ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3431/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul N.I.A.

a chemat în judecată U. "S.H.", solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună să i se elibereze diploma de licență pentru specializarea administrație publică și suplimentul de diplomă, motivând că a absolvit în sistem B. studiile universitare ale Facultății de Științe Juridice și Administrative din cadrul U. "S.H.", promovând examenul de licență în sesiunea din iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința din 8 iulie 2009 a cărei valabilitate de 12 luni a expirat în luna iulie 2010. Această adeverință avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, conform art. 20 alin. (1) din Regulamentul privind regimul actelor de studii din învățământul superior, astfel că, la împlinirea termenului, reclamantul a solicitat decanului facultății, în repetate rânduri, eliberarea diplomei de licență, invocând în sprijinul său și dispozițiile art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului potrivit căruia "după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni". Reclamantul a mai susținut că și-a îndeplinit cu bună-credință toate obligațiile ce îi reveneau potrivit contractului de studii încheiat cu pârâta și Regulamentului privind activitatea profesională a studenților, iar în aceste condiții,

potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâtă sub nr. X din 21 mai 2009, precum și art. 20 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, pârâta era obligată să îi elibereze actele de studii completate. Pârâta U. S.H. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului.

Pârâta a arătat că prin adresele din 25 august 2009, din 6 aprilie 3009, din 21 iunie 2010, din 12 octombrie 2010, din 18 octombrie 2010, din 26 octombrie 2010, din 3 februarie 2011, din 8 octombrie 2009 și din 5 august 2010 a solicitat ministerului aprobarea tipăririi formularelor tipizare la R. însă aceste adrese au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate care să acopere numărul total de cereri formulate, pârâta învederând că practic se află în imposibilitate de a elibera diplome tuturor absolvenților din vina chematului în garanție. În susținerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pârâta a invocat prevederile art. 60 și următoarele C. proc.

civ., solicitând obligarea chematei în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă de licență, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, arătând că specializarea urmată de reclamant la forma de învățământ arătată, a fost confirmată de M.E.C.T.S. prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea cerută, deși pârâta susține că s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de minister în vederea obținerii aprobării pentru tipizarea acestor formulare. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 190/F din 12 septembrie 2012 a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să-i elibereze acestuia diploma de licență și suplimentul de diplomă, urmare a absolvirii Facultății de Științe Juridice și Administrative din Brașov.

De asemenea, a obligat pârâta U. S.H. la plata către reclamant a sumei de 339,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și a admis în parte cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului, obligând chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamant. Totodată, a respins restul pretențiilor formulate de pârâtă prin cererea de chemare în garanție.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut că instanța de judecată nu este învestită cu analizarea criteriilor care au stat la baza eliberării diplomelor de licență pentru absolvenții U. "S.H." și nici cu cea a corelării numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate, nu este chemată să analizeze hotărârile de guvern prin care au fost acreditate și autorizate să funcționeze structurile și specializările universitare, ci doar cu aspectul dacă reclamantul, licențiat în drept, poate pretinde eliberarea diplomei de licență.

Văzând că instanța nu este învestită a se pronunța asupra legalității acreditării formelor de învățământ la distanță, dat fiind obiectul cererii dedusă judecății, sesizând că admiterea cererii de chemare în garanție asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei, în cauză existând o interdependență între cele două obligații menționate în cele două cereri, în raport de competența fiecărei autorități, în baza art. 18 pct. 4 lit. c) din Legea nr. 554/2004 curtea de apel a admis atât cererea introductivă cât și cererea de chemare în garanție, aplicând dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond a invocat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului. - Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt autorizate să funcționeze structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând eronat prevederile legale aplicabile speței, cum ar fi H.G. nr. 535/1999 art. 5; H.G. nr. 1011/2001 art. 17 cap. IV. - Recurentul a mai susținut că solicitarea reclamanților de a le fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere neîntemeiată, studiile urmate în afara cadrului legal fiind nule, neputând avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.

- Punând semnul egalității între așa-zisele studii urmate nelegal și cele desfășurate legal de absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național de învățământ, se aduc grave prejudicii întregului sistem de învățământ, creându-se și o vizibilă discriminare între absolvenți. Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de casare formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: În mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S.H.

București și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă. Susținerile din cererea de recurs privind neanalizarea de către prima instanță a hotărârilor de guvern prin care U. S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii la forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind învestit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către USH ori existența sau valabilitatea autorizării/acreditării programelor de studii derulate.

Obligația intimatei USH este corelativă obligației intimatului MECTS de a aproba formularele tipizate, cum în mod corect a apreciat instanța de primă jurisdicție. Odată ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei U. S.H. București la eliberarea în favoarea acestuia a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea U. S.H. București de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamant.

În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S.H. București a diplomei de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate administrativă competentă.

Pe de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Beian c. României).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului, actualmente Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței civile nr. 190 din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2013. Procesat de GGC - CL