ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4260/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

de chemare în judecată

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul R.N. în contradictoriu cu pârâta

Universitatea S.H. a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de

licență, a suplimentelor la diplomă, ca urmare a absolvirii Universității „S.H.”

Facultatea de Sociologie - Psihologie, specializarea Psihologie, precum

și a diplomei de absolvire a liceului, depusă la dosarul de înscriere.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că a urmat și absolvit cursurile Facultății de Sociologie

- Psihologie, specializarea Psihologie din cadrul Universității „S.H.”,

promoția 2009, fiindu-i eliberată în acest sens adeverința nr. A1. din 23 iulie

2009.

A mai precizat reclamantul

că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, și-a îndeplinit

toate obligațiile care i-au revenit în baza contractului de studiu încheiat cu pârâta,

respectiv achitarea taxelor de studii și promovarea tuturor examenelor, inclusiv

pe cel de licență.

Având în vedere aceste

aspecte, a considerat ca pârâta era obligată să procedeze la eliberarea, în favoarea

sa, a diplomei de licență, precum și suplimentul la aceasta.

Mai mult decât atât, s-a

mai arătat că la momentul încheierii contractului de studii cu pârâta, aceasta din

urma a solicitat reclamantului, în vederea întocmirii dosarului de înscriere, depunerea

în original a diplomei care atestă promovarea examenului de bacalaureat.

Având în vedere împrejurarea

că reclamantul a finalizat studiile, obținând titlul de licențiat, s-a considerat

că se impune ca pârâta să restituie și diploma de bacalaureat, neexistând nici un

temei legal care să justifice reținerea acesteia în arhiva pârâtei.

Universitatea S.H. a formulat

cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu M.E.C.T.S..

Prin sentința nr. 260

din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R.N.,

a obligat pârâta să elibereze reclamantului diploma de bacalaureat, a respins celelalte

cereri și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea

S.H.

Pentru a pronunța această

hotărârea, Curtea a reținut în esență următoarele.

Reclamantul a absolvit

în anul 2009 Facultatea de Psihologie din cadrul Universității S.H., specializarea

Psihologie, promovând examenul de licență, în sesiunea iulie 2009 conform adeverinței

nr. A1. din 23 iulie 2009 eliberată de Universitatea S.H.

Universitatea S.H. era

autorizată a funcționa provizoriu potrivit anexelor H.G. nr. 940/2004 cu Facultatea

de Sociologie - Psihologie, specialitatea Psihologie, numai la forma de învățământ

de ZI cu un nr. de credite de 240, astfel că nu era îndreptățită să înmatriculeze,

să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru forma de învățământ

I.D., la specializarea Psihologie, cum e cazul reclamantului.

În concluzie, în opinia

Curții, reclamantul care n-a parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare

care nu a fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățit

a obține diploma de licență și suplimentele la diplomă.

A mai reținut instanța

că actele de studii

sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă

studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, fiind

veritabile acte administrative ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea

executării legii, al căror conținut ori existență nu pot face obiectul unor convenții

între particulari.

Aceste

considerații au condus instanța la concluzia netemeiniciei cererii reclamantului

de eliberare a actelor de studii pentru facultatea absolvită.

împotriva sentinței

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs R.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A arătat, în esență că,

a fost de bună de credință și și-a îndeplinit toate obligațiile pe care intimata

i le-a impus prin semnarea unui contract de studiu, astfel că trebuie să-i fie recunoscute

într-un fel studiile urmate în cadrul acestei instituții de învățământ superior,

acest lucru putându-se realiza doar prin pronunțarea unei hotărâri de obligare a

Universității S.H. de a elibera diploma de licență în favoarea recurentului.

Recurentul a afirmat că

Universitatea S.H. avea obligația de a efectua demersurile necesare ca în intervalul

de timp de 12 luni să obțină avizele necesare și să completeze actele de studii

care să ateste absolvirea de către acesta a studiilor, respectiv diploma de licență

și suplimentul de diplomă.

