ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4260/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.N. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență, a suplimentelor la diplomă, ca urmare a absolvirii Universității „S.H.” Facultatea de Sociologie - Psihologie, specializarea Psihologie, precum și a diplomei de absolvire a liceului, depusă la dosarul de înscriere. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a urmat și absolvit cursurile Facultății de Sociologie - Psihologie, specializarea Psihologie din cadrul Universității „S.H.”, promoția 2009, fiindu-i eliberată în acest sens adeverința nr. A1.

din 23 iulie 2009. A mai precizat reclamantul că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, și-a îndeplinit toate obligațiile care i-au revenit în baza contractului de studiu încheiat cu pârâta, respectiv achitarea taxelor de studii și promovarea tuturor examenelor, inclusiv pe cel de licență. Având în vedere aceste aspecte, a considerat ca pârâta era obligată să procedeze la eliberarea, în favoarea sa, a diplomei de licență, precum și suplimentul la aceasta. Mai mult decât atât, s-a mai arătat că la momentul încheierii contractului de studii cu pârâta, aceasta din urma a solicitat reclamantului, în vederea întocmirii dosarului de înscriere, depunerea în original a diplomei care atestă promovarea examenului de bacalaureat.

Având în vedere împrejurarea că reclamantul a finalizat studiile, obținând titlul de licențiat, s-a considerat că se impune ca pârâta să restituie și diploma de bacalaureat, neexistând nici un temei legal care să justifice reținerea acesteia în arhiva pârâtei. Universitatea S.H. a formulat cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu M.E.C.T.S.. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 260 din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R.N., a obligat pârâta să elibereze reclamantului diploma de bacalaureat, a respins celelalte cereri și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H.

Pentru a pronunța această hotărârea, Curtea a reținut în esență următoarele. Reclamantul a absolvit în anul 2009 Facultatea de Psihologie din cadrul Universității S.H., specializarea Psihologie, promovând examenul de licență, în sesiunea iulie 2009 conform adeverinței nr. A1. din 23 iulie 2009 eliberată de Universitatea S.H. Universitatea S.H. era autorizată a funcționa provizoriu potrivit anexelor H.G. nr. 940/2004 cu Facultatea de Sociologie - Psihologie, specialitatea Psihologie, numai la forma de învățământ de ZI cu un nr. de credite de 240, astfel că nu era îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru forma de învățământ I.D., la specializarea Psihologie, cum e cazul reclamantului.

În concluzie, în opinia Curții, reclamantul care n-a parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care nu a fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățit a obține diploma de licență și suplimentele la diplomă. A mai reținut instanța că actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, fiind veritabile acte administrative ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, al căror conținut ori existență nu pot face obiectul unor convenții între particulari. Aceste considerații au condus instanța la concluzia netemeiniciei cererii reclamantului de eliberare a actelor de studii pentru facultatea absolvită.

3. Recursul exercitat împotriva sentinței Împotriva acestei sentințe a declarat recurs R.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat, în esență că, a fost de bună de credință și și-a îndeplinit toate obligațiile pe care intimata i le-a impus prin semnarea unui contract de studiu, astfel că trebuie să-i fie recunoscute într-un fel studiile urmate în cadrul acestei instituții de învățământ superior, acest lucru putându-se realiza doar prin pronunțarea unei hotărâri de obligare a Universității S.H. de a elibera diploma de licență în favoarea recurentului. Recurentul a afirmat că Universitatea S.H. avea obligația de a efectua demersurile necesare ca în intervalul de timp de 12 luni să obțină avizele necesare și să completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către acesta a studiilor, respectiv diploma de licență și suplimentul de diplomă.

În opinia recurentului, ministerul nu poate fi exonerat de răspundere deoarece se face vinovat de faptul că nu a luat nicio măsură pentru reglementarea situației privind Universitatea S.H. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenți și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivul revăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o acțiune vizând, în principal, refuzul nejustificat al rezolvării cererii reclamantului, de eliberare a diplomei de licență, ca urmare a promovării examenului de licență - sesiunea iulie 2009, organizat de Universitatea S.H.

- Facultatea de Psihologie, specializarea Psihologie. Prima instanță a respins cererea reclamantului, reținând că pentru forma de învățământ la distanță (ID) pe care a urmat-o nu s-a făcut dovada că ar fi fost acreditată sau autorizată printr-o hotărâre de guvern, astfel că pârâta nu era îndreptățită să elibereze diploma de licență, soluție pe care instanța de recurs nu o împărtășește. Conform adeverinței nr. A1. din 23 iulie 2009, recurentul- reclamant a urmat cursurile Facultății de Psihologie , specializarea Psihologie din cadrul Universității S.H. și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009. Acest act se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacat de M.E.C.T.S.

sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004. Analizând succesiunea demersurilor efectuate de reclamant, a reacției autorităților implicate în procedură și a modului în care acestea și-au îndeplinit atribuțiile, instanța de control judiciar reține, contrar concluziei la care a ajuns Curtea de Apel, că pârâta Universitatea S.H. avea obligația de a elibera diploma de licență, potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2287/2007, obligație care nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligației ministerului de a aproba tipărirea formularelor necesare.

În condițiile în care, așa cum s-a menționat și anterior, ministerul nu a solicitat anularea adeverinței de promovare a examenului de licență, nu pot fi reținute apărările privind legalitatea organizării examenului de licență de către instituția de învățământ superior și corelarea numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate, apărări pe care M.E.C.T.S. le-a formulat in abstracto, fără a se raporta la cazul concret al recurentului - reclamant. Prin urmare, se va reține că reclamantul este licențiat și poate pretinde eliberarea diplomei de licență, câtă vreme actul prin care s-a recunoscut acestuia calitatea de licențiat în psihologie este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.

Obligația Universității S.H. de a elibera diploma de licență este corelativă obligației M.E.C.T.S. de a aproba formularele tipizate, astfel cum s-a arătat prin cererea de chemare în garanție, cerere care este întemeiată și urmează să fie admisă. Pe de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S.

are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012 și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica C.E.D.O. (a se vedea cauza Beian c. României). 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica soluția în sensul admiterii acțiunii reclamantului și a cererii de chemare în garanție și obligării Universității S.H. să elibereze reclamantului diploma de licență, suplimentele la diplomă și diploma de bacalaureat și a M.E.C.T.S. să aprobe formularele tipizate constând în diploma de licență și suplimentele de diplomă pentru recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de R.N. împotriva sentinței nr. 260 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că: Admite acțiunea formulată de reclamantul R.N. Admite cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S., formulată de pârâta Universitatea S.H. Obligă pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantului diploma de licență, suplimentele la diploma de licență și diploma de bacalaureat. Obligă M.E.C.T.S. să aprobe formularele tipizate, constând în diploma de licență și suplimentele de diplomă pentru recurentul - reclamant R.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2012.