ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8051/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin Sentința

civilă nr. 282 din 2 iulie 2010, a admis excepția inadmisibilității; a respins

cererea formulată de reclamanții C.E.G. (decedat), C.S., I.D.M. și N.G.,în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 75

din 8 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr.

8314/54/2006 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții N.G. și C.E.

împotriva pârâtei S.C. A. G., a fost anulată Decizia nr. 61/2001 emisă de S.C.

A. G. S.A., s-a dispus restituirea în natură a terenului intravilan, situat în

comuna Vulpeni, județul Olt în suprafață de 3 ha și s-a constatat că

reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

construcțiile preluate abuziv și demolate, în condițiile Titlului VII din Legea

nr. 247/2005, corespunzător valorii de circulație de 200.500 RON.

Prin Încheierea de

ședință nr. 26 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în

același dosar, s-a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de

reclamantul C.E. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în

dispozitivul Deciziei civile nr. 75 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel

Craiova, pronunțată în Dosarul nr. 8314/54/2006, în sensul că „terenul ce se

restituie este situat în comuna Mischii, jud. Dolj”.

Prin cererea

introductivă de instanță, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 200.500 RON, așa

cum a fost stabilită prin Decizia nr. 75 din 8 februarie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 8314/54/2006, actualizată cu rata

inflației la data plății efective.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 5, lit. b) din Legea nr. 221/2009.

Potrivit

dispozițiilor art. 5, lit. b) din Legea nr. 221/2009 „Orice persoană care a

suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic,

precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până

la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3

ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la

acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate

prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă

bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin

echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.

Din dispozițiile

legale mai sus citate rezultă că pentru a beneficia de despăgubirile prevăzute

de Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile

administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, conform art. 5, lit. b), trebuie îndeplinite următoarele

condiții:

- reclamantul să aibă

calitatea de persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada

6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri

administrative cu caracter politic, sau calitatea de soț sau descendent al unei

astfel de persoane, până la gradul al II-lea inclusiv;

- bunurile pentru

care se solicită despăgubirea să nu fi fost restituite sau să nu fi obținut

despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr.

247/2005.

În speță, din actele

depuse la dosarul cauzei a rezultat că reclamanților, prin Decizia nr. 75 din 8

februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 8314/54/2006

și prin Încheierea de îndreptare eroare materială nr. 26 din 22 noiembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Craiova în același dosar, le-a fost restituit în

natură terenul intravilan, în suprafață de 3 ha, situat în comuna Mischii, jud.

Dolj, și s-a constatat că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin

echivalent pentru construcțiile preluate abuziv și demolate, în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, corespunzător valorii de circulație de

200.500 RON.

Prin urmare, cea de-a

doua condiție nu a fost îndeplinită, reclamanții beneficiind deja de măsurile

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Pe cale de

consecință, nefiind îndeplinite cele două condiții prevăzute în mod expres și

cumulativ de art. 5, lit. b) din Legea nr. 221/2009, reclamanții nu pot

beneficia de măsurile de reparație prevăzute de legea sus-menționată, ei fiind

deja beneficiarii măsurilor de reparație prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel

că instanța va admite excepția inadmisibilității cererii.

În ce privește

susținerea că decizia Curții de Apel Craiova nu a fost pusă în executare,

instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 16, alin. (1) din Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, deciziile în care s-au consemnat sume care urmează a se

acorda ca despăgubire se predau, pe bază de proces-verbal de predare-primire,

Secretariatului Comisiei Centrale, urmând ca în baza alin. (9) din același

articol să se emită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor titlul

de despăgubire, până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor

consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

Potrivit

dispozițiilor art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deciziile adoptate

de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în

condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 10 din 11 ianuarie 2011 a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul moștenitor I.D.M. și N.G.,

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a

interpretat corect dispozițiile art. 5, alin. (1), lit. b) din Legea nr.

221/2009, reținând că nu este întrunită condiția prevăzută de textul legal

menționat, ca reclamanții să nu fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile

Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.

Așa cum confirmă și

reclamanții – prin cererile formulate în cauză aceștia au obținut o hotărâre

judecătorească dată în baza Legii nr. 10/2001, prin care s-a stabilit valoarea

despăgubirilor la care sunt îndreptățiți pentru bunurile imobile în

considerarea cărora se solicită despăgubiri și în prezenta cauză, dar în

temeiul Legii nr. 221/2009.

