ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4118/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

I.1. Cererea de

chemare în judecată și hotărârea Tribunalului Alba.

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Alba, sub nr. 12968/107/2011 reclamantul R.N., în contradictoriu

cu pârâta Universitatea "S.H.", a solicitat ca prin hotărârea ce se

va pronunța în cauză să se dispună:

- obligarea pârâtei

să-i elibereze diploma de licență, a suplimentelor la diplomă ca urmare a

absolvirii Facultății de Sociologie-Psihologie din cadrul universității pârâte,

specializarea Psihologie, precum și a diplomei de absolvire a liceului, depusă

la dosarul de înscriere a reclamantului în cadrul universității pârâte.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că, deși a încheiat un contract de școlarizare cu pârâta,

a achitat toate taxele școlare și a trecut toate examenele, inclusiv cel de

licență, eliberându-se adeverință în acest sens, pârâta nu a emis și diplomele

și celelalte acte aferente. Reclamantul a formulat o cerere adresată pârâtei

prin care au solicitat să-i fie comunicate actele enumerate anterior însă nu a

primit niciun răspuns în termenul legal de 30 de zile.

Prin Sentința nr.

4359/CAF/2011, Tribunalul Alba a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Alba Iulia, reținând că instituția de învățământ pârâtă

este asimilată unei autorități publice centrale, având în vedere prevederile

art. 1 din Legea nr. 443/2002, prin care a fost înființată această

universitate, potrivit căruia "se înființează Universitatea "S.H."

din București ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept

privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de

învățământ".

Ca atare, potrivit

art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența

de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Alba Iulia.

1.2. Hotărârea Curții

de Apel Alba Iulia.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub același număr

12968/107/2011.

La rândul ei și

Curtea de Apel Alba Iulia, prin Sentința nr. 110 din 20 martie 2012, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a

civilă de contencios administrativ și fiscal, și constatând ivit conflict

negativ de competență a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pentru soluționarea conflictului.

În considerentele

hotărârii, această instanță a reținut că în raport cu dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit.

d) și art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competența curților de apel în materia

contenciosului administrativ, pentru situația când litigiul nu privește

impozite, taxe, etc, cum este cazul în speță, intervine doar în prezența

actelor emise de autoritățile publice centrale.

Universitatea S.H. -

este o instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și

de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ conform art. 1

din Legea nr. 443/2002 și implicit este asimilată unei autorități publice,

potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) teza II-a din Legea nr. 554/2004.

Referitor la

clasificarea pe verticală a autorităților în centrale și locale, această

instanță a reținut că pârâta se circumscrie celei de-a doua categorii, a

autorităților locale.

Pe de altă parte

obiectul acțiunii îl constituie un act asimilat actului administrativ

unilateral, respectiv nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, în

condițiile art. 8 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 2 alin. (2) și art. 2

alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Ca atare, instanța

competentă să soluționeze prezentul litigiu este Tribunalul Alba.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, ca

instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță

în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Obiectul prezentului

litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de

învățământ superior la eliberarea unei diplome de licență și a altor acte de

studii reclamantei, care este absolventă a Facultății de Psihologie-Pedagogie,

specializarea Psihologie, din cadrul Universității "S.H."

În alt registru de

idei, nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de

autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea

nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept

privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt

autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Or, în speța de față,

prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea "S.H." din

București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept

privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Pe de altă parte,

potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu

personalitate juridică, în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și

coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul

educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice,

tineretului și sportului.

Faptul că

instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au

autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995, ce era

în vigoare la data finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă, nu le

plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de

învățământ. Această reglementare prevedea că, la nivel național, autonomia

universitară se manifestă prin relație directă a rectorului instituției de

învățământ superior cu Ministerul Educației, care, printre altele, avea

competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l

suspenda din funcție.

În cauza de față,

Universitatea "S.H." nu poate fi o autoritate administrativă

autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecința

unei delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în

regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În mod evident,

Universitatea "S.H." din București este o persoană juridică de drept

privat, de utilitate publică, ce funcționează doar ca parte a unui sistem

național de învățământ, care nu poate fi asimilată unei autorități

administrative autonome sau unui organ central al administrației publice.

Prin urmare, pârâta

aflată în discuție este o autoritate publică descentralizată din punct de

vedere teritorial.

În alți termeni,

Universitatea "S.H." nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor

pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel,

niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în

litigiu.

În cauza de față, o

asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități

publice locale.

În prezentul conflict

negativ de competență sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, care menționează următoarele: "Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond

de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel".

Prin urmare,

specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice

și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli

imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea

competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel

al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ

dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv

criteriul valoric.

În cauza de față este

aplicabil primul criteriu enunțat anterior. În plus, trebuie subliniat faptul

că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios

administrativ, față de împrejurarea că Universitatea S.H. din București este o

autoritate publică locală. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct.

1 lit. d) C. proc. civ.

În altă ordine de

idei, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la

domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul

pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

În speța de față,

reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul său, astfel că nu se mai

poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea

cauzei.

În consecință, în

temeiul art. 22 (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul R.N. și pârâții Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea

"S.H." București în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă

și de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN