ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5327/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.C. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea "S.H." Brașov

obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la

diplomă, urmare a absolvirii cursurilor universitare ale Facultății de Științe

Juridice și Administrative, specializarea Administrație Publică din cadrul

Universității S.H., promoția 2009 și a susținerii și promovării examenului de

licență sesiunea iulie 2009.

În cauză pârâta

Universitatea "S.H." - București a formulat cerere de chemare în

garanție a Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

solicitând ca, în cazul admiterii cererii reclamantului, acesta să fie obligat

să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și

suplimentul la diplomă pentru reclamant sub sancțiunea prevăzută de art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 100 RON/fiecare zi de

întârziere.

A arătat pârâta că

și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite adeverința de studiu pentru

reclamant și efectuarea de demersuri către Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, în vederea comunicării necesarului de materiale

tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009,

acesta având obligația de a proceda în consecință, în condițiile în care

adeverința de licențiat a reclamantului există, nu a fost revocată sau anulată

în vreun mod, de către instanțele de judecată și se bucură de prezumția de

legalitate.

Prin Sentința civilă

nr. 282 din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile de necompetență materială și

teritorială; a admis acțiunea formulată de reclamatul M.C. în contradictoriu cu

pârâta Universitatea "S.H." și în consecință a obligat pârâta să

elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul de diplomă urmare a

absolvirii cursurilor Facultății de Științe Juridice și Administrative din

Brașov, specializarea administrație publică, din cadrul Universității

"S.H.", promoția 2009 și a susținerii și promovării examenului de

licență în sesiunea iulie 2009, precum și la plata către reclamant a sumei de

4,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a admis în parte cererea de

chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului formulată de către pârâta Universitatea "S.H." și în

consecință a obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor

tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru

reclamantul M.C., respingând restul pretențiilor formulate de pârâta

Universitatea "S.H." prin cererea de chemare în garanție.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a absolvit, în sistem

Bologna, cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrative din Brașov

din cadrul Universității "S.H.", promoția 2009, specializarea

administrație publică, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea

iulie 2009 astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosar, eliberată de

pârâta Universitatea "S.H.", având deci dreptul la eliberarea

diplomei de licență și a suplimentului la aceasta.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs chematul în garanție Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând modificarea acesteia pentru

motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a

argumentat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile legale, că

formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuiau să parcurgă

procedura de evaluare și acreditare, iar, în speță, specializarea urmată de

către reclamant a fost organizată și desfășurată fără urmarea acestei

proceduri.

Ca urmare, studiile

urmate în afara cadrului legal sunt nule și nu pot avea că rezultat obținerea

unei diplome valabile, recurentul neputând fi obligat, în aceste condiții, la

eliberarea avizului pentru tipărirea diplomelor de licență.

Examinând cu

prioritate excepția tardivității recursului, invocată de această instanță din

oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile

de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel "iar art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că "hotărârea pronunțată în primă

instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la

comunicare."

Or, din examinarea

înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurentul-chemat în garanție

a formulat recurs la data de 9 ianuarie 2013, în condițiile în care sentința

recurată a fost comunicată la data de 21 decembrie 2012 și, față de

dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea

procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 7

ianuarie 2012.

Cum în cauză nu s-a

făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea

dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecința

respingerii recursului că tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 282/F din 13

decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal că tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2013.

Procesat

de GGC - NN