ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2345/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta S.A.

a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Neamț și Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului anularea Adresei nr. 10153 din 28 decembrie 2010 emisă de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Neamț, constatarea existenței drepturilor ce decurg din diploma de licență emisă de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului - Universitatea "Spiru Haret" București nr. 2274 din 17 martie 2009 prin care i s-a acordat titlul de "licențiat în educație fizică și sport"; obligarea pârâților să procedeze la recunoașterea diplomei de licență în vederea înscrierii la concursul de definitivat - Sesiunea 2011; obligarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Neamț la daune de 100 RON/zi de la pronunțarea hotărârii până la admiterea dosarului de înscriere la definitivat; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este cadru didactic la Liceul cu Program Sportiv Piatra Neamț, fiind angajată în baza Diplomei de licență nr. 2274 din 17 martie 2009, emisă de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului - Universitatea "Spiru Haret" din București ca urmare a promovării examenului de finalizare a studiilor din sesiunea iulie 2008. A arătat reclamanta că în anul 2010 s-a înscris la examenul pentru definitivat - sesiunea 2011, iar prin Adresa nr. 10731, emisă la 28 decembrie 2010, pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Neamț i-a comunicat că a respins cererea de înscriere la definitivat întrucât specializarea în forma de învățământ ID pe care a absolvit-o la Universitatea "Spiru Haret" București nu se regăsește în hotărârea de Guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditată în anul înscrierii.

A mai precizat reclamanta că diploma de licență nu este anulată de vreo instituție a Statului Român și nici de instanța judecătorească și pornind de la această premiză a apreciat că refuzul de avizare în vederea participării la examenul pentru acordarea definitivării este unul abuziv, discriminatoriu și neîntemeiat față de împrejurarea că un drept câștigat nu poate fi retras decât pe cale judecătoreasca printr-o acțiune de anulare sau de constatare a nulității diplomei de licență. Inspectoratul Școlar Județean Neamț a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității prezentei acțiuni motivat de faptul că adresa a cărei anulare se cere nu are caracterul unui act administrativ.

A formulat întâmpinare și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității. Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 14 aprilie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că, prin conținutul său adresa nr. 10731 din data de 28 decembrie 2010 reprezintă un act administrativ de natură a da naștere/modifica sau stinge raporturi juridice, în condițiile în care reclamantei nu i s-a comunicat decizia Consiliului inspectoratului și nici lista cu candidații respinși. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a respins-o motivat de faptul că potrivit art. 2 din H.G.

nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului acesta se ocupă de administrarea și organizarea sistemului național de educației. Totodată s-a mai reținut că potrivit art. 115 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educației, actele de finalizare a studiilor sunt recunoscute de către stat, iar potrivit art. 216 alin. (1) din același act normativ, statul își exercită atribuțiile și prin intermediul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. De asemenea s-a mai reținut că potrivit art. 216 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011, în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului intră și atribuțiile referitoare la recunoașterea diplomelor și certificatelor emise la nivelul învățământului superior.

Prin Sentința nr. 63 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea formulată de reclamanta S.A., a anulat Adresa nr. 10153 din 28 decembrie 2010, emisă de Inspectoratul Școlar al Județului Neamț și a respins celelalte capete de cerere. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele. Reclamanta este absolventă a Universității Spiru Haret din București, Facultatea de Educație Fizică și Sport, specialitatea Educație Fizică și Sportivă, conform diplomei de licență nr. 2274 din 17 martie 2009 și cadru didactic la Liceul cu Program Sportiv Piatra-Neamț.

În anul 2010, s-a înscris la examenul pentru definitivat sesiunea 2011, însă cu Adresa nr. 10731 din 28 decembrie 2010, pârâta Inspectoratul Școlar al Județului Neamț i-a comunicat că i-a respins cererea de înscriere la definitivat, cu motivația că reclamanta nu întrunește condițiile necesare privind studiile universitare absolvite, în conformitate cu prevederile Notei Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția generală de management, resurse umane și rețea școlară nr. 48259 din 14 octombrie 2010. S-a mai arătat în adresă că specializarea și forma de învățământ ID pe care a absolvit-o reclamanta la Universitatea Spiru Haret din București, nu se regăsesc în Hotărârile de Guvern privind autorizarea și funcționarea provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular și pe cale de consecință în ședința Consiliului de administrație al inspectoratului școlar, i s-a respins cererea de înscriere la definitivat, sesiunea 2011. În cauza de față obiectul nu îl constituie analizarea condițiilor în care a fost eliberată diploma de studii, respectiv dacă aceasta atestă absolvirea unei forme de învățământ acreditată sau nu, ci doar faptul dacă în situația în care o persoană deține o diplomă de studii care nu a fost anulată,

diploma poate fi avută în vedere la organizarea unui concurs sau efectele pe care le-ar genera pot fi anulate prin adrese, hotărâri de Consiliu de administrație sau note emise de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Or, a concluzionat Curtea că nici Inspectoratul Școlar al Județului Neamț și nici Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, nu au solicitat anularea diplomei de licență, pentru ca instanța să poată analiza condițiile în care aceasta a fost eliberată și până la anularea diplomei, aceasta se bucură de prezumția de legalitate. Raportat la cele anterior expuse, s-a apreciat că având în vedere că adresa emisă de Inspectoratul Școlar al județului Neamț nu poate anula diploma de licență deținută de reclamantă, aceasta urmează a fi anulată.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere privitor la constatarea; existenței drepturilor ce decurg din diploma de licență nr. 2274/2009, deținută de către reclamantă, instanța l-a respins, ca nefondat, deoarece, atâta vreme cât Diploma de licență nu a fost anulată, aceasta își produce efectele ca orice act administrativ emis de către o instituție publică, bucurându-se de prezumția de legalitate. Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, referitor la obligarea pârâților să procedeze la recunoașterea diplomei de licență în vederea înscrierii la concursul de definitivat Sesiunea 2011 s-a reținut că Diploma de licență pe care o deține reclamanta, nefiind anulată, se bucură de prezumția de legalitate, astfel că nu se impune ca aceasta să fie recunoscută de către pârâți, neregăsindu-se în nici o dispoziție legală o astfel de condiție.

