ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6961/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantele P.M. și C.L., în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. București și M.E.C.T.S., au solicitat obligarea pârâtei Universitatea S.H. la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă, ca urmare a absolvirii Facultății de Psihologie specializarea Psihologie promoția 2009, sub sancțiunea plății de penalități în cuantum de 100 lei/zi de întârziere de la data împlinirii unui termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, în caz de refuz; obligarea pârâtei să elibereze reclamantelor certificatul de absolvire, ca urmare a promovării tuturor disciplinelor și activităților desfășurate în cadrul Universității S.H.

- Facultatea de Psihologie, specializarea Psihologie, în vederea certificării pentru profesia didactică în învățământul preuniversitar - sub sancțiunea penalități de despăgubiri în cuantum de 100 lei/zi de întârziere în caz de refuz, precum și obligarea pârâtului M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate prevăzute la pct. 1 din petitul acțiunii, sub sancțiunea plății de despăgubiri în cuantum de 100 lei/zi de întârziere în caz contrar, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au urmat și absolvit cursurile Facultății de Psihologie, specializarea Psihologie, din cadrul Universității S.H. - promoția 2009, situație dovedită cu adeverințele atașate din 23 iulie 2009, promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009 și obținând titlu de Licențiat în Psihologie.

Cu toate acestea, diploma de licență nu le-a fost eliberată, deși a expirat perioada de valabilitatea a adeverințelor prevăzut de art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior - anexă a Ordinului din 2007 emis de M.E.C.T. Astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) din același Regulament și a art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, s-au adresat pârâtei Universitatea S.H. solicitând eliberarea diplomei și anexelor și, întrucât nu au primit o rezolvare, au fost nevoite să depună acțiunea la instanța de contencios administrativ, având în vedere și dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007. Pârâtul M.E.C.T.S. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii, solicitând respingerea acțiunii reclamantelor.

De asemenea, pârâta Universitatea S.H. a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a M.E.C.T.S. Prin întâmpinare, pârâta a arătat că și-a îndeplinit obligația față de reclamante, în sensul că, după finalizarea studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acestora le-a eliberat Adeverințele de absolvire a studiilor cu termen de valabilitate 12 luni, însă din lipsa formularelor tipizate, care se tipăresc de SC R. SA cu aprobarea scrisă a pârâtului M.E.C.T.S. - D.G.J.C., se află în imposibilitatea eliberării actelor solicitate. În ce privește cererea de chemare în garanție, pârâta Universitatea S.H. a solicitat să fie obligat pârâtul M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și Suplimentul la această diplomă pentru reclamante, sub măsura sancționării prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 100 lei/zi de întârziere.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 77 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele P.M. și C.L. împotriva pârâților Universitatea S.H. și M.E.C.T.S., precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. împotriva M.E.C.T.S. și, în consecință: A obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze fiecărei reclamante Diploma de Licență și suplimentele la diplomă - ca urmare a absolvirii Facultății de Psihologie, promoția 2009, în termen de 45 de zile, calculat de la data rămânerii irevocabile a sentinței. A obligat pârâtul chemat în garanție M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor tipizate constând în Diplomă de Licență și suplimentele la diplomă pentru reclamante în termen de 15 zile, calculat de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.

Totodată, a obligat pârâții să plătească reclamantelor suma de 636 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește excepțiile invocate de către pârâtul Ministerul Educației, curtea a apreciat că acestea nu sunt întemeiate. Astfel, privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a constatat că reclamantele nu cer obligarea pârâtului la eliberarea diplomelor de licență, ci doar ca pârâtul să aprobe tipărirea formularelor tipizate, a diplomelor de licență și anexelor care apoi vor fi completate și autentificate de către universitate, aprobarea tipizării acestor formulare fiind în competența exclusivă a pârâtului M.E.C.T.S., conform Ordinului nr. 2284/2007.

