ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1174/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 316/ COM din 26 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de SC Q.C.B. SRL, cu motivarea că instanța nu poate modifica obligația asumată de reclamantă în sensul dorit de aceasta, atât timp cât nu este operantă teoria impreviziunii, numai o schimbare radicală a condițiilor de îndeplinire a obligaților de plată a chiriei putând justifica o diminuare a cuantumului chiriei, ceea ce nu este cazul în speță. Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 59 de la 20 septembrie 2010, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanta SC Q.C.B.

SRL, reținând, în esență, că nu se impune revizuirea contractului în niciuna din modalitățile solicitate de reclamantă, respectiv încetare contract, în principal și reducere cuantum chirie, în subsidiar. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC Q.C. B. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și casarea în tot a deciziei recurate. În argumentarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile art. 970 C. civ., referitoare la echitate, precum și argumentele privind incidența în cauză a teoriei impreviziunii, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. l din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată. În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei , iar, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, nu a depus dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 17 martie 2011, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (l) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta SC Q.C.B.

SRL București împotriva deciziei nr. 59 de la 20 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca netimbrat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea reclamantei la plata sumei de 602 lei cu titlu de cheltuieli de judecată conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC Q.C.B. SRL București împotriva deciziei nr. 59 de la 20 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială. Obligă reclamanta la plata sumei de 602 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2011.