovate

în cauză

Împotriva hotărârii

instanței de fond au declarat recurs atât reclamanții N.(V.)E.L., A.D. și T.(D.)A.L.,

cât și pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului –

Direcția Generală Management, Resurse Umane și Rețea Școlară – Direcția Formare

Continuă și Inspectoratul Școlar Județean Prahova.

3.1. Recursul

recurenților – reclamanți

Reclamanții N.(V.)E.L.,

A.D., T.(D.)A.L. au promovat recurs împotriva hotărârii primei instanțe,

susținând în esență că apreciază ca nelegală și netemeinică soluția de respingere

a capătului de cerere prin care au solicitat recunoașterea pe cale judecătorească

a inspecției fiscale efectuate în vederea susținerii examenului din 2010 și la

următorul examen. În acest sens au solicitat modificarea numai în parte a sentinței

primei instanțe.

În dezvoltarea criticilor

formulate, recurenții - reclamanți au susținut că instanța de fond, deși a anulat

nota ministerială nr. 1133 /DGJC din 16 august 2010, a apreciat fără temei că este neîntemeiată solicitarea de recunoaștere a inspecției speciale susținută

în vederea înscrierii la examenul de definitivat de la care au fost excluși, în

condițiile în care prin anularea notei ministeriale au încetat și efectele juridice

ale acesteia, astfel că se impunea și repunerea lor în situația anterioară

emiterii acestui act administrativ cu caracter individual.

3.2. Recursul recurentului

– pârât Inspectoratul Școlar Județean Prahova (ISJ Prahova)

Prin motivele de

recurs dezvoltate, recurentul – pârât a solicitat, la rândul său, modificarea

numai în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii excepției

lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități, ceea ce impunea respingerea

acțiunii reclamanților formulată și în contradictoriu cu ISJ Prahova, pe acest

temei.

Recurentul – pârât a arătat

că reclamanții – recurenți sunt în adevăr angajații săi, care nu au exprimat nici

o nemulțumire prin acțiunea lor față de această autoritate. Mai mult instanța de

fond nu a invocat nici un temei legal potrivit cu care ISJ Prahova ar avea vreo

atribuție directă în a stabili cine poate sau nu să participe la examenul de definitivat.

Recurentul a susținut

că în condițiile în care Universitatea de Petrol și Gaze Ploiești, este instituția

cu personalitate juridică, cu atribuții bine definite în lege ca centru de

formare și perfecționare a personalului didactic din învățământul

preuniversitar este de necontestat că acesta răspunde de acțiunile sale în ceea

ce privește admiterea în examen pentru susținerea gradului „definitiv” a reclamanților.

În fine, hotărârea primei

instanțe a fost criticată și sub aspectul obligării ISJ Prahova la plata cheltuielilor

de judecată către reclamanți, în condițiile în care în mod evident această autoritate

a fost chemată în judecată numai pentru opozabilitate.

3.3.Recursul

pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS)

Invocând ca temei

legal al recursului promovat, prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ., recurentul – pârât MECTS a susținut, printr-un prim motiv de recurs că

instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilității cererii reclamanților

în anularea Notei nr. 1133/DGJC din 16 august 2010, în sensul că dând acestui

înscris o calificare și o interpretare greșită, i-a schimbat natura juridică.

În opinia recurentului

– pârât MECTS se impunea că instanța de fond să aprecieze că Nota nr. 1133/DGJC

din 16 august 2010 nu este un act administrativ aprobat în regim de putere publică,

generator de consecințe juridice, în condițiile în care această notă nu a fost decât

o corespondență administrativă prin care MECTS a venit în întâmpinarea solicitărilor

primite din partea universităților. Aceste solicitări vizau clarificarea aspectelor

referitoare la candidații cu studii superioare care au finalizat ciclul I de

studii universitare de licență la specializări care nu se regăseau în

hotărârile de Guvern prin care se aprobă autorizarea de funcționare provizorie,

respectiv a creditelor acestor specializări.

Recurentul a menționat

că și potrivit practicii Î.C.C.J. în această materie corespondența

administrativă nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice între

petiționar și instituția emitentă, neputând fi asimilată unui act administrativ,

mai cu seamă că în cauză această corespondență nici nu se referă la reclamanții

- recurenți.

