ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 332/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 954/42/2011 la data de 11 noiembrie

2011,

reclamanții D.A.V., S.E., N. (B.) S.E.C. și M. (I.) D. au chemat în judecată pârâta Universitatea S.H. București și au solicitat obligarea pârâtei la eliberarea diplomelor de licență la care sunt îndreptățiți ca

urmare

a promovării Examenului de licență, în sesiunea iulie 2009, desfășurată în cadrul Facultății de Management din Brașov, specializarea Management - Universitatea S.H.

Reclamanții au formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului, prin care au solicitat obligarea chematului în garanție să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 500 lei penalități pe zi de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au urmat cursurile Facultății de Management Brașov din cadrul Universității S.H., instituție de învățământ superior particular acreditată, specializarea Management, în perioada 2006 - 2009 și au absolvit Ciclul I - studii universitare de licență (sistem Bologna), au susținut și promovat Examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând Titlul de Licențiați în Științe Economice.

Această calitate de licențiați în științe economice le-a fost recunoscută de Universitatea S.H., care a eliberat adeverințe cu termen de valabilitate până la eliberarea Diplomelor de Licență.

Au arătat reclamanții că și-au îndeplinit toate obligațiile ce le-au revenit potrivit contractelor de studiu anuale încheiate cu Universitatea și prevăzute în Regulamentul privind activitatea profesională a studenților și având în vedere Metodologia de organizare și desfășurare a examenelor de finalizare a studiilor emisă de Universitatea S.H., sub nr. 1405 din 21 mai 2009, precum și art. 20 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, pârâta era obligată să le elibereze Diploma de Licență.

Au concluzionat reclamanții că prin toate înscrisurile depuse la dosar au făcut dovada vătămării dreptului de către intimate, cu consecințe deosebite asupra exercitării profesiei pentru care s-au pregătit.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 8, art. 11, art. 18 și următoarele din Legea nr. 554/2004.

Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constatate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamanți, în sensul că după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acestora, le-a eliberat adeverințele de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de către pârâtă sub nr. 1405 din 21 mai 2009 și cu prevederile art. 20 și art. 38 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284 din 28 septembrie 2007.

Pârâta Universitatea S.H. a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a solicitat obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Chematul in garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția lipsei obiectului cererii de chemare în garanție formulată de reclamanți raportat la petitul al doilea al acțiunii și a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de reclamanți ca neîntemeiată.

A arătat că M.E.C.T.S. a aprobat tipizarea formularelor de diplomă de licență, aceste formulare fiind întocmite în mod unitar, conform modelului aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 5289/2008 privind diploma de licență și suplimentul la diplomă și că a desemnat unitatea de specialitate producătoare a formularelor tipizate.

Cu privire la fondul cauzei, a arătat că atribuțiile și competențele M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările ulterioare, precum și în art. 216 din Legea educației naționale nr. 1/2011, iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.

A precizat că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 prin adresele din 21 iunie 2010, 25 octombrie 2010, 29 noiembrie 2010, 13 octombrie 2010.

A precizat că la data înscrierii reclamanților în anul I de studii, specializarea Management a Facultății de Management din Brașov din cadrul Universității S.H. nu era autorizată provizoriu sau acreditată la forma de învățământ ID.

Prin sentința nr. 45 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții D.A.V., S.E., N. (B.) S.E.C. și M. (I.) D. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. și chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

A fost obligată pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanților diplomele de licență, conform studiilor absolvite și examenului de licență promovat în sesiunea iulie 2009.

A fost respinsă excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în garanție formulată de reclamanți, invocată de chematul în garanție.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de reclamanți ca neîntemeiată.

S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență pentru reclamanți.

A fost respinsă, în rest, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că

reclamanții au urmat și absolvit cursurile Facultății de Management Brașov din cadrul Universității S.H., în perioada 2006 - 2009, forma de învățământ ID, promoția 2009 și au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea

iulie

2009, obținând titlul de licențiați în Științe Economice, fapt care rezultă din adeverințele depuse la dosar.

Curtea a constatat că răspunsul pârâtei privind neeliberarea diplomelor de licență constituie o nesoluționare în termenul legal a unei cereri. În sensul dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pârâta Universitatea S.H., înființată prin Legea nr. 445/2002 ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, este asimilată unei autorități publice, potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, care definește autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților și asimilează autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

A constatat judecătorul fondului că Ordinul nr. 2.284 din 28 septembrie 2007 emis de Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior prevede la art. 38 că după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează Adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.

