ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6961/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6961/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantele P.M. și C.L., în contradictoriu cu

pârâții Universitatea S.H. București și M.E.C.T.S., au solicitat obligarea

pârâtei Universitatea S.H. la eliberarea diplomelor de licență și a

suplimentelor la diplomă, ca urmare a absolvirii Facultății de Psihologie

specializarea Psihologie promoția 2009, sub sancțiunea plății de penalități în cuantum

de 100 lei/zi de întârziere de la data împlinirii unui termen de 30 zile de la

rămânerea irevocabilă a sentinței, în caz de refuz; obligarea pârâtei să

elibereze reclamantelor certificatul de absolvire, ca urmare a promovării

tuturor disciplinelor și activităților desfășurate în cadrul Universității S.H.

- Facultatea de Psihologie, specializarea Psihologie, în vederea certificării

pentru profesia didactică în învățământul preuniversitar - sub sancțiunea

penalități de despăgubiri în cuantum de 100 lei/zi de întârziere în caz de

refuz, precum și obligarea pârâtului M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor

tipizate prevăzute la pct. 1 din petitul acțiunii, sub sancțiunea plății de

despăgubiri în cuantum de 100 lei/zi de întârziere în caz contrar, cu cheltuieli

de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat

că au urmat și absolvit cursurile Facultății de Psihologie, specializarea

Psihologie, din cadrul Universității S.H. - promoția 2009, situație dovedită cu

adeverințele atașate din 23 iulie 2009, promovând examenul de licență în

sesiunea iulie 2009 și obținând titlu de Licențiat în Psihologie.

Cu toate acestea, diploma de licență nu le-a

fost eliberată, deși a expirat perioada de valabilitatea a adeverințelor

prevăzut de art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în

sistemul de învățământ superior - anexă a Ordinului din 2007 emis de M.E.C.T.

Astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) din

același Regulament și a art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, s-au adresat pârâtei Universitatea S.H. solicitând eliberarea

diplomei și anexelor și, întrucât nu au primit o rezolvare, au fost nevoite să

depună acțiunea la instanța de contencios administrativ, având în vedere și

dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007.

Pârâtul M.E.C.T.S. a depus la dosar

întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive

și inadmisibilității acțiunii, solicitând respingerea acțiunii reclamantelor.

De asemenea, pârâta Universitatea S.H. a

depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a M.E.C.T.S.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că și-a

îndeplinit obligația față de reclamante, în sensul că, după finalizarea

studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acestora le-a

eliberat Adeverințele de absolvire a studiilor cu termen de valabilitate 12

luni, însă din lipsa formularelor tipizate, care se tipăresc de SC R. SA cu

aprobarea scrisă a pârâtului M.E.C.T.S. - D.G.J.C., se află în imposibilitatea

eliberării actelor solicitate.

În ce privește cererea de chemare în garanție,

pârâta Universitatea S.H. a solicitat să fie obligat pârâtul M.E.C.T.S. să

aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și

Suplimentul la această diplomă pentru reclamante, sub măsura sancționării

prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 100 lei/zi de

întârziere.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința

nr. 77 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantele P.M. și C.L. împotriva pârâților Universitatea S.H.

și M.E.C.T.S., precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta

Universitatea S.H. împotriva M.E.C.T.S. și, în consecință:

A obligat pârâta Universitatea S.H. să

elibereze fiecărei reclamante Diploma de Licență și suplimentele la diplomă -

ca urmare a absolvirii Facultății de Psihologie, promoția 2009, în termen de 45

de zile, calculat de la data rămânerii irevocabile a sentinței.

A obligat pârâtul chemat în garanție M.E.C.T.S.

să aprobe tipizarea formularelor tipizate constând în Diplomă de Licență și

suplimentele la diplomă pentru reclamante în termen de 15 zile, calculat de la

data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.

Totodată, a obligat pârâții să plătească

reclamantelor suma de 636 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepțiile invocate de

către pârâtul Ministerul Educației, curtea a apreciat că acestea nu sunt

întemeiate.

Astfel, privitor la excepția lipsei calității

procesuale pasive, instanța a constatat că reclamantele nu cer obligarea

pârâtului la eliberarea diplomelor de licență, ci doar ca pârâtul să aprobe

tipărirea formularelor tipizate, a diplomelor de licență și anexelor care apoi

vor fi completate și autentificate de către universitate, aprobarea tipizării

acestor formulare fiind în competența exclusivă a pârâtului M.E.C.T.S., conform

Ordinului nr. 2284/2007.

Referitor la soluția de respingere a

excepției inadmisibilității, instanța de fond a avut în vedere că nu s-a

dovedit cu actele din dosar emiterea avizului solicitat, precum și poziția

pârâtului, care susține că Universitatea S.H. nu avea dreptul să elibereze

actele de studii pentru absolvenții unor programe de studii și specializări

neacreditate sau autorizate.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea a reținut

situația potrivit căreia reclamantele au fost admise la examenul de licență și

nu li s-a contestat dreptul de a obține Diploma de Licență și suplimentul la

diplomă.

Prin urmare, în conformitate cu Metodologia

organizării și desfășurării examenelor de studii emisă de pârâta Universitatea S.H.,

aceasta trebuia să elibereze reclamantelor actele solicitate, iar pârâtul M.E.C.T.S.

