ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4018/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta H.A.M. (P.) a chemat în judecată

Universitatea S.H. București, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o

va pronunța să dispună obligarea pârâtei la eliberarea în favoarea reclamantei

a diplomei de licență, a suplimentelor la diplomă ca urmare a absolvirii

Universității „S.H.” Facultatea de Sociologie - Psihologie, Specialitatea

Psihologie, precum și a diplomei de absolvire a liceului depusă la dosarul de

înscriere a reclamantei în cadrul pârâtei.

În motivarea acțiunii

reclamanta a susținut că a urmat și absolvit cursurile Facultății de Sociologie

- Psihologie, specializarea Psihologie din cadrul Universității „S.H.”,

promoția 2009, fiindu-i eliberată în acest sens adeverința nr. 2025 din 23

iulie 2009.

Din cuprinsul

adeverinței menționate reiese împrejurarea că a susținut și promovat examenul

de licență în sesiunea iulie 2009, obținând Titlul de Licențiat în Psihologie.

Adeverința eliberată de

către pârâtă cu numărul 2025 din 23 iulie 2009 care atestă calitatea reclamantei

de absolvent al Facultății de Sociologie - Psihologie din cadrul Universității „S.H.”,

precum și cea de licențiat în psihologie, a avut termen de valabilitate doar până

la eliberarea Diplomei de Licență, respectiv - maxim 12 luni.

Termenul de valabilitate

al unei astfel de adeverințe este reglementat de dispozițiile art. 38 din Regulamentul

privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior - anexă a Ordinului

nr. 2284/2007 a Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului.

Textul art. 38 din regulament

prevede în mod expres că „după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților

li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate

este de maximum 12 luni.

În temeiul dispozițiilor

art. 20, alin. (1) din același regulament, reclamanta s-a adresat pârâtei, în temeiul

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin cererea nr. 1022 din 28

septembrie 2010, solicitând eliberarea diplomei de licență, precum și a suplimentului

la diplomă, în calitate de absolvent al Universității „S.H.” din București, Facultatea

de Sociologie - Psihologie, specializare Psihologie, diploma de licența fiindu-i

necesară pentru încadrarea pe postul de profesor în învățământul primar.

Având în vedere poziția

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pârâta Universitatea

S.H. a formulat împotriva acestuia cerere de chemare în garanție solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligat sa aprobe tipărirea formularelor

tipizate constând în Diploma de Licența pentru reclamant.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 261 din 27

septembrie 2011 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta H.A.M. (P.), obligând

pârâta să elibereze reclamantei diploma de bacalaureat, respingând celelalte cereri.

Totodată, a respins și

cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. în contradictoriu

cu Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului .

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamanta care nu a parcurs o formă de învățământ

superior într-o specializare care nu a fost acreditată ori autorizată provizoriu

conform legii, nu este îndreptățită a obține diploma de licență și suplimentele

la diplomă.

Referitor la restituirea

diplomei de bacalaureat s-a reținut că nu mai există nici un temei pentru reținerea

acesteia.

Având în vedere soluția

preconizată a se da cererii reclamantei pentru eliberarea diplomei de licență și

a suplimentelor la diplomă, precum și aprecierea unei conduite în limitele legii

din partea

Ministerului Educației, Cercetării

și Tineretului, Curtea va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta

Universitatea S.H.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta H.A.M. (P.), întemeindu-l

în drept pe dispozițiile art. 304, 304

1

și 312 C. proc. civ.

Mai înainte însă de a

trece la analiza motivelor de recurs, urmează să se constate că acesta nu a fost

timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 RON și timbru mobil judiciar

de 0,15 RON.

Înalta Curte reține că

în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 RON și cu 0,15

RON timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea

nr. 123/1997.

Având în vedere faptul

că recurenta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, conform prevederilor legale

arătate, Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și, în conformitate

cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de H.A.M. (P.) împotriva sentinței civile nr. 261 din 27 septembrie

2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.