ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2345/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2345/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, reclamanta S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Inspectoratul Școlar Județean Neamț și Ministerul Educației, Cercetării

Tineretului și Sportului anularea Adresei nr. 10153 din 28 decembrie 2010 emisă

de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Neamț, constatarea existenței

drepturilor ce decurg din diploma de licență emisă de Ministerul Educației,

Cercetării și Tineretului - Universitatea "Spiru Haret" București nr.

2274 din 17 martie 2009 prin care i s-a acordat titlul de "licențiat în

educație fizică și sport"; obligarea pârâților să procedeze la

recunoașterea diplomei de licență în vederea înscrierii la concursul de

definitivat - Sesiunea 2011; obligarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean

Neamț la daune de 100 RON/zi de la pronunțarea hotărârii până la admiterea

dosarului de înscriere la definitivat; obligarea pârâților la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că este cadru didactic la Liceul cu Program Sportiv Piatra

Neamț, fiind angajată în baza Diplomei de licență nr. 2274 din 17 martie 2009,

emisă de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului - Universitatea

"Spiru Haret" din București ca urmare a promovării examenului de finalizare

a studiilor din sesiunea iulie 2008.

A arătat reclamanta

că în anul 2010 s-a înscris la examenul pentru definitivat - sesiunea 2011, iar

prin Adresa nr. 10731, emisă la 28 decembrie 2010, pârâtul Inspectoratul Școlar

al Județului Neamț i-a comunicat că a respins cererea de înscriere la

definitivat întrucât specializarea în forma de învățământ ID pe care a

absolvit-o la Universitatea "Spiru Haret" București nu se regăsește

în hotărârea de Guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditată

în anul înscrierii.

A mai precizat

reclamanta că diploma de licență nu este anulată de vreo instituție a Statului

Român și nici de instanța judecătorească și pornind de la această premiză a

apreciat că refuzul de avizare în vederea participării la examenul pentru

acordarea definitivării este unul abuziv, discriminatoriu și neîntemeiat față

de împrejurarea că un drept câștigat nu poate fi retras decât pe cale

judecătoreasca printr-o acțiune de anulare sau de constatare a nulității

diplomei de licență.

Inspectoratul Școlar

Județean Neamț a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

inadmisibilității prezentei acțiuni motivat de faptul că adresa a cărei anulare

se cere nu are caracterul unui act administrativ.

A formulat

întâmpinare și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin

care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția

inadmisibilității.

Prin încheierea de la

termenul de judecată din data de 14 aprilie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția

inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că, prin conținutul său adresa

nr. 10731 din data de 28 decembrie 2010 reprezintă un act administrativ de

natură a da naștere/modifica sau stinge raporturi juridice, în condițiile în

care reclamantei nu i s-a comunicat decizia Consiliului inspectoratului și nici

lista cu candidații respinși.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a respins-o motivat de

faptul că potrivit art. 2 din H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și

funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

acesta se ocupă de administrarea și organizarea sistemului național de

educației.

Totodată s-a mai

reținut că potrivit art. 115 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educației, actele

de finalizare a studiilor sunt recunoscute de către stat, iar potrivit art. 216

alin. (1) din același act normativ, statul își exercită atribuțiile și prin

intermediul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

De asemenea s-a mai

reținut că potrivit art. 216 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011, în

atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului intră

și atribuțiile referitoare la recunoașterea diplomelor și certificatelor emise

la nivelul învățământului superior.

Prin Sentința nr. 63

din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea formulată de

reclamanta S.A., a anulat Adresa nr. 10153 din 28 decembrie 2010, emisă de

Inspectoratul Școlar al Județului Neamț și a respins celelalte capete de

cerere.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Reclamanta este

absolventă a Universității Spiru Haret din București, Facultatea de Educație

Fizică și Sport, specialitatea Educație Fizică și Sportivă, conform diplomei de

licență nr. 2274 din 17 martie 2009 și cadru didactic la Liceul cu Program

Sportiv Piatra-Neamț.

