ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5130/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta N.D. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. București și chematul

în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la

diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței și obligarea

chematului în garanție să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență

pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și

irevocabile a hotărârii judecătorești pronunțată în prezenta cauză, sub

sancțiunea plății de 1.500 RON penalități pe zi de întârziere.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat, în esență, că a urmat și absolvit cursurile Facultății de

Psihologie din cadrul Universității S.H. București, specializarea Psihologie,

că a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând

titlul de Licențiat în Psihologie, fiindu-i eliberată Adeverința din 23 iulie

2009 și că, în aceste condiții, are dreptul la eliberarea diplomei de licență,

precum și a suplimentului la aceasta.

Prin Sentința nr. 839

din 18 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale

materiale și, în consecință, a dispus declinarea cauzei, spre competentă

soluționare, către Tribunalul Mehedinți.

În motivarea acestei

soluții, Curtea a reținut, în esență, că Universitatea S.H. poate fi încadrată

doar în ipoteza unei autorități publice locale, aspect față de care competența

de soluționare a cauzei, pe fond, aparține tribunalului, și anume cel de la

domiciliul reclamantei, potrivit opțiunii formulate de aceasta în condițiile

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

La rândul său, prin

Sentința nr. 4601 din 9 noiembrie 2012, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în

consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel Craiova.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a apreciat, în esență, că Universitatea S.H. se încadrează

în ipoteza unei autorități publice centrale, arătând că determinantă este

întinderea teritorială a competenței, și anume, în speță, exercitarea acesteia,

de către pârâtă, la nivel național, nu subordonarea ierarhică și nici

personalitatea juridică.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, Tribunalul Mehedinți a decis, în temeiul art. 20 pct. 2,

art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul

negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de

obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării

cauzei aparține Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Înalta Curte constată

că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, în

principal, la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea

diplomei de licență și a suplimentului acesteia, către reclamantă, absolventă a

unui examen de licență.

Pârâta poate fi

încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b)

teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție

orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează

în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Universitatea

"S.H." din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca

instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de

utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

În mod evident,

Universitatea "S.H." din București este o autoritate publică

descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerințele impuse de

legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale.

De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta

aflată în litigiu.

Pentru a aprecia

astfel, se are în vedere și soluția de principiu adoptată de plenul secției de

contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 20 februarie 2012, în sensul că instituțiile de învățământ superior pot

fi asimilate, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, unei autorități

publice locale, așa cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Craiova.

În speța de față sunt

incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată,

care menționează următoarele: "Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către

tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se

prevede altfel."

Pentru stabilirea

competenței materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului

autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus

judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul

valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu sus-menționat, iar, având în vedere rangul

instituției pârâte, de autoritate publică locală, așa cum s-a statuat anterior,

tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența

materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului

Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul

negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta N.D. în contradictoriu cu pârâții

Universitatea S.H. București și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