ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 313/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată

de reclamanta N.(I.)A. în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului și Universitatea S.H. București s-a solicitat

obligarea pârâtei să-i recunoască studiile efectuate în cadrul Facultății de

Management Brașov - promoția 2009, susținerea și rezultatele examenului de

licență din sesiunea iulie 2009, precum și să fie obligată pârâta să-i

elibereze diploma de studii pe care pârâta refuză în mod nejustificat să o

elibereze.

Tribunalului Gorj

Prin Sentința nr.

175/2011 din data de 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Dolj a fost declinată

competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta N.(I.)A. în

contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H., în favoarea Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această sentință tribunalul a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă

contestația formulată de reclamantă împotriva refuzului pârâtei de a elibera

diploma de licență, iar în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 1 C.

proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ, care stabilesc competența de soluționare a

litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale.

Prin urmare, instanța

a reținut că Universitatea „S.H." din București „face parte din sistemul

național de învățământ" (Ordinul nr. 4.548/2008), iar prin aceste

dispoziții se stabilește caracterul pârâtei de instituție de utilitate publică,

la nivel central, astfel că, în cauza dedusă judecății competența de

soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal.

de Apel

Prin Sentința nr. 565

de la 08 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova a declinat competența materială

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios

administrativ și fiscal și constatând ivit un conflict negativ de competență a

fost trimisă cauza la ICCJ pentru soluționarea acestui conflict.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că obiectul prezentului litigiu de

contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ

superior la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă către

reclamantă, care a urmat în perioada 2006 - 2009 Facultatea de Management din

Brașov din cadrul Universității S.H., forma de învățământ la distanță.

Pârâta Universitatea

„S.H." este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2

alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această

definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut

statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public,

în regim de putere publică.

În speța de față,

prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată Universitatea „S.H." din

București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept

privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Potrivit art. 1 din

H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate

juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în

aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației,

învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și

sportului.

Universitatea S.H. nu

îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ

al autorității publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu conține o

asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea a apreciat că o asemenea universitate nu poate fi

încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale, motiv pentru care

tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios

administrativ.

Curtea a reținut că

I.C.C.J. - S.C.A.F. s-a pronunțat în acest sens soluționând conflictul de

competență stabilit între curtea de apel și tribunal (dec. nr. 3982/24 august

2011).

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

În baza art. 20 alin.

(1) pct. 2, art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că soluționarea prezentului conflict negativ de competență se face în favoarea

Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,

pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului

legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate

fi atât privat, cât și public.

Așa cum s-a prezentat

anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la

obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea unei diplome de

licență reclamantei, care este absolventă a Ciclului I - studii universitare de

licență (sistem Bolognia), promoția 2009 a Facultății de management Brașov, din

cadrul Universității S.H..

Nu se poate ignora

faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această

definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut

statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public,

în regim de putere publică.

Universitatea „S.H.”

din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de

învățământ superior, fiind persoană juridică de drept privat și de utilitate

publică, parte a sistemului național de învățământ.

Pe de altă parte,

potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu

personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și

coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul

educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice,

tineretului și sportului.

Așadar, Universitatea

S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept

organ al autorității publice centrale.

De altfel, nici un

act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în

discuție, în cauza de față, universitatea pârâtă neputând fi considerată decât

autoritate publică locală.

Art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, modificată prevede următoarele:

„Litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează

în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

Prin urmare,

specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice

și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli

imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea

competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel

al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ

dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv

criteriul valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu enunțat anterior,așa încât în temeiul art. 10,

alin. (1), Legea nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., se

constată că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de

contencios administrativ, față de împrejurarea că Universitatea S.H. este o

autoritate publică locală.

În privința competenței

teritoriale se reține că potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei

de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la

domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

În speța de față,

reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul său, astfel că nu se mai

poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea

cauzei.

De asemenea, se

constată că potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii și incidentale

sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Or, în litigiul de

față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere

incidentală, care va fi soluționată de instanța competentă să soluționeze

acțiunea principală.

III. Soluția Înaltei

Curți cu privire la conflictul negativ de competență

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta N.(I.)A. și pârâții Universitatea

”S.H.”, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în favoarea

Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2012.