ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2945/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2945/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, sub nr. 211/42/2011, la data de 23 februarie 2011, reclamantul

D.G.M., în contradictoriu cu pârâții Universitatea Spiru Haret și Ministerul

Educației și Cercetării București (actualmente Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului), a solicitat obligarea primei pârâte să-i

elibereze diploma de absolvire a examenului de licență - sesiunea iunie 2009,

cu titlu de licențiat în informatică, în cadrul Facultății de

Matematică-Informatică din Universitatea „Spiru Haret" București, într-un

termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii

judecătorești pronunțată în prezenta cauză, precum și obligarea celei de a doua

pârâte să-i recunoască valabilitatea diplomei de licență și a titlului de

licențiat în informatică, obținut ca urmare a susținerii examenului de licență

în cadrul Facultății de Matematică-Informatică a Universității „Spiru

Haret" București. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că a urmat cursurile universitare ale

Facultății de Matematică-Informatică din cadrul Universității Spiru Haret din

București, specializarea informatică, ce era acreditată, în baza contractelor

de studii încheiate cu această instituție de învățământ superior, studiile

universitare finalizându-se prin susținerea examenului de licență, sesiunea

iunie 2009, examen la care a obținut media 9,10 și titlu de licențiat în

informatică.

Reclamantul a mai

arătat că după promovarea examenului de licență i s-a eliberat doar o

adeverință de atestare a calității de licențiat în informatică, adeverință cu

valabilitate temporară, ce nu echivalează cu diploma de licență necesară

angajării sale pe piața muncii, prin contrat de muncă pe perioadă nedeterminată

iar până în prezent, în ciuda numeroaselor demersuri la secretariatul

facultății universitare, nu i s-a eliberat încă diploma de licență, pe

formularul tipizat întocmit de Ministerul Educației.

Pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, lipsei

calității procesuale pasive și excepția prematurității acțiunii.

Prin încheierea de

ședință din 23 martie 2011, Curtea a respins excepția lipsei dovezii de

reprezentant invocată de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Tineretului

și Sportului București, întrucât în cauză s-a făcut dovada calității de

reprezentant prin împuternicirea avocațială datată 15 februarie 2011, ce a fost

depusă odată cu cererea de chemare în judecată.

Prin actul

înregistrat sub nr. 5811 din 11 aprilie 2011 la registratura Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pârâta

Universitatea „Spiru Haret" București, a formulat întâmpinare și cerere de

chemare în garanție.

Totodată, a solicitat

conexarea prezentei cauzei la cauza ce formează obiectul dosarului nr.

117/42/2011, aflat pe rolul aceleiași instanțe, având același termen și obiect,

părți fiind C.M.C. în contradictoriu cu pârâta Universitatea „Spiru Haret"

și MECTS, pentru o mai bună administrare a justiției, între cele două cauze

existând o strânsă legătură, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 164

C. proc. civ.

Prin încheierea de

ședință din 11 mai 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată cererea de conexare

formulată de pârâta Universitatea „Spiru Haret" întrucât dosarul, cu care

s-a solicitat a fi conexată prezenta cauză, a fost soluționat la termenul mai

sus menționat, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 164 C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 198

din 15 iunie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția lipsei procedurii

prealabile invocată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului București.

A admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării

Tineretului și Sportului București în ceea ce privește obligarea la

recunoașterea valabilității diplomei de licență și a respins acest capăt de

cerere ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate

procesuală pasivă.

A respins, prin

urmare, excepția prematurității invocată de același pârât.

A respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerul Educației, Cercetării

Tineretului și Sportului București, formulată de pârâta Universitatea Spiru

Haret București.

A respins acțiunea

reclamantului D.G.M., privind obligarea pârâtei Universitatea Spiru Haret

București, să elibereze diploma de licență, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

În ceea ce privește

excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul MECTS București,

instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât reclamantul a făcut dovada că

s-a adresat acestui pârât, anterior sesizării instanței de judecată, așa cum

rezultă de altfel și din răspunsurile la interogatoriu, în care pârâtul a

învederat instanței că reclamantul a depus în acest sens, sesizarea nr. 14113

din 12 ianuarie 2011, la care i s-a răspuns la data de 26 ianuarie 2011.

Relativ la excepția

lipsei calității procesual pasive invocată de MECTS, Curtea a reținut că MECTS,

în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, are

atribuții stabilite prin lege, așa cum rezultă din prevederile H.G. nr. 81/2010

privind organizarea și funcționarea Ministerului și din art. 216 și următoarele

din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările

ulterioare, ori, printre atribuțiile și competențele sale în ceea ce privește

domeniul educației și în speță, al învățământului superior, nu se regăsește

aceea de a recunoaște o diplomă eliberată de o instituție de învățământ

superior care face parte din sistemul național de învățământ.

Pentru aceste

considerente, instanța a admis excepția și a respins acțiunea formulată

împotriva acestui pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de

calitate procesuală pasivă.

Raportat la soluția

pronunțată cu privire la această excepție, instanța a considerat neîntemeiată

excepția prematurității acțiunii față de acest pârât.

