ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2948/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2948/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față:

Din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.M. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea "S.H." să i se

elibereze diploma de licență pentru specializarea administrație publică și

suplimentul de diplomă, motivând că a absolvit în sistem Bologna studiile

universitare ale Facultății de Științe Juridice și Administrative din cadrul

Universității "S.H.", promovând examenul de licență în sesiunea din

iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința din 8 iulie 2009 a cărei valabilitate

de 12 luni a expirat în luna iulie 2010.

Reclamanta a susținut

că și-a îndeplinit cu bună-credință toate obligațiile ce îi reveneau potrivit

contractului de studiu încheiat cu pârâta și Regulamentului privind activitatea

profesională a studenților, iar în aceste condiții, potrivit Metodologiei

organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de

pârâtă sub nr. 1405 din 21 mai 2009, precum și art. 20 alin. (1) din

Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, pârâta era obligată să îi

elibereze actele de studii completate.

Pârâta Universitatea

"S.H." a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție

a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

În susținerea cererii

de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, pârâta a invocat prevederile art. 60 și urm. C. proc. civ.,

solicitând obligarea chematei în garanție să aprobe tipărirea formularelor

tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă de licență, sub

sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Chematul în garanție

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, la rândul său, a

formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii bazată pe dispozițiile art.

60 - 63 C. proc. civ. ca neîntemeiată, pe motiv că Universitatea S.H. are culpa

exclusivă de a fi organizat cursuri fără respectarea legii, cu unicul scop de a

încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți studenți.

Hotărârea primei

instanțe

Prin Sentința nr.

191F din 12 septembrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamata G.M. în

contradictoriu cu pârâta Universitatea "S.H." și, în consecință:

A obligat pârâta să

elibereze reclamantei G.M. diploma de licență și suplimentul de diplomă urmare

a absolvirii cursurilor Facultății de Științe Juridice și Administrative din

Brașov, specializarea administrație publică, din cadrul Universității

"S.H.", promoția 2009, și a susținerii și promovării examenului de

licență în sesiunea iulie 2009.

A obligat pârâta

Universitatea "S.H." la plata către reclamat a sumei de 339,30 RON,

cu titlu de cheltuieli de judecată.

A admis în parte

cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului formulată de către pârâta Universitatea

"S.H." și, în consecință:

A obligat chematul în

garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de

licență și supliment la diplomă pentru reclamanta G.M.

A respins restul

pretențiilor formulate de pârâta Universitatea "S.H." prin cererea de

chemare în garanție.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Reclamanta a

absolvit, în sistem Bologna, cursurile Facultății de Științe Juridice și

Administrative din Brașov din cadrul Universității "S.H.", promoția

2009, specializarea administrație publică, a susținut și promovat examenul de

licență în sesiunea iulie 2009, astfel cum rezultă din adeverința depusă la

dosar, eliberată de pârâta Universitatea "S.H.".

Termenul de

valabilitate al acestei adeverințe este, potrivit art. 38 din Regulamentul

privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat

prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007,

de maxim 12 luni.

Astfel că pârâta avea

obligația de a efectua demersurile necesare ca în acest interval de 12 luni să

obțină avizele necesare și să completeze actele de studii care să ateste

absolvirea de către reclamantă a studiilor, respectiv diploma de licență și

suplimentul la diplomă.

A reținut instanța că

la dosar există dovada că M.E.C.T.S. a adus la cunoștință pârâtei, la 6 martie

2009, cerința de a-i comunica necesarul de formulare tipizate pentru actele de

studii destinate absolvenților, mai ales că o comandă de tipărire la societatea

anume desemnată se poate face numai cu aprobarea scrisă a Ministerului

Educației, Cercetării și Inovării - Direcția Generală Juridică. De asemenea,

s-a făcut dovada conformării pârâtei relativ la aceste solicitări, susținerea

acesteia potrivit cu care nu a primit vreun răspuns fiind confirmată de poziția

chematului în garanție care nu s-a apărat în niciun fel. Ca urmare, în mod

nejustificat, chematul în garanție nu a procedat la aprobarea tipăririi

formularelor tipizate.

