ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 313/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N.(I.)A. în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea S.H. București s-a solicitat obligarea pârâtei să-i recunoască studiile efectuate în cadrul Facultății de Management Brașov - promoția 2009, susținerea și rezultatele examenului de licență din sesiunea iulie 2009, precum și să fie obligată pârâta să-i elibereze diploma de studii pe care pârâta refuză în mod nejustificat să o elibereze. 2. Hotărârea Tribunalului Gorj Prin Sentința nr. 175/2011 din data de 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Dolj a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta N.(I.)A.

în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H., în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă contestația formulată de reclamantă împotriva refuzului pârâtei de a elibera diploma de licență, iar în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care stabilesc competența de soluționare a litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.

Prin urmare, instanța a reținut că Universitatea „S.H." din București „face parte din sistemul național de învățământ" (Ordinul nr. 4.548/2008), iar prin aceste dispoziții se stabilește caracterul pârâtei de instituție de utilitate publică, la nivel central, astfel că, în cauza dedusă judecății competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. 3. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 565 de la 08 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal și constatând ivit un conflict negativ de competență a fost trimisă cauza la ICCJ pentru soluționarea acestui conflict.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă către reclamantă, care a urmat în perioada 2006 - 2009 Facultatea de Management din Brașov din cadrul Universității S.H., forma de învățământ la distanță. Pârâta Universitatea „S.H." este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

În speța de față, prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată Universitatea „S.H." din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Universitatea S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale.

De altfel, nici un act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție. Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat că o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale, motiv pentru care tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ. Curtea a reținut că I.C.C.J. - S.C.A.F. s-a pronunțat în acest sens soluționând conflictul de competență stabilit între curtea de apel și tribunal (dec. nr. 3982/24 august 2011). II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție În baza art. 20 alin. (1) pct. 2, art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluționarea prezentului conflict negativ de competență se face în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. Așa cum s-a prezentat anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea unei diplome de licență reclamantei, care este absolventă a Ciclului I - studii universitare de licență (sistem Bolognia), promoția 2009 a Facultății de management Brașov, din cadrul Universității S.H..

Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Universitatea „S.H.” din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, fiind persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Pe de altă parte, potrivit art. 1 din H.G.

nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Așadar, Universitatea S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție, în cauza de față, universitatea pârâtă neputând fi considerată decât autoritate publică locală.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prevede următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ. Pentru stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric. În cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior,așa încât în temeiul art. 10, alin. (1), Legea nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., se constată că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că Universitatea S.H.

este o autoritate publică locală. În privința competenței teritoriale se reține că potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale. În speța de față, reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul său, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei. De asemenea, se constată că potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Or, în litigiul de față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală, care va fi soluționată de instanța competentă să soluționeze acțiunea principală. III. Soluția Înaltei Curți cu privire la conflictul negativ de competență Față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta N.(I.)A. și pârâții Universitatea ”S.H.”, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.