ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1165/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Alba, reclamanta H.A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta

Universitatea S.H. obligarea acesteia să-i elibereze Diploma de Licență, ca

urmare a absolvirii Facultății de Sociologie - Psihologie din București din

cadrul Universității S.H., precum și diploma de absolvire a liceului depusă la

dosarul de înscriere.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a absolvit facultatea, după care a susținut și absolvit

examenul de licență în sesiunea iulie 2009, însă pârâta nu i-a eliberat diploma

de licență necesară pentru încadrarea pe postul de profesor în învățământul

primar.

Prin Sentința nr.

3319/CAF/2011, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționarea a cauzei privind

pe reclamanta H.P.A.M. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. în

favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a pronunța

această hotărâre, s-au reținut următoarele.

Obiectul acțiunii îl

reprezintă contestația formulată de reclamantă împotriva refuzului pârâtei de a

elibera diploma de licență.

În drept, potrivit

art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță cererile

în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și

instituțiilor centrale", iar art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ stabilește în sarcina secțiilor de

contencios administrativ competența de soluționare a litigiilor privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.

Prin urmare, s-a

apreciat că instanța competență se stabilește în funcție de rangul autorității

care emite sau, după caz, este obligată la emiterea actului.

Universitatea

"S.H." din București "face parte din sistemul național de

învățământ".

Instanța a apreciat

că, aparține Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, - competența de soluționare a litigiului având ca obiect cererea reclamantei

H.P.A.M. formulată în contradictoriu cu Universitatea S.H., prin care solicită

obligarea pârâtei la emiterea unui act, dată fiind poziționarea autorității

publice chemate în judecată.

La data de 12

decembrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia a pus în discuția părților excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe în judecarea cauzei în primă

instanță.

Curtea a apreciat că

excepția necompetenței materiale este întemeiată în considerarea următoarelor

argumente.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal

a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim și repararea cauzei ce i-a fost cauzată, iar interesul

legitim poate fi atât privat, cât și public".

Obiectul prezentului

litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de

învățământ superior la eliberarea diplomei de licență în calitate de absolvent

al Facultății de Sociologie - Psihologie din București.

Pârâta Universitatea

"S.H." este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în

această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au

obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu

public, în regim de putere publică.

În speța de față,

prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată Universitatea "S.H." din

București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept

privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Potrivit art. 1 din

H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate

juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în

aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației,

învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și

sportului.

Universitatea S.H. nu

îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ

al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o

asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție.

În speță, o asemenea

universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice

locale.

Prin urmare,

specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice

și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli

imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea

competenței materiale, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două

criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul

administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice,

respectiv criteriul valoric.

În speță, s-a reținut

că este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, în plus, s-a subliniat

faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios

administrativ, față de împrejurarea că Universitatea S.H. este o autoritate

publică locală. De asemenea, s-au mai menționat și dispozițiile art. 2 pct. 1

lit. d) C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 385

din 12 decembrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere

soluția de dezînvestire pronunțată de Tribunalul Alba, secția contencios

administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă, în temeiul art. 22 C. proc. civ,

Curtea de Apel Alba Iulia a constatat intervenit conflictul negativ de

competență și a sesizat instanța superioară pentru soluționarea acestui

incident procedural.

În baza art. 20 alin.

(1) pct. 2, art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că soluționarea prezentului conflict negativ de competență se face în favoarea

Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,

pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului

legitim și repararea cauzei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi

atât privat, cât și public.

Așa cum s-a prezentat

anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la

obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea unei diplome de

licență reclamantei, în calitate de absolvent al Facultății de Sociologie -

Psihologie din București.

În alt registru de

idei, nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de

autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea

nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept

privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt

autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Or, în speța de față,

prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea "S.H." din

București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept

privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Pe de altă parte,

potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice

centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de

sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în

domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării

tehnologice, tineretului și sportului.

Așadar, Universitatea

S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept

organ al autorității publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu

conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție.

În cauza de față, o

asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități

publice locale.

Art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, modificată prevede următoarele:

"Litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se

soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Prin urmare,

specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice

și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli

imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea

competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel

al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ

dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv

criteriul valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu enunțat anterior. În plus, trebuie subliniat

faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios

administrativ, față de împrejurarea că Universitatea S.H. este o autoritate

publică locală. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d)

C. proc. civ.

În altă ordine de

idei, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la

domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul

pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

În speța de față,

reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul său, astfel că nu se mai

poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea

cauzei.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta H.P.A.M. și pârâta Universitatea

"S.H." București în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2012.

Procesat de GGC - AA