ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3701/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamanții P.I.N., G.G.E.G., S.A.A.O., B.V.S., C.V.C.D., C.V.R.M., P.I.F., D.G.C.G., M.A.M., Ș.I.M.I., Ș.F.C., P.I.I., A.A.F., A.I.B., A.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. București, obligarea acesteia la eliberarea, în favoarea reclamanților, a diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă, ca urmare a absolvirii Universității „S.H.” - Facultatea de Psihologie - specializarea Psihologie, a diplomelor de absolvire a liceului depuse la dosarul de înscriere în cadrul pârâtei, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat au urmat și absolvit cursurile Facultății de Psihologie, specializarea psihologie din cadrul Universității „S.H.”, promoția 2009, fiindu-le eliberate în acest sens adeverințe, că au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând Titlul de Licențiat în Psihologie și că, în aceste condiții, au dreptul la eliberarea diplomelor de licență, precum și a suplimentelor la acestea. Prin Sentința civilă nr. 120/CAF/2012 din 10 ianuarie 2012, Tribunalul Alba a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâta funcționează în temeiul legii, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, drept care actele emise de aceasta intră în sfera celor emise de autoritățile publice centrale, în sfera celor emise de autoritățile publice centrale. Iar fiind vorba de constatarea nesoluționării în termenul legal al unei cereri de către o instituție asimilată unei autorități publice centrale, în raport de prevederile 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine în primă instanță Curții de Apel Alba Iulia. La rândul său, prin Sentința civilă nr. 143 din 11 aprilie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a invocat excepția necompetenței sale materiale și, în consecință, a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluționare, către Tribunalul Alba.

Curtea a arătat că, pe de o parte, pârâta, instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, este asimilată unei autorități publice locale, iar, pe de altă parte, obiectul acțiunii îl constituie un act asimilat actului administrativ unilateral, respectiv nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, în condițiile art. 8 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 2 alin. (2) și art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Alba Iulia a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal. Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, în principal, la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomelor de licență și ale suplimentelor acestora, către reclamanți, absolvenți ai unui examen de licență. Pârâta poate fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Universitatea „S.H.” din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Guvernului, cu rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamanți) nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ.

Această reglementare prevedea că, la nivel național, autonomia universitară se manifestă prin relația directă a rectorului instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l suspenda din funcție. Aceste prerogative legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației. Potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță, Universitatea „S.H.” nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ. În mod evident, Universitatea „S.H.” din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu. Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.

În speța de față, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menționează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.” Pentru stabilirea competenței materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.

În cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, iar, având în vedere rangul instituției pârâte, de autoritate publică locală, tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu. Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții P.I.N., G.G.E.G., S.A.A.O., B.V.S., C.V.C.D., C.V.R.M., P.I.F., D.G.C.G., M.A.M., Ș.I.M.I., Ș.F.C., P.I.I., A.A.F., A.I.B., A.S. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. București în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