ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5671/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5671/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.I.D. a

chemat în judecată pe pârâții Universitatea "SH" - Facultatea de

Drept și Administrație Publică București și Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, solicitând ca, prin hotărârea ce se va da, să fie

obligați pârâții să elibereze diploma de licență ca urmare a promovării

examenului de licență sesiunea iulie 2009.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că este absolvent al Universității "SH"-

Facultatea de Drept și Administrație Publică București, specializarea drept,

forma de învățământ I.D. și, cu toate că a promovat examenul de licență

susținut în luna iulie 2009, pârâții refuză să îi emită diploma de licență.

Legal citată, pârâta

Universitatea "SH" a depus întâmpinare prin care a arătat că nici

după încheierea perioadei de monitorizare prev. de art. 8 din Legea nr.

443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008 și nici după

intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005, privind asigurarea calității

educației, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității

educației, dar mai ales Ministerul Educației nu au sesizat nereguli în procesul

de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul pârâtei, mai

mult Ministerul autorizând eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții

formei de învățământ la distanță pentru anii anteriori anului 2009, poziția

adoptată de minister începând cu anul 2009 fiind abuzivă.

A mai arătat pârâta

că și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite adeverință de studiu pentru

reclamantă și a făcut demersuri către Ministerul Educației în vederea

comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studii destinate

absolvenților pentru anul 2009

Pârâta Universitatea

"SH" a formulat cerere de chemare în garanție a MECTS, solicitând să

fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de

licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, sub sancțiunea prev. de

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Ministerul Educației

și Cercetării a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care a

invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale

pasive. A depus și întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de

chemare în garanție.

În esență, în

cuprinsul întâmpinărilor, MECTS a arătat că responsabilitatea gestionării,

completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției

de învățământ superior, conform art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 72

din 13 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F.I.D. și

cererea de chemare în garanție; a fost obligată pârâta Universitatea

"SH" - Facultatea de Drept și Administrație Publică să elibereze

reclamantului diploma de licență obținută în urma susținerii examenului de

licență - sesiunea iulie 2009; a fost obligat chematul în garanție Ministerul

Educației Cercetării Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularului

tipizat constând în diploma de licență pentru reclamant.

S-a respins în rest

acțiunea și cererea de chemare în garanție și s-a respins excepția lipsei

procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive, excepții

invocate de Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 38

din Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin O.M.E.C.T. nr.

2284/2007, după finalizarea studiilor, la cererea absolvenților li se

eliberează adeverința de absolvire a cărei termen de valabilitate este de maxim

12 luni, iar potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 84/1995, republicată,

confirmarea studiilor, se face printre altele și cu diploma de absolvire care

în baza disp. art. 20 din lege se poate solicita Senatului instituției de

învățământ superior.

S-a mai reținut că

din adeverința emisă de pârâta Universitatea "SH" a rezultat că

reclamantul a fost admis să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009,

examen pe care l-a și promovat, astfel că în mod justificat i s-a eliberat

adeverința din care rezultă că este licențiat în drept.

Referitor la

specializarea urmată de reclamant pentru care instituția de învățământ nu avea

autorizare sau acreditare provizorie, Curtea a constatat că prin Metodologia

organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor nr. 1405 din

21 mai 2009, a fost informată opinia publică despre faptul că

"universitatea SH are acreditate sau autorizate toate specializările din

cadrul facultăților sale".

S-a apreciat de

instanța de fond că reclamantul a urmat cursurile organizate de pârâtă și este

licențiat în drept, motiv pentru care este îndreptățit să i se elibereze

diploma de licență.

Curtea a considerat

că cererea de chemare în garanție formulată de universitate este întemeiată în

parte având în vedere că pentru tipărirea diplomelor de licență instituția de

învățământ are nevoie de avizul Ministerului Educației și Cercetării.

În ceea ce privește

obligarea chematei în garanție la plata de amenzi civile s-a apreciat că nu se

impune, întrucât din nici un act aflat la dosar nu rezultă faptul că nu ar

executa prezenta hotărâre.

Cu privire la

excepția lipsei procedurii prealabile invocate de MECTS în calitate de pârât, a

fost apreciată ca nefiind întemeiată în raport de faptul că art. 7 din Legea

nr. 554/2004 obligă la procedură prealabilă doar în cazul în care cererea de

chemare în judecată adresată instanței are ca obiect anularea actului

administrativ și nu acordarea unui aviz favorabil.

În raport de art. 7

din Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin O.M.E.C.T. nr.

2284/2007 a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive

invocate de MECTS.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale (fost

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond a fost

pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, caz de casare

prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., întrucât organizarea și coordonarea

sistemului național de învățământ este atributul exclusiv al Ministerului

Educației Naționale.

S-a invocat în

temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., ca motive de recurs, împrejurarea

că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului

superior, că nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate să

funcționeze provizoriu structurile de învățământ, luând în calcul doar

contractele de studii, încheiate în afara cadrului legal, care însă nu sunt

opozabile ministerului.

Procedura în fața

instanței de recurs.

Intimata-pârâtă

Universitatea SH a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Considerentele și

soluția instanței de recurs.

Înalta Curte, examinând

cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a

fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite

recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va

casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la

Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Obiectul prezentului

litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de

învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a altor acte de studii

reclamantului, absolvent al Universității "SH".

Nu se poate ignora

faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în

această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au

obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu

public, în regim de putere publică.

Or, în cauza de față,

prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea "SH", ca

instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de

utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea

Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și

programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării

științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că

instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au

autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei

organizatorice a sistemului național de învățământ pe același palier cu

Ministerul Educației Naționale, neavând aceleași competențe și responsabilități

ca instituție publică, responsabilă de fundamentarea și aplicarea strategiei

globale a învățământului.

Aceste prerogative

legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea

de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context,

trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele

sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi

cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub

controlul general al Parlamentului.

În speță,

Universitatea "SH" nu poate fi considerată autoritate administrativă

autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei

delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim

de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În alți termeni,

Universitatea "SH" nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor

pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai

mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la

universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice

locale.

Față de argumentele

expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței

competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care

emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul

organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al

autorității publice pârâte - Universitatea "SH"- competența de

soluționare a litigiului revine tribunalului.

De asemenea, se

cuvine a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile

accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea

principală.

Or, în litigiul de

față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere

incidentală care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze

cererea principală.

Soluționând cauza de

față fără a-și verifica competența în raport cu obiectul acțiunii și cu

dispozițiile legale citate mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

casabilă în condițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin.

(6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare

Tribunalului Galați, secția contencios, administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului) împotriva Sentinței nr. 72 din 13 februarie

2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM