ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1268/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1268/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
l.Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Curții de Apel Galați, reclamanta L.T.L., în contradictoriu cu pârâtele
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea S.H.
Facultatea de Management Brașov a solicitat obligarea pârâte Universitatea S.H.
Facultatea de Management Brașov la eliberarea diplomei de licență ca urmare a
promovării examenului de licență sesiunea iulie 2009, iar pârâtul Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la înlăturarea oricărei
obstrucții pentru eliberarea diplomei de licență.
Reclamanta a susținut că este
absolvenții Universității S.H. Facultatea de Management Brașov, forma de
învățământ I.D. și, deși a promovat examenul de licență susținut în luna iulie
2009, cele două pârâte refuză emiterea diplomei de licență.
LHotârârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 124 din 19 aprilie
2011, Curtea de Apel Galați, a admis în parte cererea formulată de reclamanta L.L.A.
în contradictoriu cu pârâții Universitatea Spiru Haret Facultatea de Management
Brașov și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și în
consecință a obligat pârâta Universitatea S.H. - Facultatea de Management
Brașov să elibereze diploma de licență obținută în urma susținerii examenului de
licență, sesiunea iulie 2009.
Totodată, Curtea de Apel, a obligat pârâtul
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor
tipizate pentru diploma de licență și a respins capătul de cerere privind obligarea
pârâților la plata de amenzi civile ca nefondat, obligând pârâta Universitatea S.H.
- Facultatea de Management Brașov la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță
a reținut că potrivit dispozițiilor art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor
de studii aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, după finalizarea studiilor, la
cererea absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a cărei termen de
valabilitate este de maxim 12 luni.
De asemenea, judecătorul fondului a constatat
că din adeverința emisă de pârâta Universitatea S.H. rezultă că reclamanta a fost
admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a
promovat, astfel că în mod justificat i s-a eliberat adeverința din care rezultă
că este licențiată în științe economice.
S-a mai arătat în considerentele sentinței
atacate că din dispozițiile art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare
emis de universitate, rezultă că „Universitatea S.H. organizează formele de învățământ
la distanță și cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului
nr. 84/1995.
Din analiza înscrisurilor de la dosar,
instanța de fond a constatat că reclamanta a urmat cursurile organizate de pârâtă
și este licențiată în științe economice, motiv pentru care este îndreptățită să
i se elibereze diploma de licență.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de
cerere, prima instanță a reținut că și acesta este întemeiat, având în vedere că
pentru tipărirea diplomelor de licență instituția de învățământ are nevoie de avizul
Ministerului Educației și Cercetărilor .
Recursul declarat în cauză de către
pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
împotriva sentinței nr. 124 din data de
19 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs în termen
legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin care
a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii recurate
în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului formulat, recurentul
a susținut în esență că instanța de fond a interpretat greșit și trunchiat materialul
probator aflat la dosarul cauzei, întrucât M.E.CT.S. nu are calitate procesuală
pasivă, în ceea ce privește eliberarea diplomelor, invocând în acest sens, dispozițiile
O.U.G. nr. 75/2005 și Ordinele nr. 295/2007 și nr. 2284/2007, această atribuție
revenind Universității S.H.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța
de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care Universitatea S.H. a fost acreditată
și autorizată să funcționeze, structurile și specializările universitare, fără a
ține cont de faptul că, actele de studii pot fi eliberate doar absolvenților care
au promovat examenul de licență, urmând o specializare la o formă de învățământ
acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare
și în consecință nu se poate elibera avizul pentru tipărirea unui număr nelimitat
de tipizate a diplomelor de licență, ci doar absolvenților care au urmat o specializare
la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
Hotărârea primei instanțe a fost criticată
pentru interpretarea greșită dată legii, în sensul că, metodologia unei persoane
juridice de drept privat a fost considerată ca având o putere superioară legilor
și hotărârilor de guvern incidente în domeniul organizării și funcționării învățământului
superior.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma
criticilor formulate de recurentă, precum și în baza art. 304
1
C.
proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat
pentru argumentele expuse în continuare.
Argumente de fapt și de drept relevate
Cauza dedusă judecății care are ca obiect
cererea formulată de reclamanta L.T.L. pentru obligarea pârâtelor Universitatea
S.H. și Ministerul Educației Tineretului și Sportului să-i elibereze diploma de
licență și suplimentul la diploma de licență din sesiunea iulie 2009, la Facultatea
de Management Brașov.
În ceea ce privește criticile formulate
de recurent cu privire la lipsa calității procesuale pasive, instanța de control
judiciar constată că, prin sentința atacată s-a reținut în mod corect necesitatea
asigurării punerii în executare a obligației pârâtei -intimate Universitatea S.H.,
în cauză existând o interdependență între care cele două obligații ale fiecărei
autorități, în funcție de competența acestora, în ceea ce privește eliberarea diplomei
de licență urmare a susținerii examenului în sesiunea iulie 2009 și avizarea tipăririi
acestui document, obligație ce intră în competența Ministerului Educației Tineretului
și Sportului.
Legat de acest aspect, se constată că în
mod corect prima instanță a obligat recurentul - pârât la aprobarea tipăririi formularelor
tipizate a diplomei de licență pentru intimata-reclamantă, condiție necesară pentru
eliberarea diplomei de licență de către intimata Universitatea S.H.
Nu pot fi reținute nici criticile recurentului
privind neanalizarea de către instanța de fond a actelor normative privind autorizarea
de funcționare provizorie a Universității S.H. și a dreptului acesteia privind eliberarea
actelor de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ
neacreditate, având în vedere faptul că obiectul cererii de chemare în judecată
nu a vizat verificarea legalității acreditării formelor de învățământ la distanță.
În ceea ce privește susținerile recurentului-pârât,
cu privire la rămânerea fără obiect a cauzei, ca urmare a avizării achiziționării
de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiilor
din promoțiile 2008, 2009 și 2010 conform adreselor depuse la dosar, Curtea le va
respinge ca nefondate, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada avizării eliberării
diplomei de licență în cazul intimatei-reclamante.
Temeiul legal al soluției instanței
de recurs
Având în vedere toate aceste considerente,
Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile
art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge ca nefondat
recursul formulat în cauză și va menține ca legală și temeinică sentința pronunțată
de instanța de fond.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. (1)
C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurentul va fi obligat la plata către
intimata-reclamantă L.T.L., a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată,
constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței nr. 124 din
19 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Obligă recurentul Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului la plata, către intimata L.T.L., a sumei de
2.000 RON, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8
martie 2012