ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4964/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 24 mai

2012 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, reclamanta H.L.A. a chemat în judecată pe pârâta Universitatea

"S.H." București și a formulat cerere de chemare în garanție a

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei

Universitatea "S.H." București la eliberarea diplomei de licență și a

suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței,

și a chematului în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență în termen de

30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub

sancțiunea plății de 2.000 RON penalități pe zi de întârziere.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat, în esență, că a urmat cursurile Facultății de Psihologie

din cadrul Universității "S.H." din București, fiind absolventă în

promoția 2009. Universitatea a eliberat Adeverința din 23 iulie 2009, potrivit

căreia a dobândit calitatea de licențiat și, întrucât adeverința avea un termen

de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20 alin. (1) din Regulamentul

privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, la

împlinirea termenului a solicitat decanului facultății eliberarea diplomei de

licență.

A arătat reclamanta

că pârâta nu a răspuns la această adresă în termenul prevăzut de art. 2 alin.

(1) lit. g) din Legea nr. 554/2004.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin Sentința

nr. 909 din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal,

reținând, în esență, următoarele:

Litigiul are ca

obiect obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei

de licență și a suplimentului la diplomă.

Pârâta Universitatea

"S.H." este o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b)

teza a doua din Legea nr. 554/2004, întrucât a fost înființată prin Legea nr.

443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept

privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Universitatea

"S.H." este o autoritate publică locală, astfel că, potrivit art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine

tribunalului, iar, conform alin. (3) al aceluiași articol, în funcție de

opțiunea reclamantei pentru instanța de la domiciliul său, competența revine

Tribunalului Mehedinți.

În sensul art. 17 C.

proc. civ., cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului este o cerere accesorie, care va fi

soluționată de instanța competentă să soluționeze acțiunea principală.

2.2. Învestit cu

soluționarea cauzei prin declinare de competență, înregistrată sub nr. 8793/101/2012,

Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, prin Sentința nr. 4543 din 8 noiembrie 2012 a admis excepția

necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că, din interpretarea

coroborată a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 443/2002 și ale art. 2 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, Universitatea "S.H." este

asimilată unei autorități publice centrale, fiind competentă să presteze un serviciu

public, astfel că, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența, în

primă instanță, aparține Curții de Apel Craiova.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Înalta Curte, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu

obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată,

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și

public".

Așa cum s-a arătat

anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl

reprezintă, în principal, obligarea unei instituții de învățământ superior să

elibereze diploma de licență.

Pârâta Universitatea

"S.H." din București este o autoritate publică, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004.

Universitatea

"S.H." din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca

instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de

utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Totodată, atât

potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010 (în vigoare la data introducerii cererii

de chemare în judecată), cât și potrivit art. 1 din H.G. nr. 536/2011 (în

vigoare la data pronunțării prezentei decizii și care a abrogat H.G. nr.

81/2010), Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ

de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică

în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea

strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului,

cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că

instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au

autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act

normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de

reclamantă), nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice

a sistemului național de învățământ. Conform dispozițiilor legii respective,

autonomia universitară se manifestă prin relația directă a rectorului

instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre

altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului

și de a-l suspenda din funcție.

Aceste prerogative

legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea

de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context,

trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele

sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi

cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub

controlul general al Parlamentului.

În speță,

Universitatea "S.H." din București nu poate fi considerată autoritate

administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt

consecința unei delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de

a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de

învățământ.

În mod evident,

Universitatea "S.H." din București este o autoritate publică

descentralizată din punct de vedere teritorial.

În alți termeni,

Universitatea "S.H." din București nu îndeplinește cerințele impuse

de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice

centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea

dispoziție cu privire la universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice

locale.

Față de argumentele

expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței

competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care

emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul

organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al

autorității publice pârâte - Universitatea "S.H." din București -

competența de soluționare a litigiului revine tribunalului.

Conform art. 10 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, modificată, reclamanta se poate adresa instanței de

la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a

optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului nu mai se poate invoca

excepția necompetenței teritoriale.

Reclamanta a optat

pentru instanța de la domiciliul său, astfel că nu se mai poate pune în

discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei.

De asemenea, se

cuvine a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile

accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea

principală.

Or, în litigiul de

față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere

incidentală care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze

cererea principală.

regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta H.L.A. în contradictoriu cu

pârâta Universitatea "S.H." și cu chematul în garanție Ministerul

Educației Naționale în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