Printr-un al doilea motiv

de recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că

instanța de fond a pronunțat o sentință lipsită de temei legal întrucât, în mod

nelegal, a nesocotit apărările formulate referitoare la acreditarea/autorizarea

provizorie a specializărilor și formelor de învățământ, care demonstrau că

interpretarea dată de minister în aplicarea prevederilor în vigoare, prin respectiva

adresă, este corectă și legală.

considerentele instanței de recurs

Înalta Curte,

examinând sentința atacată în raport de toate criticile ce i-au fost aduse și

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., cu referire la art. 137 C. proc.

civ., cu precădere față de cele vizând modalitatea de soluționare a excepției de

inadmisibilitate a primului capăt din acțiunea reclamanților – recurenți,

vizând anularea Notei nr. 1133/DGJC din 16 august 2010, emisă de MECTS, reține

că instanța de fond a soluționat greșit această excepție, în considerarea celor

în continuare arătate.

Prin Nota nr.

1133/DGJC din 16 august 2010 (fila 99 dosar de fond) emisă de recurentul MECTS

, cu referire generică la susținerea examenului de definitivare în învățământ și

a examenului de acordare a gradului didactic II, în contextul prezentării

succinte a situației de fapt și de drept privitoare la modalitatea de obținere

a definitivării în sistemul de învățământ preuniversitar de către personalul didactic

de predare, sunt propuse anumite măsuri, raportat la situațiile juridice

diferite a candidaților cu studii universitare de lungă/scurtă durată sau care au

finalizat ciclul I de studii universitare de licență la specializările care nu

se regăsesc în hotărârile de Guvern privind autorizarea de funcționare

provizorie sau acreditarea specializărilor din învățământul superior de stat și

particular.

În acord cu cele susținute

și de recurentul pârât, emitent al notei a cărei anulare a fost solicitată,

Înalta Curte apreciază că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul

art. 2 alin. (1) lit. d), lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată, în

condițiile în care, cu evidență, nu produce prin ea însăși efecte juridice,

făcând să ia naștere, să se modifice sau să se stingă drepturi și obligații.

Nota contestată nu

produce efecte juridice pentru că nu este un act juridic ci o corespondență

prin care autoritatea emitentă a exprimat un punct de vedere, o interpretare a

textelor de lege incidente cu privire la condițiile de studii pe care trebuie să

le îndeplinească cadrele didactice ce participă la examenul de definitivat, comunicată

tuturor instituțiilor abilitate a organiza acest examen fără a institui însă obligații

pentru un anume subiect și fără a avea așadar forța unui act juridic.

În acest sens este de

remarcat și că respectiva corespondență nu se referă efectiv la reclamanți,

conținând numai o modalitate de interpretare a textelor de lege incidente, propusă

universităților ce au solicitat respectivele clarificări.

Împrejurarea că

reclamanții nu au fost admiși la susținerea examenului de către instituția de

învățământ superior care, raportându-se la prevederile legale în vigoare și

eventual la interpretarea propusă, a constatat că aceștia nu îndeplinesc

condițiile de participare la concurs nu este de natură a conferi notei atacate natura

juridică a unui act administrativ.

Drept urmare,

apreciind ca fiind întemeiate criticile recurentului - pârât pe acest aspect,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004, republicată, va admite recursurile declarate de autoritățile pârâte și

va modifica în parte hotărârea primei instanțe în sensul că va respinge acțiunea

reclamanților – recurenți în tot, capătul de cerere vizând anularea notei menționate

fiind respins ca inadmisibil în condițiile în care aceasta, neavând natura juridică

a unui act administrativ este exceptată de la controlul de legalitate de către

instanțele de contencios administrativ.

Totodată instanța de

control judiciar apreciază că instanța de fond, în mod legal și argumentat a respins

celelalte capete de acțiune ale reclamanților, care de altfel au caracter subsidiar

și derivă din cererea principală de anulare a Notei nr. 1133 din 16 august 2010.

Așa fiind și pentru toate

argumentele deja înfățișate, Înalta Curte, pe aceleași temeiuri legale va

respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții – reclamanți.

Raportat la modalitatea

de soluționare a recursurilor de față și a analizării cu precădere a excepției de

admisibilitate a capătului principal din acțiunea reclamanților, nu se mai

impune examinarea celorlalte critici, subsidiare, cuprinse în recursurile promovate

de recurenții – pârâți și respectiv al recurenților - reclamanți, cu referire

la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de N.(V.)E.L., A.D. și T.(D.)A.L. împotriva sentinței nr. 288

din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite

recursurile declarate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului – Direcția Generală Management, Resurse Umane și Rețea Școlară –

Direcția Formare Continuă și de Inspectoratul Școlar Județean Prahova împotriva

aceleiași sentințe.

Modifică

sentința atacată, în sensul că respinge în tot acțiunea reclamanților de N.(V.)E.L.,

A.D. și T.(D.)A.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2011.