Chiar dacă procedura

reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru emiterea titlurilor

la despăgubiri este o procedură de durată și nu s-a finalizat încă –

reclamanții nu mai pot pretinde obținerea unui nou titlu de despăgubiri în

temeiul altei reglementări legale pentru aceleași bunuri – prin urmare nu pot

pretinde obținerea unei duble reparații a daunelor materiale.

Art. 5, alin. (5) din

Legea nr. 221/2009 nu conține prevederi privitoare la subordonarea sau

subsidiaritatea Legii nr. 10/2001, în raport cu Legea nr. 221/2009.

Potrivit textului

legal, acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute la alin. (1), lit. b)

atrage încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse

potrivit Legii nr. 10/2001 republicată cu modificările și completările

ulterioare.

Textul se

interpretează în sensul că aplicarea Legii nr. 221/2009 este prioritară în

ipoteza în care notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru

obținerea acelorași despăgubiri nu s-a soluționat.

Or, în speță, nu s-a

putut reține o asemenea ipoteză – notificarea reclamanților fiind soluționată

în sensul admiterii prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care a

stabilit și valoarea despăgubirilor.

Încetarea procedurii

inițiată în temeiul Legii nr. 10/2001 – în condițiile promovării unei acțiuni

în același scop bazată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 – se justifică tocmai

pentru a se evita obținerea unei duble reparații.

Împotriva deciziei

civile mai sus-menționată, au declarat recurs reclamanții: C.S., I.D.M. și

N.G., prin mandatar N.C.M., criticând-o ca fiind nelegală, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece:

- După o așteptare de

3 ani, o dată cu apariția Legii nr. 221/2009, reclamanții au acționat din nou

Statul Român în judecată, în baza art. 5, lit. b) din actul normativ menționat,

pentru a obține despăgubirile solicitate.

- Reclamanții au deja

o hotărâre judecătorească prin care s-a obținut suma de 200.500 RON, dar nu pot

să obțină suma respectivă, cu toate demersurile întreprinse.

- Instanța de apel a

interpretat în mod greșit dispozițiile art. 5, lit b) din Legea nr. 221/2009.

Recursul nu este

fondat, pentru cele ce preced.

Potrivit art. 5, lit

b) din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter

politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au făcut

obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul

acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia, până la gradul al II-lea

inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data

intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de

despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin

hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile

i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile

Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau

ale Legii nr. 247/2005.

În speță, în raport

cu dispozițiile legale mai sus-menționate, prin Decizia nr. 75 din 8 februarie

2007 a Curții de Apel Craiova, reclamanților le-a fost restituit în natură terenul

intravilan, în suprafață de 3 ha, situat în comuna Mischii, județul Dolj, și

s-a constatat că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

construcțiile preluate abuziv și demolate, în condițiile Titlului VII din Legea

nr. 247/2005, corespunzător valorii de circulație de 200.500 RON.

Prin urmare, cea de-a

doua condiție: despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 și

Legii nr. 247/2005, nu este îndeplinită, reclamanții beneficiind în prezent de

măsurile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Pe cale de

consecință, nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute în mod expres și

cumulativ de art. 5, lit b) din Legea nr. 221/2009.

Față de cele

menționate, se reține că instanțele: de fond și apel în mod judicios au

interpretat corect dispozițiile art. 5, alin. (1), lit. b) din Legea nr.

221/2009.

Astfel cum confirmă

și reclamanții prin cererile formulate, aceștia au în prezent o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă dată în baza Legii nr. 10/2001, prin

care s-a stabilit valoarea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți pentru

bunurile imobile, în considerarea cărora se solicită despăgubiri și în prezenta

cauză, dar în temeiul Legii nr. 221/2009.

Chiar dacă procedura

reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru emiterea titlurilor

la despăgubiri este o procedură de durată ce nu s-a finalizat încă, reclamanții

nu mai pot pretinde obținerea unui nou titlu de despăgubiri în temeiul altei

reglementări legale pentru aceleași bunuri.

Prin urmare,

reclamanții nu pot pretinde obținerea unei duble reparații a daunelor

materiale.

Așadar, față de cele

reținute, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții I.D.M. și

N.G., împotriva Deciziei civile nr. 10 din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții I.D.M. și N.G. împotriva Deciziei

nr. 10 din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2011.