Referitor la soluția de respingere a excepției inadmisibilității, instanța de fond a avut în vedere că nu s-a dovedit cu actele din dosar emiterea avizului solicitat, precum și poziția pârâtului, care susține că Universitatea S.H. nu avea dreptul să elibereze actele de studii pentru absolvenții unor programe de studii și specializări neacreditate sau autorizate. În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea a reținut situația potrivit căreia reclamantele au fost admise la examenul de licență și nu li s-a contestat dreptul de a obține Diploma de Licență și suplimentul la diplomă. Prin urmare, în conformitate cu Metodologia organizării și desfășurării examenelor de studii emisă de pârâta Universitatea S.H., aceasta trebuia să elibereze reclamantelor actele solicitate, iar pârâtul M.E.C.T.S.

în raport cu atribuțiile sale de control și monitorizare să elibereze avizele respective. În ce privește cererea de chemare în garanție, prima instanță a constatat că aceasta este întemeiată, deoarece pentru tipizarea actelor menționate este nevoie de avizul pârâtului M.E.C.T.S., aviz pe care pârâtul a recunoscut că nu l-a dat și se opune la admiterea acțiunii reclamantelor. De asemenea, în ce privește aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 10/2009, curtea de apel a apreciat că acest act normativ nu este aplicabil reclamantelor, care au susținut examenul de licență în anul 2009, și, raportat la dispozițiile art. 3, pentru studenții vizați înmatriculați în anul I din perioada 2005-2008 nu s-a făcut dovada faptului că s-ar fi elaborat o metodologie aprobată prin care să se clarifice dreptul acestor absolvenți de a-și continua studiile la specializări acreditate.

Celelalte cereri din acțiunea reclamantelor și din cererea de chemare în garanție privind obligarea pârâților și a chematului în garanție la plata penalităților și amenzii, nu au fost reținute de către instanța de fond, aceasta apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în cazul refuzului de executare devin aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) din aceiași Lege. Pentru acest motiv, acțiunea reclamantelor și cererea de chemare în garanție au fost admise în parte. 3. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M.E.C.T.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esență, că instanța de fond nu a analizat și calitatea activă a reclamantei, raportat la capătul de cerere privind obligarea M.E.C.T.S.

de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul a arătat că instanța de fond, deși respinge excepția lipsei calității procesual pasive a ministerului, reține că procedura pentru avizarea tipizatelor se desfășoară între instituțiile de învățământ superior și minister, astfel încât reclamanta nu justifică calitate procesuală activă. Recurentul a invocat, de asemenea, art. 304 pct. 8 și art. 304 pct. 6 C. proc. civ., arătând că instanța de fond, deși a reținut că „niciuna din adresele Universității S.H.

nu a fost urmată de un răspuns pozitiv”, ulterior precizează că ministerul a avizat achiziționarea de formulare tipizate și, respectiv că, deși instanța de fond nu a fost sesizată pentru recunoașterea actelor de licență, a constatat, cu toate acestea, că reclamanta a susținut toate examenele în conformitate cu legislația în vigoare a învățământului și planul de învățământ, drept pentru care a obligat ministerul să aprobe necesarul de formulare tipizate solicitat. A mai invocat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca motiv de recurs, împrejurarea că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior, că nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate să funcționeze provizoriu structurile de învățământ, luând în calcul doar contractele de studii, încheiate în afara cadrului legal, care însă nu sunt opozabile ministerului.

4. Procedura în fața instanței de recurs. Intimata - pârâtă Universitatea S.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului. Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a altor acte de studii reclamanților, absolvenți al Universității S.H. Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Or, în cauza de față, prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea S.H., ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ pe același palier cu M.E.C.T.S., neavând aceleași competențe și responsabilități ca instituție publică, responsabilă de fundamentarea și aplicarea strategiei globale a învățământului.

Aceste prerogative legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației. În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului. În speță, Universitatea S.H. nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În alți termeni, Universitatea S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă. Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale. Față de argumentele expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității publice pârâte - Universitatea S.H. - competența de soluționare a litigiului revine tribunalului. De asemenea, se cuvine a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Or, în litigiul de față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze cererea principală. Reținând în mod greșit că este competentă să soluționeze cauza de față în raport cu obiectul acțiunii și cu dispozițiile legale citate mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Alba, secția contencios, administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.C.T.S. împotriva Sentinței nr. 77 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Alba, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2013.