ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5671/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.I.D. a chemat în judecată pe pârâții Universitatea "SH" - Facultatea de Drept și Administrație Publică București și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând ca, prin hotărârea ce se va da, să fie obligați pârâții să elibereze diploma de licență ca urmare a promovării examenului de licență sesiunea iulie 2009. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este absolvent al Universității "SH"- Facultatea de Drept și Administrație Publică București, specializarea drept, forma de învățământ I.D.

și, cu toate că a promovat examenul de licență susținut în luna iulie 2009, pârâții refuză să îi emită diploma de licență. Legal citată, pârâta Universitatea "SH" a depus întâmpinare prin care a arătat că nici după încheierea perioadei de monitorizare prev. de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008 și nici după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005, privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales Ministerul Educației nu au sesizat nereguli în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul pârâtei, mai mult Ministerul autorizând eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță pentru anii anteriori anului 2009, poziția adoptată de minister începând cu anul 2009 fiind abuzivă.

A mai arătat pârâta că și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite adeverință de studiu pentru reclamantă și a făcut demersuri către Ministerul Educației în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul 2009 Pârâta Universitatea "SH" a formulat cerere de chemare în garanție a MECTS, solicitând să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, sub sancțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Ministerul Educației și Cercetării a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive.

A depus și întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție. În esență, în cuprinsul întâmpinărilor, MECTS a arătat că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, conform art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 72 din 13 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F.I.D. și cererea de chemare în garanție; a fost obligată pârâta Universitatea "SH" - Facultatea de Drept și Administrație Publică să elibereze reclamantului diploma de licență obținută în urma susținerii examenului de licență - sesiunea iulie 2009; a fost obligat chematul în garanție Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularului tipizat constând în diploma de licență pentru reclamant.

S-a respins în rest acțiunea și cererea de chemare în garanție și s-a respins excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive, excepții invocate de Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, după finalizarea studiilor, la cererea absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni, iar potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 84/1995, republicată, confirmarea studiilor, se face printre altele și cu diploma de absolvire care în baza disp.

art. 20 din lege se poate solicita Senatului instituției de învățământ superior. S-a mai reținut că din adeverința emisă de pârâta Universitatea "SH" a rezultat că reclamantul a fost admis să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a și promovat, astfel că în mod justificat i s-a eliberat adeverința din care rezultă că este licențiat în drept. Referitor la specializarea urmată de reclamant pentru care instituția de învățământ nu avea autorizare sau acreditare provizorie, Curtea a constatat că prin Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor nr. 1405 din 21 mai 2009, a fost informată opinia publică despre faptul că "universitatea SH are acreditate sau autorizate toate specializările din cadrul facultăților sale". S-a apreciat de instanța de fond că reclamantul a urmat cursurile organizate de pârâtă și este licențiat în drept, motiv pentru care este îndreptățit să i se elibereze diploma de licență.

Curtea a considerat că cererea de chemare în garanție formulată de universitate este întemeiată în parte având în vedere că pentru tipărirea diplomelor de licență instituția de învățământ are nevoie de avizul Ministerului Educației și Cercetării. În ceea ce privește obligarea chematei în garanție la plata de amenzi civile s-a apreciat că nu se impune, întrucât din nici un act aflat la dosar nu rezultă faptul că nu ar executa prezenta hotărâre. Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile invocate de MECTS în calitate de pârât, a fost apreciată ca nefiind întemeiată în raport de faptul că art. 7 din Legea nr. 554/2004 obligă la procedură prealabilă doar în cazul în care cererea de chemare în judecată adresată instanței are ca obiect anularea actului administrativ și nu acordarea unui aviz favorabil.

În raport de art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007 a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de MECTS. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., întrucât organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ este atributul exclusiv al Ministerului Educației Naționale.

S-a invocat în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., ca motive de recurs, împrejurarea că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior, că nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate să funcționeze provizoriu structurile de învățământ, luând în calcul doar contractele de studii, încheiate în afara cadrului legal, care însă nu sunt opozabile ministerului. Procedura în fața instanței de recurs. Intimata-pârâtă Universitatea SH a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Considerentele și soluția instanței de recurs. Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a altor acte de studii reclamantului, absolvent al Universității "SH". Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Or, în cauza de față, prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea "SH", ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ pe același palier cu Ministerul Educației Naționale, neavând aceleași competențe și responsabilități ca instituție publică, responsabilă de fundamentarea și aplicarea strategiei globale a învățământului.

Aceste prerogative legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației. În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului. În speță, Universitatea "SH" nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În alți termeni, Universitatea "SH" nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă. Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale. Față de argumentele expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității publice pârâte - Universitatea "SH"- competența de soluționare a litigiului revine tribunalului. De asemenea, se cuvine a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Or, în litigiul de față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze cererea principală. Soluționând cauza de față fără a-și verifica competența în raport cu obiectul acțiunii și cu dispozițiile legale citate mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția contencios, administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) împotriva Sentinței nr. 72 din 13 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2013. Procesat de GGC - LM