ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2948/2013

Asupra recursului de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.M.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea "S.H." să i se elibereze diploma de licență pentru specializarea administrație publică și suplimentul de diplomă, motivând că a absolvit în sistem Bologna studiile universitare ale Facultății de Științe Juridice și Administrative din cadrul Universității "S.H.", promovând examenul de licență în sesiunea din iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința din 8 iulie 2009 a cărei valabilitate de 12 luni a expirat în luna iulie 2010. Reclamanta a susținut că și-a îndeplinit cu bună-credință toate obligațiile ce îi reveneau potrivit contractului de studiu încheiat cu pârâta și Regulamentului privind activitatea profesională a studenților, iar în aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de pârâtă sub nr. 1405 din 21 mai 2009, precum și art. 20 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T.

nr. 2284/2007, pârâta era obligată să îi elibereze actele de studii completate. Pârâta Universitatea "S.H." a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. În susținerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pârâta a invocat prevederile art. 60 și urm. C. proc. civ., solicitând obligarea chematei în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă de licență, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, la rândul său, a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii bazată pe dispozițiile art. 60 - 63 C. proc.

civ. ca neîntemeiată, pe motiv că Universitatea S.H. are culpa exclusivă de a fi organizat cursuri fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți studenți. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 191F din 12 septembrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamata G.M. în contradictoriu cu pârâta Universitatea "S.H." și, în consecință: A obligat pârâta să elibereze reclamantei G.M. diploma de licență și suplimentul de diplomă urmare a absolvirii cursurilor Facultății de Științe Juridice și Administrative din Brașov, specializarea administrație publică, din cadrul Universității "S.H.", promoția 2009, și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009. A obligat pârâta Universitatea "S.H." la plata către reclamat a sumei de 339,30 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A admis în parte cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului formulată de către pârâta Universitatea "S.H." și, în consecință: A obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamanta G.M. A respins restul pretențiilor formulate de pârâta Universitatea "S.H." prin cererea de chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Reclamanta a absolvit, în sistem Bologna, cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrative din Brașov din cadrul Universității "S.H.", promoția 2009, specializarea administrație publică, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosar, eliberată de pârâta Universitatea "S.H.". Termenul de valabilitate al acestei adeverințe este, potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni. Astfel că pârâta avea obligația de a efectua demersurile necesare ca în acest interval de 12 luni să obțină avizele necesare și să completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către reclamantă a studiilor, respectiv diploma de licență și suplimentul la diplomă.

A reținut instanța că la dosar există dovada că M.E.C.T.S. a adus la cunoștință pârâtei, la 6 martie 2009, cerința de a-i comunica necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților, mai ales că o comandă de tipărire la societatea anume desemnată se poate face numai cu aprobarea scrisă a Ministerului Educației, Cercetării și Inovării - Direcția Generală Juridică. De asemenea, s-a făcut dovada conformării pârâtei relativ la aceste solicitări, susținerea acesteia potrivit cu care nu a primit vreun răspuns fiind confirmată de poziția chematului în garanție care nu s-a apărat în niciun fel. Ca urmare, în mod nejustificat, chematul în garanție nu a procedat la aprobarea tipăririi formularelor tipizate.

Curtea a concluzionat că deși Universitatea S.H. are obligația ca, ulterior eliberării către reclamantă a adeverinței de studii ce atestă, pe de o parte, absolvirea Facultății de Științe Juridice și Administrative, iar pe de altă parte, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiată, să-i elibereze și diploma de licență, obligația finală nu poate fi dusă la îndeplinire întrucât chematul în garanție M.E.C.T.S. nu asigură tipărirea formularea tipizate. Pentru aceste considerente cererea reclamatei de obligare a pârâtei la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă este întemeiată. Totodată, cum atâta timp cât pentru tipărirea și difuzarea către pârâtă a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de M.E.C.T.S.

conform art. 7 din O.M.E.C.T. nr. 2284/2007 este necesară aprobarea scrisă a chematului în garanție, a admis și cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S. Curtea a considerat nejustificată cererea de obligare a chematului în garanție la plata daunelor cominatorii sau a amenzii, prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, nefiind incidente dispozițiile acestui text de lege. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educației Naționale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs s-a arătat că pentru admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U.S.H. instanța de fond s-a raportat numai la faptul că M.E.C.T.S.

nu a aprobat întregul necesar de formulare tipizate solicitat de universitate fără a analiza apărările ministerului din care rezultă că acesteia i-a fost aprobat un număr suficient de tipizate care să acopere toate specializările organizate în mod legal, or, universitatea a solicitat un număr foarte mare de tipizate care să acopere și specializările organizate în mod nelegal, respectiv forme de învățământ neacreditate sau neautorizate. În conformitate cu prevederile Ordinului nr. 2287/2007, universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neachitate. Instanța de fond avea obligația de a verifica modul de gestionare a tipizatelor aprobate și să observe că cererea de chemare în garanție este lipsită de obiect, culpa neeliberării diplomei de licență revine exclusiv U.S.H., care nu a gestionat conform legii tipizatele pentru care a primit aprobarea.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție La termenul de judecată din data de 7 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a rămas în pronunțare pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., referitor la necompetența primei instanțe în soluționarea cauzei.

În privința acestui motiv de recurs se constată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de competență, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". În cauza de față partea reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca finalitate obligarea Universității S.H.

la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă și obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin Ministru, să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență. Pârâta Universitatea "S.H." poate fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Or, în speța de față, prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată Universitatea "S.H." din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

În altă ordine de idei, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă), nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ.

Această reglementare prevedea că, la nivel național, autonomia universitară se manifesta prin relația directă a rectorului instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l suspenda din funcție. Aceste prerogative legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației. În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În cauza de față, Universitatea "S.H." nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ. În mod evident, Universitatea "S.H." din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial. În alți termeni, Universitatea "S.H." nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu. Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.

Totodată, Înalta Curte apreciază că împrejurarea chemării în judecată și a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu atrage competența acestei instanțe, cât timp pretențiile formulate în contradictoriu cu această pârâtă vizează obligarea acestei autorități la îndeplinirea operațiunilor administrative necesare emiterii actului de studii, aspect ce califică solicitarea formulată în contradictoriu cu ministerul ca fiind accesorie pretenției deduse judecății în contradictoriu cu Universitatea. Față de cele anterior prezentate, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Covasna, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (în prezent Ministerul Educației Naționale) împotriva Sentinței nr. 191/F din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Covasna, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2013. Procesat de GGC - AZ