A apreciat Curtea că în niciun act normativ nu se prevede că în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului intră recunoașterea diplomelor eliberate de către Instituțiile de învățământ, diplomele fiind recunoscute fără vreo altă formalitate, atâta vreme cât nu au fost anulate. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Bacău au declarat recurs Inspectoratul Școlar Județean Neamț și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

I. Recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul Județean Neamț În motivarea recursului formulat și declarat în termenul legal, recurentul-pârât a susținut, în esență, următoarele: - instanța de fond nu a ținut cont de faptul că prin reglementările legislative aplicabile perioadei în care reclamanta-intimată și-a efectuat studiile, specializarea educație-fizică și sportivă din cadrul Universității Spiru Haret era acreditată să funcționeze doar la zi nu și la ID; - educația fizică și sportivă ca formă de învățământ ID nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu; - eliberarea diplomelor de licență pentru această formă de învățământ a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 7 din H.G.

nr. 749/2009; - răspunderea pentru eliberarea diplomei ca urmare a parcurgerii unei forme de învățământ neacreditate revine în exclusivitate Universității Spiru Haret. II. Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului În susținerea recursului formulat și declarat în termen, recurentul-pârât a susținut, în esență, că: - în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei Cercetării, Tineretului și Sportului, deoarece nu intră în competența sa recunoașterea unei diplome eliberate de o instituție de învățământ superior; - adresa a cărei anulare se solicită nu este emisă de recurent; - greșit a respins instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii deoarece în materia contenciosului administrativ nu sunt aplicabile dispozițiile art. 111 C. proc.

civ.; - în mod eronat a considerat instanța că reclamanta-intimată putea participa la examenul de definitivat, atâta timp cât forma de învățământ ID nu era acreditată să funcționeze; - specializarea urmată de reclamantă este în afara cadrului legal. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea le va respinge pentru următoarele considerente: Având în vedere soluția pronunțată de instanța de fond care a admis acțiunea doar cu privire la primul capăt de cerere, motivele invocate în ambele recursuri, precum și cadrul procesual stabilit în acest fel, reclamanta neformulând recurs, Curtea va analiza împreună cele două recursuri, criticile formulate vizând în esență aceleași aspecte.

Astfel, problema de drept pe care o are a dezlega Curtea ca instanță de recurs, este aceea de a stabili dacă adresa nr. 10153 din 28 decembrie 2010 emisă de Inspectoratul Școlar al județului Neamț a cărui anulare s-a solicitat, este sau nu act administrativ.

Sub acest aspect, din actele depuse la dosar, rezultă că reclamanta-intimată deține diplomă de licență eliberată de Universitatea Spiru Haret, specializarea educație fizică și sport, diplomă care atestă promovarea examenului de finalizare a studiilor, sesiunea iunie 2008. În baza acestui act administrativ oficial, eliberat de Universitatea Spiru Haret și necontestat, în condiția în care anularea lui nu a fost solicitată până la această dată, reclamanta-intimată a solicitat Inspectoratului Școlar al Județului Neamț, înscrierea la susținerea examenului de definitivat sesiunea 2011. Prin adresa nr. 10731 din 28 decembrie 2010, recurentul-pârât Inspectoratul Școlar al Județului Neamț răspunde însă intimatei că cererea sa a fost respinsă, deoarece forma de învățământ pe care a absolvit-o la Universitatea "Spiru Haret" nu a fost acreditată să funcționeze.

Este evident că față de cuprinsul adresei, de consecințele pe care aceasta le produce în raport de drepturile pe care intimata-reclamantă le are ca urmare a deținerii diplomei de licență, aceasta este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că atâta timp cât diploma de licență nu a fost anulată, se prezumă că aceasta a fost eliberată în condiții de legalitate, producând efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea, inclusiv cel al susținerii examenului de definitivat.

Curtea urmează a reține că diploma de licență este un atestat oficial, care până la anularea sa atestă faptul că reclamanta-intimată este licențiata unei instituții de învățământ superior, ceea ce înseamnă că nici Nota Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 48259/2010 invocată de recurenta-pârâtă Inspectoratul Școlar al Județului Neamț și nici adresa nr. 10731 din 28 decembrie 2010 emisă de același recurent nu pot anula o diplomă de licență și implicit drepturile ce decurg din aceasta. În raport de cele mai sus reținute, susținerea recurentului-pârât Inspectoratul Școlar al Județului Neamț în sensul că acțiunea intimatei este inadmisibilă, urmează a fi înlăturată ca lipsită de temei legal, adresa nr. 10731/2010 a cărei anulare s-a solicitat fiind act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Tot astfel, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, recurent-pârât în cauza de față, având în vedere dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 81/2010, art. 115 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educației, precum și art. 216 alin. (2) lit. f) din aceeași lege - dispoziții în raport de care în atribuțiile recurentului-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului intră și atribuțiile referitoare la recunoașterea diplomelor și a certificatelor emise la nivelul învățământului superior. În consecință, având în vedere cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Inspectoratul Școlar Județean Neamț și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței nr. 63 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2012. Procesat de GGC - GV