ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3325/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 noiembrie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea pârâtului T.P. de colaborator al securității, conform dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit documentelor menționate în Nota de constatare nr. S/DI/1/1.233 din 23 aprilie 2009, pârâtul a fost recrutat de Consiliul Securității Statului – Inspectoratul Județean Ialomița la data de 22 octombrie 1971, în calitate de informator pentru supravegherea informativă a Liceului pedagogic din Slobozia.

Reclamantul a învederat că pârâtul a avut numele conspirativ „G.” și pe parcursul efectuării serviciului militar obligatoriu, a fost reînregistrat în evidențele serviciului de contrainformații al UM 01346 Brăila. Cu referire la notele informative indicate în nota de constatare, reclamantul a arătat că, în toată activitatea sa de colaborare, pârâtul a furnizat informații despre atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar comunist, îngrădindu-se dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie prevăzute de art. 30 din Constituția României din 1965, art. 18 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice , precum și dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din același Pact internațional.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 4019 din 19 octombrie 2010, prin care a admis acțiunea și a constatat existența calității pârâtului T.P. de colaborator al securității. Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 24 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru constatarea calității pârâtului de colaborator al securității , întrucât acesta a semnat un angajament, și-a ales numele conspirativ „Gelu” și a devenit titularul dosarului având la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cota R 270 971. Din notele informative olografe date de pârât și semnate cu numele conspirativ, instanța de fond a reținut că informațiile furnizate după împlinirea vârstei de 16 ani denunțau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, cum ar fi aceea de a coresponda cu persoane din străinătate, regimul comunist considerând ca fiind o activitate îndreptată împotriva sa orice legătură cu civilizația occidentală, care ar fi permis obținerea unor informații cu privire la modul de viață din societățile occidentale.

De asemenea, s-a avut în vedere că, exprimarea convingerilor religioase și filozofice reprezintă tot o atitudine potrivnică acestui regim, de natură să contravină principiilor promovate în societatea comunistă. Prin informațiile furnizate de pârât s-a apreciat că au fost îngrădite dreptul la libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei, prevăzute de art. 30 din Constituția României, din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional privind Drepturile civile și politice, precum și dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din același pact. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul T.P., solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.

Recurentul a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, deoarece nu a fost îndeplinită în cauză condiția instituită prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, referitoare la faptul că informațiile furnizate să fi vizat denunțarea activităților și atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist. De asemenea, s-a arătat că în cauză nu a fost îndeplinită nici cea de-a doua condiție prevăzută de același text de lege, întrucât informațiile furnizate la ordinul ofițerului de contrainformații nu vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și de altfel nici una din persoanele menționate în notele informative nu a avut de suferit de pe urma relațiilor comunicate.

Recurentul a mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere că, atât angajamentul, cât și notele informative au fost date în urma presiunilor exercitate de pedagogul căminului liceului și de ofițerul de contrainformații în perioada de satisfacere a stagiului militar. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ. , Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Instanța de fond a admis în mod greșit acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, constatând neîntemeiat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, pentru constatarea calității pârâtului T.P.

de colaborator al securității. Conform definiției legale cuprinse în această reglementare, colaborator al securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Față de aceste dispoziții legale, care au constituit temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, s-a considerat în mod greșit că înscrisurile depuse la dosar sunt relevante pentru dovedirea calității recurentului-pârât de colaborator al securității, fără a se avea în vedere că acesta era minor și nu a fost dovedită latura subiectivă a activității sale, sub aspectul desfășurării unor acțiuni concrete, din care să rezulte în mod neechivoc intenția denunțării unor atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar.

De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere că informațiile furnizate de recurentul - pârât nu erau de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor la care se refereau, ceea ce rezultă și din lipsa unor măsuri dispuse pe baza acestor informații față de persoanele respective.

Față de conținutul și calitatea informațiilor furnizate în raport de elementul subiectiv, se constată că documentele depuse în dovedirea acțiunii nu reprezintă probe concludente pentru constatarea calității recurentului – pârât de colaborator al securității, deoarece informațiile furnizate nu vizau în concret atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist și nu erau susceptibile a avea consecințe negative față de persoanele nominalizate, care de altfel nici nu au fost supuse unor acțiuni de verificare din partea securității și nici nu s-a produs o îngrădire sau o restrângere a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege acelor persoane. În consecință, acțiunea formulată în cauză a fost greșit admisă, deși nu s-a dovedit îndeplinirea cerințelor impuse de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea recurentului – pârât de colaborator al Securității. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de către T.P. împotriva sentinței civile nr. 4019 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că, respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2011.