ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1165/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta H.A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. obligarea acesteia să-i elibereze Diploma de Licență, ca urmare a absolvirii Facultății de Sociologie - Psihologie din București din cadrul Universității S.H., precum și diploma de absolvire a liceului depusă la dosarul de înscriere. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a absolvit facultatea, după care a susținut și absolvit examenul de licență în sesiunea iulie 2009, însă pârâta nu i-a eliberat diploma de licență necesară pentru încadrarea pe postul de profesor în învățământul primar.

Prin Sentința nr. 3319/CAF/2011, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționarea a cauzei privind pe reclamanta H.P.A.M. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele. Obiectul acțiunii îl reprezintă contestația formulată de reclamantă împotriva refuzului pârâtei de a elibera diploma de licență. În drept, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale", iar art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ stabilește în sarcina secțiilor de contencios administrativ competența de soluționare a litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.

Prin urmare, s-a apreciat că instanța competență se stabilește în funcție de rangul autorității care emite sau, după caz, este obligată la emiterea actului. Universitatea "S.H." din București "face parte din sistemul național de învățământ". Instanța a apreciat că, aparține Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, - competența de soluționare a litigiului având ca obiect cererea reclamantei H.P.A.M. formulată în contradictoriu cu Universitatea S.H., prin care solicită obligarea pârâtei la emiterea unui act, dată fiind poziționarea autorității publice chemate în judecată. La data de 12 decembrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în judecarea cauzei în primă instanță.

Curtea a apreciat că excepția necompetenței materiale este întemeiată în considerarea următoarelor argumente. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea cauzei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi atât privat, cât și public". Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență în calitate de absolvent al Facultății de Sociologie - Psihologie din București.

Pârâta Universitatea "S.H." este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. În speța de față, prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată Universitatea "S.H." din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Potrivit art. 1 din H.G.

nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Universitatea S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție. În speță, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.

Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ. Pentru stabilirea competenței materiale, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric. În speță, s-a reținut că este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, în plus, s-a subliniat faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că Universitatea S.H.

este o autoritate publică locală. De asemenea, s-au mai menționat și dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. Prin Sentința nr. 385 din 12 decembrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal. Având în vedere soluția de dezînvestire pronunțată de Tribunalul Alba, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă, în temeiul art. 22 C. proc. civ, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a sesizat instanța superioară pentru soluționarea acestui incident procedural. În baza art. 20 alin. (1) pct. 2, art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că soluționarea prezentului conflict negativ de competență se face în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea cauzei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Așa cum s-a prezentat anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea unei diplome de licență reclamantei, în calitate de absolvent al Facultății de Sociologie - Psihologie din București. În alt registru de idei, nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Or, în speța de față, prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea "S.H." din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Pe de altă parte, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Așadar, Universitatea S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție. În cauza de față, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prevede următoarele: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric. În cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior. În plus, trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că Universitatea S.H. este o autoritate publică locală. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. În altă ordine de idei, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

În speța de față, reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul său, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei. Față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta H.P.A.M. și pârâta Universitatea "S.H." București în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2012. Procesat de GGC - AA