ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3801/2013

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele : Tribunalul Specializat Cluj, prin sentința civilă nr. 6205 de la 15 noiembrie 2011, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții K.M. și K.Z.Ș. în contradictoriu cu pârâta SC C.S.C.E.

SRL, a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 181.500 lei reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat aferent perioadei septembrie 2009-octombrie 2011, precum și suma de 7.000 lei lunar până la data de la care se realizează predarea în favoarea reclamanților a imobilului situat în Cluj-Napoca, jud.Cluj în starea în care imobilul se afla la momentul încheierii procesului verbal de predare primire încheiat între părți la data de 5 octombrie 2007, a obligat pârâta să aducă imobilul situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj în starea în care a fost predat la încheierea contractului de închiriere, în caz contrar, autorizează reclamanții să efectueze lucrările necesare aducerii spațiului la starea inițială pe cheltuiala pârâtei, astfel cum aceste lucrări sunt menționate în raportul de expertiză efectuat și completat de domnul expert B.G.

în Dosar nr. 11934/211/2010, a respins cererea reclamanților având ca obiect obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat aferent perioadei ianuarie 2009-august 2009 și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC C.S.C.E. SRL.

În motivare, instanța a reținut că încetarea contractului de închiriere a avut loc începând cu data de 1 ianuarie 2009, reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului numai începând cu luna septembrie 2009, deoarece, până la sfârșitul lunii august 2009, pârâta și-a asumat obligația de a efectua lucrările necesare readucerii spațiului în forma existentă la momentul începerii locațiunii, pentru lipsa de folosință, pârâta datorează contravaloarea beneficiului nerealizat reprezentat de contravaloarea chiriei astfel cum a fost aceasta stabilită în contractul de închiriere încheiat între părți, iar, cu privire la cererea reconvențională, s-a dispus respingerea acesteia, întrucât, în conformitate cu contractul încheiat între părți care are forță obligatorie, pârâta nu era îndreptățită să fie despăgubită pentru lucrările pe care Ie-a realizat în spațiul închiriat.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 102 din data de 12 septembrie 2012, a respins apelul declarat de pârâta SC C.S.C.E. SRL și a anulat ca netimbrat apelul reclamanților K.M. și K.Z.Ș., reținând că relațiile dintre părți au fost guvernate de dispozițiile art. 969, 1420 și 1082 C. civ., fiind interpretate în mod corect de instanța de fond, iar, cu privire la apelul reclamanților, că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr 146/1997. Împotriva încheierii de ședință din 5 septembrie 2012 prin care s-a dispus amânarea pronunțării și a deciziei pronunțate de Curtea de Apel Cluj, pârâta SC C.S.C.E.

SRL a declarat recurs, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii ca neîntemeiate, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că, în cauză, au fost încălcate principiile dreptului la apărare și al contradictorialității, între părți nu a avut loc o reală conciliere conform dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., impunându-se respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar, fără efectuarea unei expertize tehnice judiciare de evaluare a nivelului chiriei care s-ar fi putut obține pentru spațiul în cauză în perioada anilor 2009-2010, nu se poate stabili cu exactitate valoarea chiriei solicitate de reclamanți pentru perioada de timp cât spațiul nu a fost folosit.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.

În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (filele 40 și 41 dosar Înaltei Curții de Casație și Justiție), iar, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea cererii de recurs, nu a depus dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 7 noiembrie 2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului formulată de pârâta S.C.

C.S.C.E. SRL București. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC C.S.C.E. SRL București împotriva încheierii de ședință din 5 septembrie 2012 și a Deciziei civile nr. 102 din 12 septembrie 2012, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC C.S.C.E. SRL București împotriva încheierii de ședință din 5 septembrie 2012 și a Deciziei civile nr. 102 din 12 septembrie 2012, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.