Curtea a concluzionat

că deși Universitatea S.H. are obligația ca, ulterior eliberării către

reclamantă a adeverinței de studii ce atestă, pe de o parte, absolvirea Facultății

de Științe Juridice și Administrative, iar pe de altă parte, susținerea și

promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea

titlului de licențiată, să-i elibereze și diploma de licență, obligația finală

nu poate fi dusă la îndeplinire întrucât chematul în garanție M.E.C.T.S. nu

asigură tipărirea formularea tipizate. Pentru aceste considerente cererea

reclamatei de obligare a pârâtei la emiterea diplomei de licență și a

suplimentului la diplomă este întemeiată.

Totodată, cum atâta

timp cât pentru tipărirea și difuzarea către pârâtă a formularelor actelor de

studii de către unitatea de specialitate desemnată de M.E.C.T.S. conform art. 7

din O.M.E.C.T. nr. 2284/2007 este necesară aprobarea scrisă a chematului în

garanție, a admis și cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S.

Curtea a considerat

nejustificată cererea de obligare a chematului în garanție la plata daunelor

cominatorii sau a amenzii, prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, nefiind

incidente dispozițiile acestui text de lege.

Recursul declarat în

cauză

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Ministerul Educației Naționale, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

s-a arătat că pentru admiterea cererii de chemare în garanție formulată de

U.S.H. instanța de fond s-a raportat numai la faptul că M.E.C.T.S. nu a aprobat

întregul necesar de formulare tipizate solicitat de universitate fără a analiza

apărările ministerului din care rezultă că acesteia i-a fost aprobat un număr

suficient de tipizate care să acopere toate specializările organizate în mod

legal, or, universitatea a solicitat un număr foarte mare de tipizate care să

acopere și specializările organizate în mod nelegal, respectiv forme de

învățământ neacreditate sau neautorizate.

În conformitate cu

prevederile Ordinului nr. 2287/2007, universitatea nu are dreptul să elibereze

acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de

învățământ neautorizate/neachitate.

Instanța de fond avea

obligația de a verifica modul de gestionare a tipizatelor aprobate și să

observe că cererea de chemare în garanție este lipsită de obiect, culpa

neeliberării diplomei de licență revine exclusiv U.S.H., care nu a gestionat

conform legii tipizatele pentru care a primit aprobarea.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție

La termenul de

judecată din data de 7 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, în

temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a rămas în pronunțare pe motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., referitor la necompetența

primei instanțe în soluționarea cauzei.

În privința acestui

motiv de recurs se constată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu

încălcarea normelor de competență, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel".

În cauza de față

partea reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere

având ca finalitate obligarea Universității S.H. la emiterea diplomei de

licență și a suplimentului la diplomă și obligarea Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, prin Ministru, să aprobe tipizarea

formularelor de diplomă de licență.

Pârâta Universitatea

"S.H." poate fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în

sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care

include în această definiție orice organ de stat sau al unităților

administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru

satisfacerea unui interes legitim public.

Or, în speța de față,

prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată Universitatea "S.H." din

București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept

privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

În altă ordine de

idei, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice

centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de

sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în

domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării

tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că

instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au

autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act

normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de

reclamantă), nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului

național de învățământ. Această reglementare prevedea că, la nivel național,

autonomia universitară se manifesta prin relația directă a rectorului instituției

de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre altele, avea

competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l

suspenda din funcție.

Aceste prerogative

legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea

de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context,

trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele

sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi

cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub

controlul general al Parlamentului.

În cauza de față,

Universitatea "S.H." nu poate fi o autoritate administrativă

autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecința

unei delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în

regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În mod evident,

Universitatea "S.H." din București este o autoritate publică

descentralizată din punct de vedere teritorial.

În alți termeni,

Universitatea "S.H." nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor

pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel,

niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în

litigiu.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice

locale.

Totodată, Înalta

Curte apreciază că împrejurarea chemării în judecată și a Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului nu atrage competența acestei instanțe, cât

timp pretențiile formulate în contradictoriu cu această pârâtă vizează

obligarea acestei autorități la îndeplinirea operațiunilor administrative

necesare emiterii actului de studii, aspect ce califică solicitarea formulată

în contradictoriu cu ministerul ca fiind accesorie pretenției deduse judecății

în contradictoriu cu Universitatea.

Față de cele anterior

prezentate, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va

trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Covasna, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (în

prezent Ministerul Educației Naționale) împotriva Sentinței nr. 191/F din 12

septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Covasna,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