În anul 2010, s-a

înscris la examenul pentru definitivat sesiunea 2011, însă cu Adresa nr. 10731

din 28 decembrie 2010, pârâta Inspectoratul Școlar al Județului Neamț i-a

comunicat că i-a respins cererea de înscriere la definitivat, cu motivația că

reclamanta nu întrunește condițiile necesare privind studiile universitare

absolvite, în conformitate cu prevederile Notei Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția generală de management, resurse

umane și rețea școlară nr. 48259 din 14 octombrie 2010.

S-a mai arătat în

adresă că specializarea și forma de învățământ ID pe care a absolvit-o

reclamanta la Universitatea Spiru Haret din București, nu se regăsesc în

Hotărârile de Guvern privind autorizarea și funcționarea provizorie sau

acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de

stat și particular și pe cale de consecință în ședința Consiliului de

administrație al inspectoratului școlar, i s-a respins cererea de înscriere la

definitivat, sesiunea 2011.

În cauza de față

obiectul nu îl constituie analizarea condițiilor în care a fost eliberată

diploma de studii, respectiv dacă aceasta atestă absolvirea unei forme de

învățământ acreditată sau nu, ci doar faptul dacă în situația în care o

persoană deține o diplomă de studii care nu a fost anulată, diploma poate fi

avută în vedere la organizarea unui concurs sau efectele pe care le-ar genera

pot fi anulate prin adrese, hotărâri de Consiliu de administrație sau note

emise de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Or, a concluzionat

Curtea că nici Inspectoratul Școlar al Județului Neamț și nici Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, nu au solicitat anularea

diplomei de licență, pentru ca instanța să poată analiza condițiile în care

aceasta a fost eliberată și până la anularea diplomei, aceasta se bucură de

prezumția de legalitate.

Raportat la cele

anterior expuse, s-a apreciat că având în vedere că adresa emisă de

Inspectoratul Școlar al județului Neamț nu poate anula diploma de licență

deținută de reclamantă, aceasta urmează a fi anulată.

Cu privire la cel

de-al doilea capăt de cerere privitor la constatarea; existenței drepturilor ce

decurg din diploma de licență nr. 2274/2009, deținută de către reclamantă,

instanța l-a respins, ca nefondat, deoarece, atâta vreme cât Diploma de licență

nu a fost anulată, aceasta își produce efectele ca orice act administrativ emis

de către o instituție publică, bucurându-se de prezumția de legalitate.

Cu privire la cel

de-al treilea capăt de cerere, referitor la obligarea pârâților să procedeze la

recunoașterea diplomei de licență în vederea înscrierii la concursul de definitivat

Sesiunea 2011 s-a reținut că Diploma de licență pe care o deține reclamanta,

nefiind anulată, se bucură de prezumția de legalitate, astfel că nu se impune

ca aceasta să fie recunoscută de către pârâți, neregăsindu-se în nici o

dispoziție legală o astfel de condiție.

A apreciat Curtea că

în niciun act normativ nu se prevede că în atribuțiile Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului intră recunoașterea diplomelor eliberate

de către Instituțiile de învățământ, diplomele fiind recunoscute fără vreo altă

formalitate, atâta vreme cât nu au fost anulate.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Bacău au declarat recurs Inspectoratul Școlar

Județean Neamț și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

I. Recursul declarat

de recurentul-pârât Inspectoratul Județean Neamț

În motivarea

recursului formulat și declarat în termenul legal, recurentul-pârât a susținut,

în esență, următoarele:

- instanța de fond nu

a ținut cont de faptul că prin reglementările legislative aplicabile perioadei

în care reclamanta-intimată și-a efectuat studiile, specializarea

educație-fizică și sportivă din cadrul Universității Spiru Haret era acreditată

să funcționeze doar la zi nu și la ID;

- educația fizică și

sportivă ca formă de învățământ ID nu a fost niciodată acreditată sau

autorizată provizoriu;

- eliberarea

diplomelor de licență pentru această formă de învățământ a fost făcută cu

încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 7 din H.G. nr. 749/2009;

- răspunderea pentru

eliberarea diplomei ca urmare a parcurgerii unei forme de învățământ

neacreditate revine în exclusivitate Universității Spiru Haret.