A mai reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1), activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maximum 12 luni de la finalizarea studiilor, iar dispozițiile art. 20 alin. (1) prevăd că titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului științific de doctor.

Pentru aceste motive, având în vedere prevederile legale menționate, care prevăd obligativitatea de emitere a actelor de studii la cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor, adeverința de absolvire având un termen de valabilitate de maximum 12 luni, curtea a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, prin fapta pârâtei de neeliberare a actelor de studii în termenul prevăzut de lege, reclamanților li s-a produs o vătămare în dreptul prevăzut de lege de eliberare a actelor de studii.

Cu privire la excepția lipsei de obiect, Curtea a constatat că excepția este neîntemeiată și a respins-o, obiectul cererii formulate de reclamanți vizând aprobarea de tipizare a formularelor de diplomă de licență ce îi privesc pe aceștia, la eliberarea cărora au solicitat să fie obligată pârâta și nu aprobarea generică a tipizatelor formularelor de diplomă.

Pe fondul cererii formulată de reclamanți, de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a apreciat judecătorul că nu sunt îndeplinite condițiile art. 60 C. proc. civ., întrucât nu se poate reține existența unei obligații de garanție sau despăgubire, în ipoteza admiterii acțiunii.

Curtea a constatat temeinicia cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă privind obligarea chematului în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență pentru reclamanți, dată fiind practica Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și faptul că admiterea chemării în garanție asigură efectiv punerea în executare a obligației de eliberare a diplomelor de licență, existând o interdependență între cele două obligații, în ceea ce privește cererea de aplicare a sancțiunii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat-o neîntemeiată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în urma admiterii acțiunii în contencios administrativ prin care autoritatea publică este obligată să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face, dacă nu este prevăzut un termen, în cel mult 30 de zile de Ia data rămânerii irevocabile a hotărârii.

împotriva acestei sentințe a formulat recurs chematul in garanție Ministerul Educației Naționale (Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență următoarele:

În baza dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ. a apreciat că instanța a pronunțat hotărârea prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât prin admiterea cererii de chemare in garanție nu s-au avut in vedre atribuțiile și competențele Ministerului prevăzute în H.G. nr. 536/2011.

S-a arătat că actele de studii pot fi eliberate doar absolvenților care au urmat o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, potrivit legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, iar instanța a obligat la eliberarea tipizatelor pentru persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale, substituindu-se M.E.C.T.S. și A.R.A.C.I.S.

În ceea ce privește cererea de chemare in garanție, s-a susținută că aceasta a fost greșit admisă in condițiile in care intre pârâte nu există un raport juridic.

S-a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât la data înscrierii reclamanților în anul I specializarea reclamanților era autorizată provizoriu să funcționeze doar la ZI nu și la FR sau ID.

Totodată, s-a arătat că universității revine culpa exclusivă de a organiza cursuri fără respectarea legii, iar contractul încheiat între cursant și universitate nu poate fi opus M.E.C.T.S.

În concluzie, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs

Intimata - pârâtă Universitatea S.H. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că in cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Dâmbovița - secția II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Obiectul principal al prezentului

litigiu

de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a altor acte de studii reclamanților, absolvenți ai Universității „S.H.".

Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a Ii-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Or, în cauza de față, prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea „S.H.", ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Ministerul Educației. Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ pe același palier cu Ministerul Educației Naționale, neavând aceleași competențe și responsabilități-ca instituție publică, responsabilă de fundamentarea și aplicarea strategiei globale a învățământului.

Aceste prerogative legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță, Universitatea „S.H." nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În alți termeni, Universitatea „S.H." nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale.

Față de argumentele expuse, înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față. este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității publice pârâte - Universitatea „S.H."- competența de soluționare a litigiului revine tribunalului.

Soluționând cauza de față Iară a-și verifica competența în raport cu obiectul acțiunii și cu dispozițiile legale citate mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis.

Dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Dâmbovița - secția II civilă de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Educației Naționale (Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) împotriva sentinței nr. 45 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești - secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Dâmbovița - secția II civilă de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 ianuarie 2013