în raport cu atribuțiile sale de control și monitorizare să elibereze avizele

respective.

În ce privește cererea de chemare în

garanție, prima instanță a constatat că aceasta este întemeiată, deoarece

pentru tipizarea actelor menționate este nevoie de avizul pârâtului M.E.C.T.S.,

aviz pe care pârâtul a recunoscut că nu l-a dat și se opune la admiterea

acțiunii reclamantelor.

De asemenea, în ce privește aplicarea

dispozițiilor O.G. nr. 10/2009, curtea de apel a apreciat că acest act normativ

nu este aplicabil reclamantelor, care au susținut examenul de licență în anul

2009, și, raportat la dispozițiile art. 3, pentru studenții vizați

înmatriculați în anul I din perioada 2005-2008 nu s-a făcut dovada faptului că

s-ar fi elaborat o metodologie aprobată prin care să se clarifice dreptul

acestor absolvenți de a-și continua studiile la specializări acreditate.

Celelalte cereri din acțiunea reclamantelor

și din cererea de chemare în garanție privind obligarea pârâților și a

chematului în garanție la plata penalităților și amenzii, nu au fost reținute

de către instanța de fond, aceasta apreciind că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în cazul refuzului

de executare devin aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) din aceiași Lege.

Pentru acest motiv, acțiunea reclamantelor și

cererea de chemare în garanție au fost admise în parte.

3.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

pârâtul M.E.C.T.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat, în

esență, că instanța de fond nu a analizat și calitatea activă a

reclamantei, raportat la capătul de cerere privind obligarea M.E.C.T.S. de a

aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și

suplimentul la diplomă, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de recurs,

recurentul a arătat că instanța de fond, deși respinge excepția lipsei

calității procesual pasive a ministerului, reține că procedura pentru avizarea

tipizatelor se desfășoară între instituțiile de învățământ superior și

minister, astfel încât reclamanta nu justifică calitate procesuală activă.

Recurentul a invocat, de asemenea, art. 304 pct.

8 și art. 304 pct. 6 C. proc. civ., arătând că instanța de fond, deși a reținut

că „niciuna din adresele Universității S.H. nu a fost urmată de un răspuns

pozitiv”, ulterior precizează că ministerul a avizat achiziționarea de

formulare tipizate și, respectiv că, deși instanța de fond nu a fost sesizată

pentru recunoașterea actelor de licență, a constatat, cu toate acestea, că

reclamanta a susținut toate examenele în conformitate cu legislația în vigoare

a învățământului și planul de învățământ, drept pentru care a obligat

ministerul să aprobe necesarul de formulare tipizate solicitat.

A mai invocat în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., ca motiv de recurs, împrejurarea că instanța de fond a ignorat

prevederile legale din domeniul învățământului superior, că nu a analizat

hotărârile de guvern prin care sunt acreditate să funcționeze provizoriu

structurile de învățământ, luând în calcul doar contractele de studii,

încheiate în afara cadrului legal, care însă nu sunt opozabile ministerului.

recurs.

Intimata - pârâtă Universitatea S.H. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație

și Justiție asupra recursului.

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței

materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată

de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta

Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Obiectul prezentului litigiu de contencios

administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la

eliberarea diplomei de licență și a altor acte de studii reclamanților,

absolvenți al Universității S.H.

Nu se poate ignora faptul că pârâta este

încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b)

teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție

persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de

utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de

putere publică.

Or, în cauza de față, prin Legea nr. 443/2002,

a fost înființată Universitatea S.H., ca instituție de învățământ superior,

persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului

național de învățământ.

M.E.C.T.S. este organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea

Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și

programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării

științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că instituțiile de învățământ

superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu

justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului

național de învățământ pe același palier cu M.E.C.T.S., neavând aceleași

competențe și responsabilități ca instituție publică, responsabilă de fundamentarea

și aplicarea strategiei globale a învățământului.

Aceste prerogative legale revin unui organ

central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se

situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context, trebuie subliniat faptul

că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea

Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât

autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general

al Parlamentului.

În speță, Universitatea S.H. nu poate fi

considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative

pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a

investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul

întregului sistem național de învățământ.

În alți termeni, Universitatea S.H. nu

îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ

al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu

conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de universitate nu poate

fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale.

Față de argumentele expuse, Înalta Curte

reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente material,

două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau, după caz,

încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor

administrației publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față, este aplicabil primul

criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității publice

pârâte - Universitatea S.H. - competența de soluționare a litigiului revine

tribunalului.

De asemenea, se cuvine a observa dispozițiile

art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii și incidentale sunt

în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Or, în litigiul de față, este evident faptul

că cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală care va fi

soluționată de către instanța competentă să soluționeze cererea principală.

Reținând în mod greșit că este competentă să

soluționeze cauza de față în raport cu obiectul acțiunii și cu dispozițiile

legale citate mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă în

condițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În consecință, având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) și art. 304 pct. 3

C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Alba, secția contencios,

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.E.C.T.S.

împotriva Sentinței nr. 77 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre competentă soluționare la Tribunalul Alba, secția contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29

octombrie 2013.