ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3701/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Alba, reclamanții P.I.N., G.G.E.G., S.A.A.O., B.V.S., C.V.C.D.,

C.V.R.M., P.I.F., D.G.C.G., M.A.M., Ș.I.M.I., Ș.F.C., P.I.I., A.A.F., A.I.B.,

A.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. București,

obligarea acesteia la eliberarea, în favoarea reclamanților, a diplomelor de

licență și a suplimentelor la diplomă, ca urmare a absolvirii Universității

„S.H.” - Facultatea de Psihologie - specializarea Psihologie, a diplomelor de

absolvire a liceului depuse la dosarul de înscriere în cadrul pârâtei, precum

și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat au urmat și absolvit cursurile Facultății de Psihologie,

specializarea psihologie din cadrul Universității „S.H.”, promoția 2009,

fiindu-le eliberate în acest sens adeverințe, că au susținut și promovat

examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând Titlul de Licențiat în

Psihologie și că, în aceste condiții, au dreptul la eliberarea diplomelor de

licență, precum și a suplimentelor la acestea.

Prin Sentința civilă

nr. 120/CAF/2012 din 10 ianuarie 2012, Tribunalul Alba a admis excepția

necompetenței sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu,

și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că pârâta funcționează în temeiul legii, ca persoană

juridică de drept privat și de utilitate publică, drept care actele emise de

aceasta intră în sfera celor emise de autoritățile publice centrale, în sfera

celor emise de autoritățile publice centrale.

Iar fiind vorba de

constatarea nesoluționării în termenul legal al unei cereri de către o

instituție asimilată unei autorități publice centrale, în raport de prevederile

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine

în primă instanță Curții de Apel Alba Iulia.

La rândul său, prin

Sentința civilă nr. 143 din 11 aprilie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, a invocat excepția necompetenței sale

materiale și, în consecință, a dispus declinarea cauzei, spre competentă

soluționare, către Tribunalul Alba.

Curtea a arătat că,

pe de o parte, pârâta, instituție de învățământ superior, persoană juridică de

drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de

învățământ, este asimilată unei autorități publice locale, iar, pe de altă

parte, obiectul acțiunii îl constituie un act asimilat actului administrativ

unilateral, respectiv nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, în

condițiile art. 8 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 2 alin. (2) și art. 2

alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Alba Iulia a decis, în

temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea

cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul

negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de

obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei

aparține Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obiectul prezentului

litigiu de contencios administrativ se referă, în principal, la obligarea unei

instituții de învățământ superior la eliberarea diplomelor de licență și ale

suplimentelor acestora, către reclamanți, absolvenți ai unui examen de licență.

Pârâta poate fi

încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b)

teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție orice

organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în

regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Universitatea „S.H.”

din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de

învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică,

parte a sistemului național de învățământ.

Potrivit art. 1 din

H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate

juridică, aflat în subordinea Guvernului, cu rol de sinteză și coordonare în

aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației,

învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și

sportului.

Faptul că

instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au

autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act

normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamanți)

nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de

învățământ. Această reglementare prevedea că, la nivel național, autonomia

universitară se manifestă prin relația directă a rectorului instituției de

învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre altele, avea

competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l

suspenda din funcție.

Aceste prerogative

legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea

de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

Potrivit art. 116 din

Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor

de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome,

care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță,

Universitatea „S.H.” nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât

actele administrative pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de

competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere

publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În mod evident,

Universitatea „S.H.” din București este o autoritate publică descentralizată

din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerințele impuse de legiuitor

pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel,

niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în

litigiu.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice

locale.

În speța de față,

sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată, care menționează următoarele: „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond

de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică nu se prevede altfel.”

Pentru stabilirea

competenței materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului

autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus

judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul

valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, iar, având în vedere rangul

instituției pârâte, de autoritate publică locală, tribunalul este competent să

soluționeze acest litigiu.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența

materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Alba,

secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență

în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții P.I.N., G.G.E.G., S.A.A.O.,

B.V.S., C.V.C.D., C.V.R.M., P.I.F., D.G.C.G., M.A.M., Ș.I.M.I., Ș.F.C., P.I.I.,

A.A.F., A.I.B., A.S. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. București

în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