ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4018/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta H.A.M. (P.) a chemat în judecată Universitatea S.H. București, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la eliberarea în favoarea reclamantei a diplomei de licență, a suplimentelor la diplomă ca urmare a absolvirii Universității „S.H.” Facultatea de Sociologie - Psihologie, Specialitatea Psihologie, precum și a diplomei de absolvire a liceului depusă la dosarul de înscriere a reclamantei în cadrul pârâtei.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a urmat și absolvit cursurile Facultății de Sociologie - Psihologie, specializarea Psihologie din cadrul Universității „S.H.”, promoția 2009, fiindu-i eliberată în acest sens adeverința nr. 2025 din 23 iulie 2009. Din cuprinsul adeverinței menționate reiese împrejurarea că a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând Titlul de Licențiat în Psihologie. Adeverința eliberată de către pârâtă cu numărul 2025 din 23 iulie 2009 care atestă calitatea reclamantei de absolvent al Facultății de Sociologie - Psihologie din cadrul Universității „S.H.”, precum și cea de licențiat în psihologie, a avut termen de valabilitate doar până la eliberarea Diplomei de Licență, respectiv - maxim 12 luni.

Termenul de valabilitate al unei astfel de adeverințe este reglementat de dispozițiile art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior - anexă a Ordinului nr. 2284/2007 a Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului. Textul art. 38 din regulament prevede în mod expres că „după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.

În temeiul dispozițiilor art. 20, alin. (1) din același regulament, reclamanta s-a adresat pârâtei, în temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin cererea nr. 1022 din 28 septembrie 2010, solicitând eliberarea diplomei de licență, precum și a suplimentului la diplomă, în calitate de absolvent al Universității „S.H.” din București, Facultatea de Sociologie - Psihologie, specializare Psihologie, diploma de licența fiindu-i necesară pentru încadrarea pe postul de profesor în învățământul primar. Având în vedere poziția Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pârâta Universitatea S.H. a formulat împotriva acestuia cerere de chemare în garanție solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligat sa aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licența pentru reclamant.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 261 din 27 septembrie 2011 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta H.A.M. (P.), obligând pârâta să elibereze reclamantei diploma de bacalaureat, respingând celelalte cereri. Totodată, a respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. în contradictoriu cu Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului . Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta care nu a parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care nu a fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățită a obține diploma de licență și suplimentele la diplomă.

Referitor la restituirea diplomei de bacalaureat s-a reținut că nu mai există nici un temei pentru reținerea acesteia. Având în vedere soluția preconizată a se da cererii reclamantei pentru eliberarea diplomei de licență și a suplimentelor la diplomă, precum și aprecierea unei conduite în limitele legii din partea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, Curtea va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta H.A.M. (P.), întemeindu-l în drept pe dispozițiile art. 304, 304 1 și 312 C. proc. civ. Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs, urmează să se constate că acesta nu a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 RON și timbru mobil judiciar de 0,15 RON.

Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 RON și cu 0,15 RON timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997. Având în vedere faptul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de H.A.M. (P.) împotriva sentinței civile nr. 261 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012.