ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3325/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27 noiembrie

2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a

solicitat să se constate calitatea pârâtului T.P. de colaborator al

securității, conform dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată prin Legea nr. 293/2008.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, potrivit documentelor menționate în Nota de constatare

nr. S/DI/1/1.233 din 23 aprilie 2009, pârâtul a fost recrutat de Consiliul Securității

Statului – Inspectoratul Județean Ialomița la data de 22 octombrie 1971, în

calitate de informator pentru supravegherea informativă a Liceului pedagogic din

Slobozia.

Reclamantul a învederat că

pârâtul a avut numele conspirativ „G.” și pe parcursul efectuării serviciului

militar obligatoriu, a fost reînregistrat în evidențele serviciului de

contrainformații al UM 01346 Brăila.

Cu referire la notele informative

indicate în nota de constatare, reclamantul a arătat că, în toată activitatea sa

de colaborare, pârâtul a furnizat informații despre atitudini sau activități potrivnice

regimului totalitar comunist, îngrădindu-se dreptul la libertatea de gândire,

de conștiință și de religie prevăzute de art. 30 din Constituția României din

1965, art. 18 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice ,

precum și dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din același Pact internațional.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă

nr. 4019 din 19 octombrie 2010, prin care a admis acțiunea și a constatat existența

calității pârâtului T.P. de colaborator al securității.

Instanța de fond a apreciat

că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 24 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru constatarea calității pârâtului de colaborator al

securității , întrucât acesta a semnat un angajament, și-a ales numele

conspirativ „Gelu” și a devenit titularul dosarului având la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cota R 270 971.

Din notele

informative olografe date de pârât și semnate cu numele conspirativ, instanța de

fond a reținut că informațiile furnizate după împlinirea vârstei de 16 ani denunțau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, cum ar fi aceea de a coresponda

cu persoane din străinătate, regimul comunist considerând ca fiind o activitate

îndreptată împotriva sa orice legătură cu civilizația occidentală, care ar fi permis

obținerea unor informații cu privire la modul de viață din societățile occidentale.

De asemenea, s-a avut

în vedere că, exprimarea convingerilor religioase și filozofice reprezintă tot

o atitudine potrivnică acestui regim, de natură să contravină principiilor promovate

în societatea comunistă.

Prin informațiile furnizate

de pârât s-a apreciat că au fost îngrădite dreptul la libertatea gândirii, a conștiinței

și a religiei, prevăzute de art. 30 din Constituția României, din 1965,

coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional privind Drepturile civile și

politice, precum și dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din același pact.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs pârâtul T.P., solicitând ca în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii

acțiunii formulate de reclamant.

Recurentul a susținut

că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii,

deoarece nu a fost îndeplinită în cauză condiția instituită prin art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, referitoare la faptul că informațiile furnizate să fi vizat

denunțarea activităților și atitudinilor potrivnice regimului totalitar

comunist.

De asemenea, s-a arătat

că în cauză nu a fost îndeplinită nici cea de-a doua condiție prevăzută de

același text de lege, întrucât informațiile furnizate la ordinul ofițerului de contrainformații

nu vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și de altfel

nici una din persoanele menționate în notele informative nu a avut de suferit

de pe urma relațiilor comunicate.

Recurentul a mai

arătat că instanța de fond nu a avut în vedere că, atât angajamentul, cât și

notele informative au fost date în urma presiunilor exercitate de pedagogul căminului

liceului și de ofițerul de contrainformații în perioada de satisfacere a stagiului

militar.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C.

proc. civ. , Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a admis

în mod greșit acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, constatând neîntemeiat îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr.

293/2008, pentru constatarea calității pârâtului T.P. de colaborator al

securității.

Conform definiției

legale cuprinse în această reglementare, colaborator al securității este persoana

care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Față de aceste

dispoziții legale, care au constituit temeiul juridic al cererii de chemare în

judecată, s-a considerat în mod greșit că înscrisurile depuse la dosar sunt

relevante pentru dovedirea calității recurentului-pârât de colaborator al

securității, fără a se avea în vedere că acesta era minor și nu a fost dovedită

latura subiectivă a activității sale, sub aspectul desfășurării unor acțiuni concrete,

din care să rezulte în mod neechivoc intenția denunțării unor atitudini sau

activități potrivnice regimului totalitar.

De asemenea, instanța

de fond nu a avut în vedere că informațiile furnizate de recurentul - pârât nu

erau de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale

persoanelor la care se refereau, ceea ce rezultă și din lipsa unor măsuri dispuse

pe baza acestor informații față de persoanele respective.

Față de conținutul și

calitatea informațiilor furnizate în raport de elementul subiectiv, se constată

că documentele depuse în dovedirea acțiunii nu reprezintă probe concludente pentru

constatarea calității recurentului – pârât de colaborator al securității,

deoarece informațiile furnizate nu vizau în concret atitudini sau acțiuni

potrivnice regimului comunist și nu erau susceptibile a avea consecințe

negative față de persoanele nominalizate, care de altfel nici nu au fost supuse

unor acțiuni de verificare din partea securității și nici nu s-a produs o

îngrădire sau o restrângere a drepturilor și libertăților fundamentale

recunoscute de lege acelor persoane.

În consecință,

acțiunea formulată în cauză a fost greșit admisă, deși nu s-a dovedit

îndeplinirea cerințelor impuse de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 pentru a se constata calitatea recurentului – pârât de colaborator al

Securității.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va

modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate

de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul

formulat de către T.P. împotriva sentinței civile nr. 4019 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în

sensul că, respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 iunie 2011.