ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3431/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul N.I.A. a chemat în judecată U.

"S.H.", solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța

să dispună să i se elibereze diploma de licență pentru specializarea

administrație publică și suplimentul de diplomă, motivând că a absolvit în

sistem B. studiile universitare ale Facultății de Științe Juridice și

Administrative din cadrul U. "S.H.", promovând examenul de licență în

sesiunea din iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința din 8 iulie 2009 a cărei

valabilitate de 12 luni a expirat în luna iulie 2010.

Această adeverință

avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, conform art. 20 alin. (1) din

Regulamentul privind regimul actelor de studii din învățământul superior,

astfel că, la împlinirea termenului, reclamantul a solicitat decanului

facultății, în repetate rânduri, eliberarea diplomei de licență, invocând în

sprijinul său și dispozițiile art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007 emis de

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului potrivit căruia "după

finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează

adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de

maximum 12 luni".

Reclamantul a mai

susținut că și-a îndeplinit cu bună-credință toate obligațiile ce îi reveneau

potrivit contractului de studii încheiat cu pârâta și Regulamentului privind

activitatea profesională a studenților, iar în aceste condiții, potrivit

Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor

emisă de pârâtă sub nr. X din 21 mai 2009, precum și art. 20 alin. (1) din

Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, pârâta era obligată să îi

elibereze actele de studii completate.

Pârâta U. S.H. a

formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației

Cercetării Tineretului și Sportului.

Pârâta a arătat că

prin adresele din 25 august 2009, din 6 aprilie 3009, din 21 iunie 2010, din 12

octombrie 2010, din 18 octombrie 2010, din 26 octombrie 2010, din 3 februarie

2011, din 8 octombrie 2009 și din 5 august 2010 a solicitat ministerului

aprobarea tipăririi formularelor tipizare la R. însă aceste adrese au fost

soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate care

să acopere numărul total de cereri formulate, pârâta învederând că practic se

află în imposibilitate de a elibera diplome tuturor absolvenților din vina

chematului în garanție.

În susținerea cererii

de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, pârâta a invocat prevederile art. 60 și următoarele C. proc. civ.,

solicitând obligarea chematei în garanție să aprobe tipărirea formularelor

tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă de licență, sub

sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, arătând că specializarea

urmată de reclamant la forma de învățământ arătată, a fost confirmată de

M.E.C.T.S. prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul

2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea cerută, deși pârâta susține că s-a

conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de minister în

vederea obținerii aprobării pentru tipizarea acestor formulare.

Curtea de Apel

Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr.

190/F din 12 septembrie 2012 a admis acțiunea formulată de reclamant și a

obligat pârâta să-i elibereze acestuia diploma de licență și suplimentul de

diplomă, urmare a absolvirii Facultății de Științe Juridice și Administrative

din Brașov.

De asemenea, a

obligat pârâta U. S.H. la plata către reclamant a sumei de 339,30 RON cu titlu

de cheltuieli de judecată și a admis în parte cererea de chemare în garanție a

Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului, obligând chematul

în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diplomă de

licență și supliment la diplomă pentru reclamant.

Totodată, a respins

restul pretențiilor formulate de pârâtă prin cererea de chemare în garanție.

Pentru a pronunța

această sentință, a reținut că instanța de judecată nu este învestită cu

analizarea criteriilor care au stat la baza eliberării diplomelor de licență

pentru absolvenții U. "S.H." și nici cu cea a corelării numărului de

formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate, nu este

chemată să analizeze hotărârile de guvern prin care au fost acreditate și

autorizate să funcționeze structurile și specializările universitare, ci doar

cu aspectul dacă reclamantul, licențiat în drept, poate pretinde eliberarea

diplomei de licență.

Văzând că instanța nu

este învestită a se pronunța asupra legalității acreditării formelor de

învățământ la distanță, dat fiind obiectul cererii dedusă judecății, sesizând

că admiterea cererii de chemare în garanție asigură efectiv punerea în

executare a obligației pârâtei, în cauză existând o interdependență între cele

două obligații menționate în cele două cereri, în raport de competența fiecărei

autorități, în baza art. 18 pct. 4 lit. c) din Legea nr. 554/2004 curtea de

apel a admis atât cererea introductivă cât și cererea de chemare în garanție,

aplicând dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Recurentul a

susținut, în esență, că instanța de fond a invocat prevederile legale din

domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea

fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu

aprobarea Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului.

- Instanța de fond nu

a analizat hotărârile de guvern prin care sunt autorizate să funcționeze

structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective,

interpretând eronat prevederile legale aplicabile speței, cum ar fi H.G. nr.

535/1999 art. 5; H.G. nr. 1011/2001 art. 17 cap. IV.

- Recurentul a mai

susținut că solicitarea reclamanților de a le fi eliberată diploma care să

ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere

neîntemeiată, studiile urmate în afara cadrului legal fiind nule, neputând avea

ca rezultat obținerea unei diplome valabile.

- Punând semnul

egalității între așa-zisele studii urmate nelegal și cele desfășurate legal de

absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național

de învățământ, se aduc grave prejudicii întregului sistem de învățământ,

creându-se și o vizibilă discriminare între absolvenți.

Recursul este

nefondat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de casare formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

În mod întemeiat,

prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de

pârâta U. S.H. București și a fost obligat chematul în garanție Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea

formularelor de diplomă de licență și a suplimentului de diplomă pentru

reclamantă.

Susținerile din cererea

de recurs privind neanalizarea de către prima instanță a hotărârilor de guvern

prin care U. S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului

acestei universități de a elibera acte de studii la forme de învățământ

neacreditate nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind învestit cu o

cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.

Ministerul Educației,

Cercetării Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță analizarea

criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către USH ori existența sau

valabilitatea autorizării/acreditării programelor de studii derulate.

Obligația intimatei

USH este corelativă obligației intimatului MECTS de a aproba formularele

tipizate, cum în mod corect a apreciat instanța de primă jurisdicție.

Odată ce instanța de

fond a apreciat că cererea reclamantului a fost întemeiată sub aspectul

obligării pârâtei U. S.H. București la eliberarea în favoarea acestuia a

diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în mod corect s-a considerat

justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul

actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului

educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea U. S.H.

București de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru

reclamant.

În mod evident, numai

prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv

punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de

către pârâta U. S.H. București a diplomei de licență este condiționată de

aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate

administrativă competentă.

Pe de altă parte, se

reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii

de aceeași natură, că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate

constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest

sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656

din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie

2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709

din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în

considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței

consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea

cauza Beian c. României).

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului,

actualmente Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței civile nr. 190

din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2013.

Procesat de GGC - CL