ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8051/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Dolj, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 282 din 2 iulie 2010, a admis excepția inadmisibilității; a respins cererea formulată de reclamanții C.E.G. (decedat), C.S., I.D.M. și N.G.,în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Decizia nr. 75 din 8 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 8314/54/2006 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții N.G. și C.E. împotriva pârâtei S.C. A. G., a fost anulată Decizia nr. 61/2001 emisă de S.C.

A. G. S.A., s-a dispus restituirea în natură a terenului intravilan, situat în comuna Vulpeni, județul Olt în suprafață de 3 ha și s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile preluate abuziv și demolate, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, corespunzător valorii de circulație de 200.500 RON. Prin Încheierea de ședință nr. 26 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în același dosar, s-a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantul C.E. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Deciziei civile nr. 75 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. 8314/54/2006, în sensul că „terenul ce se restituie este situat în comuna Mischii, jud. Dolj”.

Prin cererea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 200.500 RON, așa cum a fost stabilită prin Decizia nr. 75 din 8 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 8314/54/2006, actualizată cu rata inflației la data plății efective. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5, lit. b) din Legea nr. 221/2009.

Potrivit dispozițiilor art. 5, lit. b) din Legea nr. 221/2009 „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.

Din dispozițiile legale mai sus citate rezultă că pentru a beneficia de despăgubirile prevăzute de Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, conform art. 5, lit. b), trebuie îndeplinite următoarele condiții: - reclamantul să aibă calitatea de persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, sau calitatea de soț sau descendent al unei astfel de persoane, până la gradul al II-lea inclusiv; - bunurile pentru care se solicită despăgubirea să nu fi fost restituite sau să nu fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.

În speță, din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că reclamanților, prin Decizia nr. 75 din 8 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 8314/54/2006 și prin Încheierea de îndreptare eroare materială nr. 26 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în același dosar, le-a fost restituit în natură terenul intravilan, în suprafață de 3 ha, situat în comuna Mischii, jud. Dolj, și s-a constatat că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile preluate abuziv și demolate, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, corespunzător valorii de circulație de 200.500 RON. Prin urmare, cea de-a doua condiție nu a fost îndeplinită, reclamanții beneficiind deja de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Pe cale de consecință, nefiind îndeplinite cele două condiții prevăzute în mod expres și cumulativ de art. 5, lit. b) din Legea nr. 221/2009, reclamanții nu pot beneficia de măsurile de reparație prevăzute de legea sus-menționată, ei fiind deja beneficiarii măsurilor de reparație prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel că instanța va admite excepția inadmisibilității cererii.

În ce privește susținerea că decizia Curții de Apel Craiova nu a fost pusă în executare, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 16, alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deciziile în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire se predau, pe bază de proces-verbal de predare-primire, Secretariatului Comisiei Centrale, urmând ca în baza alin. (9) din același articol să se emită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor titlul de despăgubire, până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

Potrivit dispozițiilor art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 10 din 11 ianuarie 2011 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul moștenitor I.D.M. și N.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prima instanță a interpretat corect dispozițiile art. 5, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 221/2009, reținând că nu este întrunită condiția prevăzută de textul legal menționat, ca reclamanții să nu fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.

Așa cum confirmă și reclamanții – prin cererile formulate în cauză aceștia au obținut o hotărâre judecătorească dată în baza Legii nr. 10/2001, prin care s-a stabilit valoarea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți pentru bunurile imobile în considerarea cărora se solicită despăgubiri și în prezenta cauză, dar în temeiul Legii nr. 221/2009. Chiar dacă procedura reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru emiterea titlurilor la despăgubiri este o procedură de durată și nu s-a finalizat încă – reclamanții nu mai pot pretinde obținerea unui nou titlu de despăgubiri în temeiul altei reglementări legale pentru aceleași bunuri – prin urmare nu pot pretinde obținerea unei duble reparații a daunelor materiale.

Art. 5, alin. (5) din Legea nr. 221/2009 nu conține prevederi privitoare la subordonarea sau subsidiaritatea Legii nr. 10/2001, în raport cu Legea nr. 221/2009. Potrivit textului legal, acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute la alin. (1), lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare. Textul se interpretează în sensul că aplicarea Legii nr. 221/2009 este prioritară în ipoteza în care notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru obținerea acelorași despăgubiri nu s-a soluționat. Or, în speță, nu s-a putut reține o asemenea ipoteză – notificarea reclamanților fiind soluționată în sensul admiterii prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care a stabilit și valoarea despăgubirilor.

Încetarea procedurii inițiată în temeiul Legii nr. 10/2001 – în condițiile promovării unei acțiuni în același scop bazată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 – se justifică tocmai pentru a se evita obținerea unei duble reparații. Împotriva deciziei civile mai sus-menționată, au declarat recurs reclamanții: C.S., I.D.M. și N.G., prin mandatar N.C.M., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece: - După o așteptare de 3 ani, o dată cu apariția Legii nr. 221/2009, reclamanții au acționat din nou Statul Român în judecată, în baza art. 5, lit. b) din actul normativ menționat, pentru a obține despăgubirile solicitate. - Reclamanții au deja o hotărâre judecătorească prin care s-a obținut suma de 200.500 RON, dar nu pot să obțină suma respectivă, cu toate demersurile întreprinse.

- Instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 5, lit b) din Legea nr. 221/2009. Recursul nu este fondat, pentru cele ce preced. Potrivit art. 5, lit b) din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia, până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005.

În speță, în raport cu dispozițiile legale mai sus-menționate, prin Decizia nr. 75 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, reclamanților le-a fost restituit în natură terenul intravilan, în suprafață de 3 ha, situat în comuna Mischii, județul Dolj, și s-a constatat că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile preluate abuziv și demolate, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, corespunzător valorii de circulație de 200.500 RON. Prin urmare, cea de-a doua condiție: despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005, nu este îndeplinită, reclamanții beneficiind în prezent de măsurile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Pe cale de consecință, nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute în mod expres și cumulativ de art. 5, lit b) din Legea nr. 221/2009. Față de cele menționate, se reține că instanțele: de fond și apel în mod judicios au interpretat corect dispozițiile art. 5, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 221/2009. Astfel cum confirmă și reclamanții prin cererile formulate, aceștia au în prezent o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă dată în baza Legii nr. 10/2001, prin care s-a stabilit valoarea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți pentru bunurile imobile, în considerarea cărora se solicită despăgubiri și în prezenta cauză, dar în temeiul Legii nr. 221/2009. Chiar dacă procedura reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru emiterea titlurilor la despăgubiri este o procedură de durată ce nu s-a finalizat încă, reclamanții nu mai pot pretinde obținerea unui nou titlu de despăgubiri în temeiul altei reglementări legale pentru aceleași bunuri.

Prin urmare, reclamanții nu pot pretinde obținerea unei duble reparații a daunelor materiale. Așadar, față de cele reținute, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții I.D.M. și N.G., împotriva Deciziei civile nr. 10 din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții I.D.M. și N.G. împotriva Deciziei nr. 10 din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2011.