II. Recursul declarat

de recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

În susținerea

recursului formulat și declarat în termen, recurentul-pârât a susținut, în

esență, că:

- în mod greșit

instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Economiei Cercetării, Tineretului și Sportului, deoarece nu intră

în competența sa recunoașterea unei diplome eliberate de o instituție de

învățământ superior;

- adresa a cărei

anulare se solicită nu este emisă de recurent;

- greșit a respins

instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii deoarece în materia

contenciosului administrativ nu sunt aplicabile dispozițiile art. 111 C. proc.

civ.;

- în mod eronat a

considerat instanța că reclamanta-intimată putea participa la examenul de

definitivat, atâta timp cât forma de învățământ ID nu era acreditată să

funcționeze;

- specializarea urmată

de reclamantă este în afara cadrului legal.

Analizând recursurile

formulate prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale

aplicabile în materie, Curtea le va respinge pentru următoarele considerente:

Având în vedere

soluția pronunțată de instanța de fond care a admis acțiunea doar cu privire la

primul capăt de cerere, motivele invocate în ambele recursuri, precum și cadrul

procesual stabilit în acest fel, reclamanta neformulând recurs, Curtea va

analiza împreună cele două recursuri, criticile formulate vizând în esență

aceleași aspecte.

Astfel, problema de

drept pe care o are a dezlega Curtea ca instanță de recurs, este aceea de a

stabili dacă adresa nr. 10153 din 28 decembrie 2010 emisă de Inspectoratul

Școlar al județului Neamț a cărui anulare s-a solicitat, este sau nu act

administrativ.

Sub acest aspect, din

actele depuse la dosar, rezultă că reclamanta-intimată deține diplomă de

licență eliberată de Universitatea Spiru Haret, specializarea educație fizică

și sport, diplomă care atestă promovarea examenului de finalizare a studiilor,

sesiunea iunie 2008.

În baza acestui act

administrativ oficial, eliberat de Universitatea Spiru Haret și necontestat, în

condiția în care anularea lui nu a fost solicitată până la această dată,

reclamanta-intimată a solicitat Inspectoratului Școlar al Județului Neamț,

înscrierea la susținerea examenului de definitivat sesiunea 2011.

Prin adresa nr. 10731

din 28 decembrie 2010, recurentul-pârât Inspectoratul Școlar al Județului Neamț

răspunde însă intimatei că cererea sa a fost respinsă, deoarece forma de

învățământ pe care a absolvit-o la Universitatea "Spiru Haret" nu a

fost acreditată să funcționeze.

Este evident că față

de cuprinsul adresei, de consecințele pe care aceasta le produce în raport de

drepturile pe care intimata-reclamantă le are ca urmare a deținerii diplomei de

licență, aceasta este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit.

c) din Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, în mod

corect instanța de fond a reținut că atâta timp cât diploma de licență nu a

fost anulată, se prezumă că aceasta a fost eliberată în condiții de legalitate,

producând efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea, inclusiv

cel al susținerii examenului de definitivat.

Curtea urmează a

reține că diploma de licență este un atestat oficial, care până la anularea sa

atestă faptul că reclamanta-intimată este licențiata unei instituții de

învățământ superior, ceea ce înseamnă că nici Nota Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 48259/2010 invocată de

recurenta-pârâtă Inspectoratul Școlar al Județului Neamț și nici adresa nr.

10731 din 28 decembrie 2010 emisă de același recurent nu pot anula o diplomă de

licență și implicit drepturile ce decurg din aceasta.

În raport de cele mai

sus reținute, susținerea recurentului-pârât Inspectoratul Școlar al Județului

Neamț în sensul că acțiunea intimatei este inadmisibilă, urmează a fi

înlăturată ca lipsită de temei legal, adresa nr. 10731/2010 a cărei anulare s-a

solicitat fiind act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din

Legea nr. 554/2004.

Tot astfel, Curtea

reține că în mod corect instanța de fond a respins și excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, recurent-pârât în cauza de față, având în vedere dispozițiile art. 2

din H.G. nr. 81/2010, art. 115 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educației,

precum și art. 216 alin. (2) lit. f) din aceeași lege - dispoziții în raport de

care în atribuțiile recurentului-pârât Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului intră și atribuțiile referitoare la recunoașterea

diplomelor și a certificatelor emise la nivelul învățământului superior.

În consecință, având

în vedere cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Inspectoratul Școlar Județean Neamț și Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței nr. 63 din 19 aprilie

2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2012.

Procesat de GGC - GV