ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 807/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia, reclamanta S.C.A. a chemat în judecată pe pârâta Universitatea S.H. București, solicitând obligarea pârâtei la eliberarea în favoarea reclamantei a diplomei de licență și a suplimentelor la diplomă - ca urmare a absolvirii Universității S.H. Facultatea de Sociologie – Psihologie, Specializarea Psihologie, precum și a diplomei de absolvire a liceului depusă în dosarul de înscriere a reclamantei în cadrul pârâtei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 2 .Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 166 din 20 mai 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.C.A.

împotriva pârâtei Universitatea S.H., în sensul că a fost obligată pârâta să-i elibereze reclamantei Diploma de Licență și suplimentele la diplomă, precum și Diploma de absolvire a liceului depusă în dosarul de înscriere la instituția pârâtă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a urmat și absolvit cursurile Facultății de Sociologie Psihologie - Specializarea Psihologie din cadrul Universității S.H. promoția 2009, după cum rezultă din adeverința din 23 iulie 2009. Adeverința din 23 iulie 2009, conform prevederilor art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 a M.E.C.T. are valabilitate maxim 12 luni.

După expirarea celor 12 luni, conform prevederilor art. 20 din același regulament și a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamanta prin cererea din 28 septembrie 2010 s-a adresat pârâtei solicitând eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă precum și a diplomei de bacalaureat, acte necesare la încadrarea în muncă, însă pârâta nu a dat curs solicitărilor reclamantei astfel că aceasta a fost nevoită să depună acțiunea în contencios administrativ la instanța de judecată. Instanța de primă jurisdicție a reținut că potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul M.E.C.T.S.

nr. 2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni. Potrivit art. 2, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile efectuate și titluri sau calități dobândite, ce conferă titularilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr. 84/1995 și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexate la actele de studii. Potrivit capitolului VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de Universitatea S.H.

la data de 12 mai 2009, universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, până la eliberarea diplomei de licență, facultățile putând elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea adeverinței până la elaborarea diplomei. Instanța a constatat că reclamanta a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat, iar, Facultatea de Sociologie-Psihologie i-a recunoscut titlul de licențiat, potrivit adeverinței din 23 iulie 2009. Instanța a reținut că din actele dosarului nu rezultă că reclamanta s-a înscris la o specializare și la o formă de învățământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă nu avea autorizare sau acreditare provizorie.

De altfel, nu a fost contestat faptul că reclamanta nu are dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru că ar fi urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie. Prin urmare, a concluzionat instanța de primă jurisdicție faptul că atât timp cât pârâta însăși recunoaște că reclamanta a urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acesteia acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiat în Psihologie – act ce premerge diplomei finale de studii, cererea reclamantei este întemeiată sub aspectul obligării pârâtei de a emite diploma de licență și suplimentul la diplomă.

De asemenea, întrucât reclamanta a finalizat studiile, obținând diploma de licență pârâta nu mai are motiv să păstreze diploma de bacalaureat a reclamantei depusă la dosarul de înscriere a reclamantei la instituția pârâtei. 3. Recursul declarat de Universitatea S.H. Recurenta a criticat sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând ca temei al recursului dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a arătat că pârâta nu putea să elibereze actele de studii fără aprobarea pe care Ministerul Educației trebuie să o dea conform propriului ordin cu caracter normativ, arătând că subzistă în sarcina M.E.C.T.S. obligația legală de a aproba întreg necesarul de formulare, pentru a se putea elibera intimatei-reclamante diploma de studii și suplimentele de diplomă.

II. Decizia instanței de control judiciar Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat faptul că recursul este tardiv. În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 103 alin (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Alin. (2) din articolul prezentat mai sus prevede faptul că, în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentința a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 11 iulie 2011, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 19 ianuarie 2012, conform datei aflate pe plicul de corespondență, cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 301 C. proc. civ. În aceste condiții, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege. Văzând dispozițiile art. 301 raportate la art. 101 și art. 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata tardiv declarat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Universitatea S.H. împotriva sentinței nr. 166 din 20 mai 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2013.