ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3590/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, sub nr. 970/54/2012, la data de 25 aprilie 2012, reclamanta C.(C.)N.A.

a chemat în judecată pe pârâta Universitatea „S.H.” din București, solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la eliberarea

diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de

la pronunțarea sentinței.

Reclamanta a formulat

și cerere de chemarea în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului, prin ministru, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat

chematul în garanție să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru

reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii

sub sancțiunea plății de 1.500 RON penalități pe zi de întârziere.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a urmat cursurile Facultății de Psihologie din București,

specializarea psihologie din cadrul Universității „S.H.”, iar în anul 2009 a susținut

și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, în urma căruia a obținut

media 10,00.

Urmare a promovării acestui

examen, s-a arătat că i s-a eliberat adeverința din 23 iulie 2009 care atestă cele

menționate.

Datorită faptului că această

adeverință avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20

alin. (1) din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ

superior, a solicitat conducerii Facultății eliberarea diplomei de licență.

A mai arătat reclamanta

că întrucât cererea adresată conducerii Universității „S.H.” nu a fost soluționată

în termenul prevăzut de lege, a fost obligată să se adreseze instanței de judecată.

Reclamanta a menționat

că a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe

care l-a promovat. Urmare a promovării acestui examen, Facultățile din cadrul Universității

„S.H.” au recunoscut titlul de licențiată în psihologie, potrivit adeverinței de

studiu eliberată.

La data de 30 mai 2012,

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus la dosar întâmpinare

prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, solicitând admiterea

excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Pe fondul cauzei, a solicitat

respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

La data de 12 iunie 2012,

pârâta Universitatea „S.H.” din București a depus la dosar întâmpinare și cerere

de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Prin sentința nr. 735

pronunțată la data de 29 iunie 2012 de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal în Dosarul nr. 970/54/2012 a fost declinată competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.(C.)N.A., în contradictoriu cu pârâta

Universitatea „S.H.”și chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ.

Curtea a apreciat că excepția

necompetenței materiale este întemeiată și a fost admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului,

recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea cauzei ce

i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

Obiectul prezentului litigiu

de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ

superior la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă către reclamantă,

care a urmat Facultatea de Psihologie din București - specializarea Psihologie,

din cadrul Universității S.H., promoția 2009.

Pârâta Universitatea „S.H.”

este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1)

lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele

juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică

sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

În speța de față, prin

Legea nr. 443/2002 a fost înființată Universitatea „S.H.” din București, ca instituție

de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică,

parte a sistemului național de învățământ.

Potrivit art. 1 din H.G.

nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ

de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în

subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei

și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice,

dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

A mai reținut instanța

că Universitatea S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi

calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ

nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție.

A concluzionat Curtea

că în speță, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei

autorități publice locale.

Învestită cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 4870 din 21 noiembrie 2012,

a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Tribunalul a reținut că

pârâta Universitatea S.H. București este asimilată autorității publice centrale,

în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la

art. 3 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. și a apreciat că nu este competent cu

soluționarea acestui litigiu, ci Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

fiscal.

Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, „Orice persoană

care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului

legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât

privat, cât și public”.

Așa cum s-a arătat anterior,

obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă, în principal,

obligarea unei instituții de învățământ superior să elibereze diploma de licență

și suplimentul la diplomă.

Pârâta Universitatea „S.H.”

din București este o autoritate publică, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1)

lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004.

Universitatea „S.H.” din

București

a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior,

persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național

de învățământ.

Totodată, atât potrivit

art. 1 din H.G. nr. 81/2010 (în vigoare la data introducerii cererii de chemare

în judecată), cât și potrivit art. 1 din H.G. nr. 536/2011 (în vigoare la data pronunțării

prezentei decizii și care a abrogat H.G. nr. 81/2010), Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale,

cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare

în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului,

cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că instituțiile

de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară,

în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul

finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă) nu justifică plasarea acestora

în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ. Conform

dispozițiilor legii respective, autonomia universitară se manifestă prin relația

directă a rectorului instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației

care, printre altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere

a rectorului și de a-l suspenda din funcție.

Aceste prerogative legale

revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ

superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context, trebuie

subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea

Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile

administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță, Universitatea

„S.H.” din București nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă,

întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de

competențe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică,

la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În mod evident, Universitatea

„S.H.” din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere

teritorial.

În alți termeni, Universitatea

„S.H.” din București nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată

drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act

normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale.

Față de argumentele expuse,

Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente

material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau, după

caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației

publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față, este

aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității

publice pârâte - Universitatea „S.H.” din București - competența de soluționare

a litigiului revine tribunalului.

De asemenea, se cuvine

a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii

și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Or, în litigiul de față,

este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală

care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze cererea principală.

de competență

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind privind pe reclamanta C.(C.)N.A. în contradictoriu cu pârâții Universitatea

S.H. și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în favoarea Tribunalului

Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie

2013.