ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5130/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta N.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. București și chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței și obligarea chematului în garanție să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești pronunțată în prezenta cauză, sub sancțiunea plății de 1.500 RON penalități pe zi de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că a urmat și absolvit cursurile Facultății de Psihologie din cadrul Universității S.H. București, specializarea Psihologie, că a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de Licențiat în Psihologie, fiindu-i eliberată Adeverința din 23 iulie 2009 și că, în aceste condiții, are dreptul la eliberarea diplomei de licență, precum și a suplimentului la aceasta. Prin Sentința nr. 839 din 18 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale și, în consecință, a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluționare, către Tribunalul Mehedinți.

În motivarea acestei soluții, Curtea a reținut, în esență, că Universitatea S.H. poate fi încadrată doar în ipoteza unei autorități publice locale, aspect față de care competența de soluționare a cauzei, pe fond, aparține tribunalului, și anume cel de la domiciliul reclamantei, potrivit opțiunii formulate de aceasta în condițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. La rândul său, prin Sentința nr. 4601 din 9 noiembrie 2012, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat, în esență, că Universitatea S.H. se încadrează în ipoteza unei autorități publice centrale, arătând că determinantă este întinderea teritorială a competenței, și anume, în speță, exercitarea acesteia, de către pârâtă, la nivel național, nu subordonarea ierarhică și nici personalitatea juridică. Constatând existența conflictului negativ de competență, Tribunalul Mehedinți a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, în principal, la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului acesteia, către reclamantă, absolventă a unui examen de licență. Pârâta poate fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Universitatea "S.H." din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

În mod evident, Universitatea "S.H." din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu. Pentru a aprecia astfel, se are în vedere și soluția de principiu adoptată de plenul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 februarie 2012, în sensul că instituțiile de învățământ superior pot fi asimilate, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, unei autorități publice locale, așa cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Craiova.

În speța de față sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menționează următoarele: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel." Pentru stabilirea competenței materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.

În cauza de față, este aplicabil primul criteriu sus-menționat, iar, având în vedere rangul instituției pârâte, de autoritate publică locală, așa cum s-a statuat anterior, tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu. Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta N.D. în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. București și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