ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4964/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin cererea înregistrată la data de 24 mai 2012 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta H.L.A.

a chemat în judecată pe pârâta Universitatea "S.H." București și a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei Universitatea "S.H." București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, și a chematului în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 2.000 RON penalități pe zi de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că a urmat cursurile Facultății de Psihologie din cadrul Universității "S.H." din București, fiind absolventă în promoția 2009. Universitatea a eliberat Adeverința din 23 iulie 2009, potrivit căreia a dobândit calitatea de licențiat și, întrucât adeverința avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20 alin. (1) din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, la împlinirea termenului a solicitat decanului facultății eliberarea diplomei de licență. A arătat reclamanta că pârâta nu a răspuns la această adresă în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1.

Prin Sentința nr. 909 din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, următoarele: Litigiul are ca obiect obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă. Pârâta Universitatea "S.H." este o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, întrucât a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Universitatea "S.H." este o autoritate publică locală, astfel că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului, iar, conform alin. (3) al aceluiași articol, în funcție de opțiunea reclamantei pentru instanța de la domiciliul său, competența revine Tribunalului Mehedinți. În sensul art. 17 C. proc. civ., cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este o cerere accesorie, care va fi soluționată de instanța competentă să soluționeze acțiunea principală. 2.2.

Învestit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, înregistrată sub nr. 8793/101/2012, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 4543 din 8 noiembrie 2012 a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 443/2002 și ale art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, Universitatea "S.H." este asimilată unei autorități publice centrale, fiind competentă să presteze un serviciu public, astfel că, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența, în primă instanță, aparține Curții de Apel Craiova.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public". Așa cum s-a arătat anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă, în principal, obligarea unei instituții de învățământ superior să elibereze diploma de licență. Pârâta Universitatea "S.H." din București este o autoritate publică, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004. Universitatea "S.H." din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Totodată, atât potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010 (în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată), cât și potrivit art. 1 din H.G.

nr. 536/2011 (în vigoare la data pronunțării prezentei decizii și care a abrogat H.G. nr. 81/2010), Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă), nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ.

Conform dispozițiilor legii respective, autonomia universitară se manifestă prin relația directă a rectorului instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l suspenda din funcție. Aceste prerogative legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației. În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță, Universitatea "S.H." din București nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ. În mod evident, Universitatea "S.H." din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial. În alți termeni, Universitatea "S.H." din București nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale. Față de argumentele expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric. În cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității publice pârâte - Universitatea "S.H." din București - competența de soluționare a litigiului revine tribunalului.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, reclamanta se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului nu mai se poate invoca excepția necompetenței teritoriale. Reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul său, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei. De asemenea, se cuvine a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Or, în litigiul de față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze cererea principală.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta H.L.A. în contradictoriu cu pârâta Universitatea "S.H." și cu chematul în garanție Ministerul Educației Naționale în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