În opinia recurentului,

ministerul nu poate fi exonerat de răspundere deoarece se face vinovat de faptul

că nu a luat nicio măsură pentru reglementarea situației privind Universitatea S.H.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor formulate de recurenți și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivul revăzut

de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., în limitele și pentru considerentele ce vor

fi expuse în continuare.

de drept relevante

Instanța de contencios

administrativ a fost învestită cu o acțiune vizând, în principal, refuzul nejustificat

al rezolvării cererii reclamantului, de eliberare a diplomei de licență, ca urmare

a promovării examenului de licență - sesiunea iulie 2009, organizat de Universitatea

S.H. - Facultatea de Psihologie, specializarea Psihologie.

Prima instanță a respins

cererea reclamantului, reținând că pentru forma de învățământ la distanță (ID) pe

care a urmat-o nu s-a făcut dovada că ar fi fost acreditată sau autorizată printr-o

hotărâre de guvern, astfel că pârâta nu era îndreptățită să elibereze diploma de

licență, soluție pe care instanța de recurs nu o împărtășește.

Conform adeverinței nr.

A1. din 23 iulie 2009, recurentul- reclamant a urmat cursurile Facultății de Psihologie

, specializarea Psihologie din cadrul Universității S.H. și a susținut și promovat

examenul de licență în sesiunea iulie 2009.

Acest act se bucură de

prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a

fost atacat de M.E.C.T.S. sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1

alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Analizând succesiunea

demersurilor efectuate de reclamant, a reacției autorităților implicate în procedură

și a modului în care acestea și-au îndeplinit atribuțiile, instanța de control judiciar

reține, contrar concluziei la care a ajuns Curtea de Apel, că pârâta Universitatea

S.H. avea obligația de a elibera diploma de licență, potrivit Regulamentului privind

regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul

nr. 2287/2007, obligație care nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă

a obligației ministerului de a aproba tipărirea formularelor necesare.

În condițiile în care,

așa cum s-a menționat și anterior, ministerul nu a solicitat anularea adeverinței

de promovare a examenului de licență, nu pot fi reținute apărările privind legalitatea

organizării examenului de licență de către instituția de învățământ superior și

corelarea numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate,

apărări pe care M.E.C.T.S. le-a formulat in abstracto, fără a se raporta la cazul

concret al recurentului - reclamant.

Prin urmare, se va reține

că reclamantul este licențiat și poate pretinde eliberarea diplomei de licență,

câtă vreme actul prin care s-a recunoscut acestuia calitatea de licențiat în psihologie

este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate

și veridicitate proprie unui act administrativ.

Obligația Universității

S.H. de a elibera diploma de licență este corelativă obligației M.E.C.T.S. de a

aproba formularele tipizate, astfel cum s-a arătat prin cererea de chemare în garanție,

cerere care este întemeiată și urmează să fie admisă.

Pe de altă parte, se reține

că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S.

are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma

de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu,

deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722

din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012

și nr. 709 din 10 februarie 2012).

De aceea, soluția din

prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței

și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica C.E.D.O. (a se vedea cauza

Beian c. României).

adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004

și al art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și

va modifica soluția în sensul admiterii acțiunii reclamantului și a cererii de chemare

în garanție și obligării Universității S.H. să elibereze reclamantului diploma de

licență, suplimentele la diplomă și diploma de bacalaureat și a M.E.C.T.S. să aprobe

formularele tipizate constând în diploma de licență și suplimentele de diplomă pentru

recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de R.N. împotriva sentinței nr. 260 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia,

secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că:

Admite acțiunea formulată

de reclamantul R.N.

Admite cererea de chemare

în garanție a M.E.C.T.S., formulată de pârâta Universitatea S.H.

Obligă pârâta Universitatea

S.H. să elibereze reclamantului diploma de licență, suplimentele la diploma de licență

și diploma de bacalaureat.

Obligă M.E.C.T.S. să aprobe

formularele tipizate, constând în diploma de licență și suplimentele de diplomă

pentru recurentul - reclamant R.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie

2012.