Pe fondul cauzei,

Curtea a reținut că reclamantul a absolvit în luna iunie 2009 studii

universitare de licență ciclul I Bologna (I.D.), în cadrul Universității „Spiru

Haret", Facultatea de Matematică-Informatică, specializarea informatică, a

susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iunie 2009 și a obținut

titlul de licențiat în informatică, conform adeverinței nr. 5251 din 3 iulie

2009.

A constatat prima instanță

că, pentru forma de învățământ pe care a urmat-o reclamantul, nu s-a făcut

dovada că ar fi fost acreditată sau autorizată printr-o hotărâre de Guvern,

încălcându-se astfel, dispozițiile Legii nr. 88/1993 și O.U.G. nr. 75/2005,

respectiv cele privitoare la faptul că formele de învățământ cu frecvență

redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Legiuitorul a statuat

în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au

cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri de ID și FR dacă

universitatea respectivă nu are organizate cursuri la zi la disciplina

respectivă.

Aceste prevederi

legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se

supune, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 75/2005 și H.G. nr. 1418/2006

procedurii de evaluare în vederea organizării/acreditării acestor forme de

învățământ. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt

autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.

Astfel că, a statuat

Curtea, Universitatea „Spiru Haret" din București, raportat la

dispozițiile legale invocate, nu era îndreptățită să înmatriculeze, să

elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru forme de

învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și

autorizării provizorii și prin urmare MECTS nu poate fi obligată să emită

formulare tipizate pentru diplome, dacă specializările urmate nu s-au

desfășurat conform prevederilor legale.

Referitor la cererea

de chemare în garanție a MECTS, formulată de către Universitatea Spiru Haret,

instanța a considerat că nu poate fi reținută o culpă a MECTS pentru faptul că

nu aprobă tipărirea formularelor de diplomă de licență, pentru absolvenții

promoției 2009 de la forme de învățământ organizate de către Universitatea

„Spiru Haret", în afara cadrului legal și nici nu poate fi obligat să le

aprobe, deoarece cadrul legislativ trebuie respectat de toate instituțiile de

educație, tocmai pentru a asigura un fundament echitabil aplicabil tuturor.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul D.G.M., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurentul a

susținut, în esență, că este nelegală interpretarea pe care o dă instanța de

fond, potrivit căreia art. 60 din Legea nr. 84/1995 ar reprezenta o condiție

cadru, în urma căreia Universitatea ar fi trebuit să parcurgă o procedură

specială de acreditare. În mod logic, dacă ar fi fost nevoie de parcurgerea

procedurii de acreditare suplimentară, aceasta ar fi putut fi impusă

universității, pentru fiecare formă de învățământ, deoarece universitatea ar fi

putut solicita acreditarea doar pentru învățământul la distanță, fără a fi

obligată să aibă, pentru aceeași specializare și învățământ de zi.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. 211/42/2011, la data de

23 februarie 2011, reclamantul D.G.M. a solicitat obligarea Universității

„Spiru Haret" să-i elibereze diploma de absolvire a examenului de licență

- sesiunea iunie 2009, cu titlu de licențiat în informatică, în cadrul

Facultății de Matematică-Informatică din Universitatea „Spiru Haret"

București și obligarea Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

să-i recunoască valabilitatea diplomei de licență și a titlului de licențiat în

informatică, obținut ca urmare a susținerii examenului de licență în cadrul

Facultății de Matematică-Informatică a Universității „Spiru Haret"

București.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal

a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim și repararea cauzei ce i-a fost cauzată, iar interesul

legitim poate fi atât privat, cât și public."

Așa cum s-a prezentat

anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la

obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea unei diplome de

licență reclamantei, care este absolventă a Facultății de Psihologie a

Universității "Spiru Haret", în perioada 2006 – 2009 "învățământ

la distanță".

În alt registru de

idei, nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de

autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea

nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept

privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt

autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Or, în speța de față,

prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea „Spiru Haret" din

București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept

privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Pe de altă parte,

potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice

centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de

sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în

domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării

tehnologice, tineretului și sportului.

Așadar, Universitatea

„Spiru Haret" nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi

calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, nici un act

normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție.

În cauza de față, o

asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități

publice locale.

Art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, modificată prevede următoarele:

„Litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează

în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege

organică specială nu se prevede altfel".

Prin urmare,

specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice

și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli

imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea

competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel

al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ

dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv

criteriul valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, tribunalul fiind competent să

soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că

Universitatea „Spiru Haret" este o autoritate publică locală. De asemenea,

în același sens sunt și dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și art. 312 pct. 5

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite prezentul recurs,

va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre competentă

soluționare la Tribunalul Prahova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Față de soluția dată

recursului prin admiterea excepției de ordine publică privind competența

materială a instanței de fond, nu mai este necesară cercetarea motivelor de

recurs invocate, urmând ca acestea să fie avute în vedere, cu ocazia

rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de D.G.M. împotriva Sentinței nr. 198 din 15 iunie 2011 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Prahova,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 iunie 2012.