ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8600/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8600/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față reține

următoarele;

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

Decizia nr. 6487 din 30 noiembrie 2010, a respins, ca nefondată, excepția

lipsei de interes invocată de recurentele-reclamante N.A.C. și H.M. și a

respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamante și de pârâții

Municipiul București și Primăria Municipiului București pentru considerentele

rezumative ce urmează.

Înalta Curte a

constatat că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.

26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, entitatea învestită potrivit legii având

dreptul de a opta între a acorda bunuri în compensare și a acorda despăgubiri

în condițiile legii speciale.

O altă critică a

reclamantelor se referă la contradictorialitatea din considerentele deciziei în

care se arată, pe de-o parte, că va fi obligată pârâta să acorde reclamantelor

măsuri reparatorii în echivalent și pe de altă parte că se va respinge

solicitarea reclamantelor de a se acorda în natură terenul situat în str. G.E.

sau a terenului situat în str. M., deoarece aceste terenuri nu sunt

identificate prin documentația pârâtei.

Această critică este,

de asemenea, nefondată, deoarece în cuprinsul deciziei recurate nu există

elemente contradictorii.

Instanța de apel a

reținut că pentru suprafața de teren vândută în temeiul Legii nr. 112/1995

reclamantele beneficiază de măsuri reparatorii, în sensul art. 26 alin. (1) C.

proc. civ.

Reclamantele au

solicitat să li se acorde în compensare, în natură, fie terenul din str. G.E.

fie cel din str. M.

Pentru acordarea de

măsuri reparatorii prin compensare trebuie inițial ca entitățile învestite cu

soluționarea notificării să alcătuiască o listă cu bunurile ce pot fi acordate

în acest mod, iar ulterior să emită o dispoziție în acest sens.

În speța de față,

unitatea învestită cu soluționarea notificării, respectiv Municipiul București,

nu a afișat o astfel de listă, pe motiv că nu deține bunuri disponibile pentru

a fi acordate în compensare.

Față de acestea, în

mod corect instanța de apel a respins cererea reclamantelor ca anumite terenuri

să le fie acordate în compensare, reținând totodată că persoanele îndreptățite

conform Legii nr. 10/2001 nu își pot alege preferențial terenuri pretins a fi

libere din București.

Prin cererea

formulată la 23 noiembrie 2011, motivată la 5 decembrie 2011 și precizată la 6

decembrie 2011, N.A.C. a solicitat retractarea deciziei mai sus arătate în

temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de revizuire se arată că instanța de recurs, apreciind că instanța de apel a

soluționat corect, avea obligația să se pronunțe și pe capătul de cerere

privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în varianta compensării

pentru construcțiile vândute în temeiul Legii nr. 112/2005.

Înalta Curte,

analizând cererea de revizuire prin prisma temeiurilor de drept incidente

reține cele de mai jos.

Prin decizia atacată

cu revizuire recursul declarat de reclamante a fost respins.

Dispozițiile art. 322

C. proc. civ. se referă limitativ la două categorii de hotărâri definitive:

pronunțate în apel și prin neapelare și la o singură categorie de hotărâri

irevocabile, cele ale instanțelor de recurs prin care s-a evocat fondul.

În căile de atac

evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei

probelor. Drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac,

păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.

Hotărârea instanței

de recurs este cea care evocă fondul, dacă instanța a admis recursul, a casat

sau modificat decizia instanței de apel și a admis apelul, pronunțându-se

asupra raporturilor deduse judecății.

Întrucât decizia

atacată nu se încadrează în categoria arătată, cererea de revizuire nu poate fi

primită.

Osebit de aceasta,

din expunerea rezumativă a deciziei pronunțate în recurs se constată că

instanța a analizat toate motivele de recurs invocate.

Înalta Curte,

reținând că nu sunt întrunite condițiile art. 322 C. proc. civ., va respinge

cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuentele H.M. și N.A.C. împotriva Deciziei nr. 6487

din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 43261/3/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2011.