ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4478/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 435/32 din 15 iulie 2010 reclamantul Ș.G.V. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 13477 din 31 mai 2010 în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Neamț, susținând că, în perioada aprilie 1944-decembrie 1944, s-a aflat în refugiu împreună cu familia, plecând din localitatea D., jud. Neamț în localitatea C., jud. Teleorman, ca urmare a faptului că în Moldova urma să fie teatru de război cu armatele sovietice ce amenințau să intre în România. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 141 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Ș.G.V.

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 și, în consecință, a fost anulată hotărârea nr. 13477 din 31 mai 2010 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț. Instanța a stabilit calitatea de persoană persecutată pe motive etnice pentru reclamantul Ș.G.V. și a dispus acordarea drepturilor începând cu data de 01 iunie 2010, pentru perioada 01 aprilie 1944-31 decembrie 1944. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în perioada aprilie 1944-decembrie 1944 reclamantul împreună cu familia sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, comuna D., jud. Neamț în localitatea C., jud. Teleorman, datorită evenimentelor de război și a invaziei sovietice.

Instanța a reținut că în prezenta cauză reclamantul a dovedit că s-a aflat în refugiu în perioada ce se încadrează în intervalul prevăzut de lege, refugiul datorându-se iminenței invaziei armatei sovietice și, ulterior, a intrării acesteia pe teritoriul românesc. Contextul politic și istoric în care au avut loc evenimentele poate fi caracterizat ca fiind susceptibil de persecuție etnică, având în vedere ocupația și a altor teritorii românești de către regimul sovietic începând cu anul 1940. În consecință, s-a apreciat că refugiul reclamantului îndeplinește condiția existenței persecuției politice. 3. Recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Neamț Recurenta a criticat sentința instanței de fond arătând că nu orice persoană care a părăsit localitatea natală se încadrează în dispozițiile legale pentru a putea beneficia de statutul de refugiat din motive etnice.

Astfel, recurenta a precizat că din actele depuse la dosar de intimatul-reclamant a rezultat că acesta a părăsit localitatea nu din motive etnice, ci datorită evenimentelor de război și a invaziei sovietice, astfel încât acesta nu îndeplinește cerințele expres prevăzute de dispozițiile din Legea nr. 189/2000. II. Decizia instanței de control judiciar Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și rejudecând cauza pe fond va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că nu există la dosar niciun înscris ori declarație care să poată fi coroborată cu faptul reclamat de reclamant.

Înalta Curte a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât în perioada aprilie 1944-decembrie 1944, când reclamantul pretinde că a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, datorită faptului că regiunea Moldovei în care se afla, urma să fie teatru de război cu armatele sovietice ce amenințau să intre în România, nu a făcut dovada persecuției din motive etnice. Reclamantul însuși afirmă că nu este vorba de un refugiu pe motive de persecuție rasială, astfel încât Înalta Curte reține că numai motivele etnice sunt cele care determină recunoașterea statutului de refugiat în sensul dispozițiilor legale.

Susținerea reclamantului, din cuprinsul cererii introductive, dublată de inexistența probelor privind persecuția, dovedesc faptul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale. Mai mult, din punct de vedere al evenimentelor istorice, raportându-ne la date și fapte concrete, armata română a întors armele împotriva Germaniei hitleriste la data de 23 august 1944, dată care nu poate fi contestată, astfel încât susținerea reclamantului că ar fi fost strămutat până în luna decembrie 1944, din cauza invaziei armatei sovietice, care ne era aliată din august 1944, nu justifică cererea reclamantului și, văzând toate actele și lucrările cauzei, Înalta Curte constată că cererea reclamantului este neîntemeiată pentru întreaga perioadă reclamată.

Pentru toate aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa hotărârea atacată și rejudecând cauza pe fond, va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Casa Județeană de Pensii Neamț împotriva sentinței nr. 141 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului Ș.G.V. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011.