ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2480/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2480/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Procedura în fața
primei instanțe
Obiectul cererii
de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Brașov, reclamantul V.G., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H.,
a solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze Diploma de licență în Științe
Juridice și Administrative și Suplimentul de diplomă pentru Facultatea de
Științe Juridice și Administrative din Brașov, sub formă de învățământ la
distanță, pe care a absolvit-o în sesiunea iulie 2009.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că titlul de licență în științe Administrative i-a fost
atestat prin adeverința de absolvire a studiilor nr. 5479 din 8 iulie 2009, a
cărei valabilitate a expirat, fiindu-i eliberată o altă adeverință din 29 iunie
2010.
Prin întâmpinare,
pârâta Universitatea S.H. a arătat că și-a îndeplinit obligațiile legale față
de reclamant în sensul emiterii adeverințelor de studiu și totodată, a
solicitat, în temeiul art. 16
1
din Legea nr. 554/2004, introducerea
în cauză a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,
solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea formelor tipizate constând în
diplome de licență în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii sub
sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Chematul în garanție
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a solicitat
respingerea cererii formulată de Universitatea S.H., arătând că nu este legat
de aceasta prin nici un raport juridic.
Hotărârea Curții
de Apel
Prin Sentința nr. 106
din 23 mai 2011, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și
fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul V.G. și a obligat pârâta să-i
elibereze diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Totodată, a respins
cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului ca fiind neîntemeiată, obligând pârâta să plătească
reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1043,30 RON.
Pentru a pronunța
această sentință instanța a reținut că potrivit art. 38 din Regulamentul
privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior pârâta
avea obligația ca în interval de 12 luni să obțină avizele necesare și să
completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către reclamantă a
studiilor, respectiv diploma de licență și suplimentele la diplomă.
Cu privire la cererea
de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, prima instanță că aceasta este nefondată, întrucât anterior și pe
parcursul soluționării litigiului chematul în garanție și-a îndeplinit
obligația legală de a aviza achiziționarea de formulare tipizate pentru actele
de studii de către pârâta Universitatea S.H.
Recursul pârâtei
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs Universitatea S.H., solicitând admiterea cererii de
chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, în sensul obligării acestuia la aprobarea formularelor tipizate, în
termen de 30 zile de la pronunțarea hotărârii sub sancțiunea prevăzută de art.
24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a daunelor cominatorii în cuantum de 50
de RON pentru fiecare zi de întârziere.
Se arată că prin
sentința atacată deși s-a dispus admiterea acțiunii principale, în mod greșit
s-a apreciat că cererea de chemare în garanție a fost respinsă pe considerentul
că autoritatea în calitatea de chemat în garanție a aprobat tipărirea
formularelor tipizate.
Se arată că în
realitate chematul în garanție nu a dat aprobare pentru numărul necesar de
formulare care să acopere numărul de absolvenți, ca atare încă subzistă în
sarcina chematului în garanție obligația legală de a aproba întreg necesarul de
formulare.
Cererea de chemare în
garanție este întemeiată pe imposibilitatea, în cazul admiterii acțiunii, de a emite
diplomele de licență atâta vreme cât M.E.C.T.S. nu aprobă tipărirea
formulatelor tipizate.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința
atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și potrivit art. 304 C.
proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat
pentru argumentele expuse în continuare.
Înalta Curte
apreciază că în parte, în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în
garanție sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.
60 C. proc. civ., în raport de obiectul cauzei și situația de fapt.
Prin cererea de
chemare în garanție, formulată în baza art. 60 C. proc. civ. de recurentă în
calitate de pârâtă, s-a solicitat obligarea chematului în garanție să aprobe
tipărirea formularelor tipizate, constând în diplome de licență și suplimentele
de diplomă pentru intimata-pârâtă în termen de 30 de zile de la pronunțarea
hotărârii, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 (2) din Legea nr. 5 54/2004.
Prin sentința recurată
instanța de fond a admis în parte cererea reclamantei, obligând recurenta
Universitatea "S.H." București la eliberarea diplomei de licență și a
suplimentelor la diplomă ca urmare a susținerii și promovării examenului de
licență organizat de aceasta în sesiunea iulie 2009 în favoarea
reclamantului-intimat V.G.
Reținând că cererea
reclamantului este întemeiată sub aspectul obligării recurentei-pârâte de a
emite diplomele de licență și suplimentele la diplomă, în mod greșit însă
instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S.
formulată de pârâta Universitatea S.H. București, ca neîntemeiată, întrucât în
cauză existând o interdependență între cele două obligații ale fiecărei
autorități, în funcție de competența acestora, în ceea ce privește eliberarea
diplomei de licență urmare a susținerii examenului în sesiunea iulie 2009 și
avizarea tipăririi acestui document, obligație ce intră în competența
chematului în garanție.
În parte cererea de
chemare în garanție este întemeiată deoarece admiterea sa asigură efectiv
punerea în executare a sentinței recurate, în condițiile în care eliberarea de
către recurenta-pârâtă a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea
tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate competentă și
chemat în garanție.
Înalta Curte constată
că este neîntemeiat capătul de cerere privind plata de daune cominatorii,
fiindcă în materie administrativă este aplicabilă o normă specială, respectiv
art. 18 din Legea nr. 554/2004 ce stabilește doar posibilitatea plății de
penalități, iar prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură
specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută
hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei
etape judiciare.
Cererea privind
aplicarea directă a dispozițiilor art. 24(2) din Legea nr. 554/2004 nu va fi
reținută, aceste dispoziții devenind aplicabile în cazul refuzului de executare.
Față de cele expuse
mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite
recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va admite în
parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H.
Va obliga chematul în
garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe
tipărirea formularelor tipizate, constând în diplomă de licență și suplimentele
la diplomă pentru reclamanta V.G.
Va menține celelalte
dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Universitatea S.H. împotriva Sentinței nr. 106 din 23 mai 2011 a
Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte,
sentința atacată în sensul că va admite cererea de chemare în garanție a
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în parte.
Obligă Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea
formularelor tipizate, constând în diplomă de licență și suplimentul de diplomă
pentru reclamantul V.G.
Respinge cererea de
acordare a daunelor cominatorii.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 18 mai 2012.
Procesat
de GGC - NN