ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5668/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5668/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov, sub nr 697/64/2011, reclamanții C.(F.)E., D.F., A.N.V. și

N.(M.)A.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea „S.H.”

Brașov să le elibereze diplomele de licență și suplimentele de diplomă, în

termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței.

În motivare acțiunii,

reclamanții au arătat că au absolvit studiile universitare ale Facultății de

Management din Brașov din cadrul Universității S.H., specializarea Management,

în perioada 2006 - 2009 și au susținut și promovat examenul de licență în

sesiunea iulie 2009, fiindu-le eliberate Adeverințele nr. 2334 din 17 februarie

2010, nr. 1294 din 23 iulie 2009, nr. 642 din 23 iulie 2009 și, respectiv, nr.

314 din 23 iulie 2009 cu termen de valabilitate de maxim 12 luni, la expirarea

acestuia solicitând eliberarea diplomelor de licență.

Reclamanții au mai

susținut că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea

acesteia, și-au îndeplinit toate obligațiile ce le reveneau potrivit

contractelor de studiu încheiate cu pârâta și Regulamentului privind

activitatea profesională a studenților, iar în aceste condiții, potrivit

Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor

emisă de pârâtă sub nr. 1405 din 21 mai 2009, precum și art. 20 alin. (1) din

Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, pârâta era obligată să le

elibereze actele de studii completate.

Prin aceeași cerere

s-a solicitat și chemarea în garanție a Ministerului Educației și Cercetării,

Tineretului și Sportului pentru recunoașterea diplomelor de licență.

Pârâta Universitatea

S.H. a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Chematul în garanție

Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului a formulat

întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de reclamanți, prin

care a invocat excepția lipsei de interes motivată de faptul că prin acțiunea

introductivă reclamantele solicită obligarea MECTS la recunoașterea unor

diplome de licență care nu au fost încă emise de pârâtă, interesul lor nefiind

încă născut.

De asemenea, s-a

solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, conform

art. 60 C. proc. civ.

În întâmpinarea la

cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, au fost de asemenea

invocate dispozițiile art. 60 C. proc. civ. și s-a arătat că între minister și

pârâtă nu există un raport juridic care să determine admiterea cererii.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

248/F din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții

C.(F.)M., D.F., A.N.V. și N.(M.)A.M. în contradictoriu cu pârâta Universitatea

S.H.; a fost obligată pârâta să elibereze fiecărui reclamant diploma de licență

și suplimentul de diplomă, urmare a absolvirii cursurilor Facultății de

Management din Brașov, Specializarea Management, din cadrul Universității S.H.,

promoția 2009 și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea

iulie 2009; au fost respinse în rest pretențiile reclamanților.

A fost obligată

pârâta la plata către reclamanți a sumei de 8,6 RON cu titlu de cheltuieli

parțiale de judecată și respinse restul cheltuielilor de judecată solicitate.

S-a respins ca

inadmisibilă, cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului formulată de reclamanți.

S-a admis în parte

cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului formulată de pârâtă și, în consecință, a fost obligat

chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentele

la diplomă pentru reclamanți.

Au fost respinse

restul pretențiilor formulate de pârâta Universitatea S.H. prin cererea de

chemare în garanție.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că pârâta avea obligația de a

efectua demersurile necesare ca în intervalul de 12 luni de valabilitate a

adeverințelor să obțină avizele necesare și să completeze actele de studii care

să ateste absolvirea de către reclamanți a studiilor, respectiv diploma de

licență și suplimentul la diplomă.

A reținut instanța că

cererile formulate de pârâtă și adresate chematului în garanție sunt ulterioare

datei la care reclamanții au absolvit studiile, respectiv 25 august 2009, 8

octombrie 2009 și 26 octombrie 2009.

De asemenea, a

reținut că susținerile pârâtei, invocate prin întâmpinare, potrivit cu care nu

a fost aprobat tot necesarul de formulare tipizate, nu sunt probate de

înscrisurile existente la dosar, astfel că MECTS și-a îndeplinit obligația

legală de a aviza achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii

de către pârâta Universitatea S.H., astfel că pârâta este cea care are

obligația de a completa și elibera actele de studii absolvenților.

S-a arătat în

considerentele sentinței că dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 își găsesc aplicarea în executarea oricărei hotărâri de obligare a

unei autorități la eliberarea unui înscris, termenul de 30 de zile fiind

prevăzut de lege, astfel că nu este necesară o astfel de dispoziție dată prin

hotărâre, în executarea hotărârii.

Cu privire la cererea

de chemare în garanție a MECTS formulată de reclamanți, s-a considerat că este

inadmisibilă întrucât, prin prisma dispozițiilor art. 60 C. proc. civ.,

reclamanții nu ar putea cădea în pretenții și, ca urmare, nu pot formula o

astfel de cerere, iar în consecință instanța nu a mai analizat excepțiile

invocate de MECTS, privind lipsa procedurii prealabile și a lipsei de interes.

Relativ la chemarea

în garanție a MECTS formulată de pârâtă, a arătat judecătorul fondului că la

dosar există dovada că MECTS a adus la cunoștință pârâtei, la 30 iunie 2009,

să-i solicite aprobarea notei de comandă privind eliberarea de către R. SA a

formularelor tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților. De

asemenea, s-a făcut dovada conformării pârâtei la aceste solicitări, astfel că,

în mod nejustificat, chematul în garanție nu a procedat la aprobarea tipăririi

formularelor tipizate, obligația pârâtei neputând fi dusă la îndeplinire

întrucât chematul în garanție MECTS nu asigură tipărirea formularea tipizate.

Pentru aceste motive,

s-a apreciat întemeiată și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta

Universitatea S.H.

În fine, în temeiul

art. 274 alin. (1) și art. 276 C. proc. civ. instanța a obligat pârâta să

plătească fiecărui reclamant cheltuieli de judecată parțiale.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs chematul în garanție Ministerul Educației Naționale

(fost Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond a fost

pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, caz de casare

prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., întrucât organizarea și coordonarea

sistemului național de învățământ este atributul exclusiv al Ministerului

Educației Naționale.

S-a invocat în

temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., ca motive de recurs, împrejurarea

că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului

superior, că nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate să

funcționeze provizoriu structurile de învățământ, luând în calcul doar

contractele de studii, încheiate în afara cadrului legal, care însă nu sunt

opozabile ministerului.

Procedura în fața instanței

de recurs.

Intimata-pârâtă

Universitatea S.H. și intimații-reclamanți au formulat întâmpinări prin care a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și

soluția instanței de recurs.

Înalta Curte,

examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că

hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru

care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C.

proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Obiectul prezentului

litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de

învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a altor acte de studii

reclamanților, absolvenți ai Universității „S.H.”.

Nu se poate ignora

faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această

definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut

statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public,

în regim de putere publică.

Or, în cauza de față,

prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea „S.H.”, ca instituție

de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate

publică, parte a sistemului național de învățământ.

Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației

publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și are

rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și programului de

guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice,

dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că

instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au

autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei

organizatorice a sistemului național de învățământ pe același palier cu

Ministerul Educației Naționale, neavând aceleași competențe și responsabilități

ca instituție publică, responsabilă de fundamentarea și aplicarea strategiei

globale a învățământului.

Aceste prerogative

legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea

de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context,

trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele

sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi

cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub

controlul general al Parlamentului.

În speță,

Universitatea „S.H.” nu poate fi considerată autoritate administrativă

autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei

delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim

de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În alți termeni,

Universitatea „S.H.” nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi

calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât

niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la

universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice

locale.

Față de argumentele

expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței

competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care

emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul

organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al

autorității publice pârâte - Universitatea „S.H.” - competența de soluționare a

litigiului revine tribunalului.

De asemenea, se

cuvine a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile

accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea

principală.

Or, în litigiul de

față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere

incidentală care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze

cererea principală.

Soluționând cauza de

față fără a-și verifica competența în raport cu obiectul acțiunii și cu

dispozițiile legale citate mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

casabilă în condițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312

alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare

Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului) împotriva Sentinței nr. 248/F din 14

decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Brașov,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM