ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5327/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.C.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea "S.H." Brașov obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, urmare a absolvirii cursurilor universitare ale Facultății de Științe Juridice și Administrative, specializarea Administrație Publică din cadrul Universității S.H., promoția 2009 și a susținerii și promovării examenului de licență sesiunea iulie 2009. În cauză pârâta Universitatea "S.H." - București a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând ca, în cazul admiterii cererii reclamantului, acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 100 RON/fiecare zi de întârziere.

A arătat pârâta că și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite adeverința de studiu pentru reclamant și efectuarea de demersuri către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, acesta având obligația de a proceda în consecință, în condițiile în care adeverința de licențiat a reclamantului există, nu a fost revocată sau anulată în vreun mod, de către instanțele de judecată și se bucură de prezumția de legalitate. Prin Sentința civilă nr. 282 din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile de necompetență materială și teritorială; a admis acțiunea formulată de reclamatul M.C.

în contradictoriu cu pârâta Universitatea "S.H." și în consecință a obligat pârâta să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul de diplomă urmare a absolvirii cursurilor Facultății de Științe Juridice și Administrative din Brașov, specializarea administrație publică, din cadrul Universității "S.H.", promoția 2009 și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și la plata către reclamant a sumei de 4,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a admis în parte cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului formulată de către pârâta Universitatea "S.H." și în consecință a obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamantul M.C., respingând restul pretențiilor formulate de pârâta Universitatea "S.H." prin cererea de chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a absolvit, în sistem Bologna, cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrative din Brașov din cadrul Universității "S.H.", promoția 2009, specializarea administrație publică, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009 astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosar, eliberată de pârâta Universitatea "S.H.", având deci dreptul la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând modificarea acesteia pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul a argumentat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile legale, că formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuiau să parcurgă procedura de evaluare și acreditare, iar, în speță, specializarea urmată de către reclamant a fost organizată și desfășurată fără urmarea acestei proceduri. Ca urmare, studiile urmate în afara cadrului legal sunt nule și nu pot avea că rezultat obținerea unei diplome valabile, recurentul neputând fi obligat, în aceste condiții, la eliberarea avizului pentru tipărirea diplomelor de licență. Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului, invocată de această instanță din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc.

civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel "iar art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare." Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurentul-chemat în garanție a formulat recurs la data de 9 ianuarie 2013, în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată la data de 21 decembrie 2012 și, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 7 ianuarie 2012. Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecința respingerii recursului că tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 282/F din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal că tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2013. Procesat de GGC - NN