ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1174/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 316/ COM din 26

februarie 2010 pronunțată de

Tribunalul Iași, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de SC Q.C.B. SRL,

cu motivarea că instanța nu poate modifica obligația asumată de reclamantă în

sensul dorit de aceasta, atât timp cât nu este operantă teoria impreviziunii,

numai o schimbare radicală a condițiilor de îndeplinire a obligaților de plată

a chiriei putând justifica o diminuare a cuantumului chiriei, ceea ce nu este

cazul în speță.

Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 59 de la 20

septembrie 2010, a

respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanta

SC Q.C.B. SRL, reținând, în esență, că nu se impune revizuirea contractului în

niciuna din modalitățile solicitate de reclamantă, respectiv încetare contract,

în principal și reducere cuantum chirie, în subsidiar.

Împotriva

acestei decizii, reclamanta SC Q.C.

B. SRL a

declarat recurs, solicitând admiterea recursului și

casarea în tot a

deciziei recurate.

În argumentarea

motivelor de recurs, reclamanta a arătat că instanța de apel a interpretat

eronat dispozițiile art. 970 C. civ., referitoare la echitate, precum și

argumentele privind incidența în cauză a teoriei impreviziunii, invocând drept

motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte,

luând în examinare cu prioritate, chestiunea

timbrajului,

reține că, potrivit art. l din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin.

(1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau

până

la termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit

prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a

legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va

fi anulată ca netimbrată.

În speță,

recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru,

potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei

,

iar, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea

recursului,

nu a depus dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în

cuantumul stabilit.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de

Înalta Curte, 17 martie 2011, pentru când procedura de citare a fost legal

îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării,

Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (l) și (5) din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu

referire

la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca

netimbrat

a recursului declarat de reclamantă.

Față de

considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte

va anula recursul declarat de reclamanta SC Q.C.B. SRL București împotriva

deciziei nr. 59 de la 20 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași,

secția comercială, ca netimbrat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., va dispune

obligarea

reclamantei la plata sumei de 602 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC Q.C.B. SRL București împotriva

deciziei nr. 59 de la 20 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași,

secția comercială.

Obligă

reclamanta la plata sumei de 602 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 17 martie 2011.