ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3801/2013

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată următoarele :

Tribunalul Specializat Cluj, prin sentința civilă nr. 6205 de la 15

noiembrie 2011, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de

reclamanții K.M. și K.Z.Ș. în contradictoriu cu pârâta SC C.S.C.E. SRL, a

obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 181.500 lei reprezentând

contravaloarea beneficiului nerealizat aferent perioadei septembrie

2009-octombrie 2011, precum și suma de 7.000 lei lunar până la data de la care

se realizează predarea în favoarea reclamanților a imobilului situat în

Cluj-Napoca, jud.Cluj în starea în care imobilul se afla la momentul încheierii

procesului verbal de predare primire încheiat între părți la data de 5

octombrie 2007, a obligat pârâta să aducă imobilul situat în Cluj-Napoca, jud.

Cluj în starea în care a fost predat la încheierea contractului de închiriere,

în caz contrar, autorizează reclamanții să efectueze lucrările necesare

aducerii spațiului la starea inițială pe cheltuiala pârâtei, astfel cum aceste

lucrări sunt menționate în raportul de expertiză efectuat și completat de

domnul expert B.G. în Dosar nr. 11934/211/2010, a respins cererea reclamanților

având ca obiect obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat aferent

perioadei ianuarie 2009-august 2009 și a respins cererea reconvențională

formulată de pârâta SC C.S.C.E. SRL.

În motivare, instanța a reținut că încetarea contractului de

închiriere a avut loc începând cu data de 1 ianuarie 2009, reclamanții sunt

îndreptățiți să primească despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului

numai începând cu luna septembrie 2009, deoarece, până la sfârșitul lunii

august 2009, pârâta și-a asumat obligația de a efectua lucrările necesare

readucerii spațiului în forma existentă la momentul începerii locațiunii,

pentru lipsa de folosință, pârâta datorează contravaloarea beneficiului

nerealizat reprezentat de contravaloarea chiriei astfel cum a fost aceasta

stabilită în contractul de închiriere încheiat între părți, iar, cu privire la

cererea reconvențională, s-a dispus respingerea acesteia, întrucât, în

conformitate cu contractul încheiat între părți care are forță obligatorie,

pârâta nu era îndreptățită să fie despăgubită pentru lucrările pe care Ie-a

realizat în spațiul închiriat.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, prin Decizia civilă nr. 102 din data de 12 septembrie 2012, a

respins apelul declarat de pârâta SC C.S.C.E. SRL și a anulat ca netimbrat

apelul reclamanților K.M. și K.Z.Ș., reținând că relațiile dintre părți au fost

guvernate de dispozițiile art. 969, 1420 și 1082 C. civ., fiind interpretate în

mod corect de instanța de fond, iar, cu privire la apelul reclamanților, că, în

cauză, sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr

146/1997.

Împotriva încheierii de ședință din 5 septembrie 2012 prin

care s-a dispus amânarea pronunțării și a deciziei pronunțate de Curtea de Apel

Cluj, pârâta SC C.S.C.E. SRL a declarat recurs, solicitând, în principal,

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare,

iar, în subsidiar, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii ca

neîntemeiate, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 5

și 9 C. proc. civ.

În

argumentarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că, în cauză, au fost încălcate

principiile dreptului la apărare și al contradictorialității, între părți nu a

avut loc o reală conciliere conform dispozițiilor art. 720

1

C.

proc. civ., impunându-se respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar, fără

efectuarea unei expertize tehnice judiciare de evaluare a nivelului chiriei

care s-ar fi putut obține pentru spațiul în cauză în perioada anilor 2009-2010,

nu se poate stabili cu exactitate valoarea chiriei solicitate de reclamanți

pentru perioada de timp cât spațiul nu a fost folosit.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului

din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură

care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, luând

în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1

din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași

lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată

stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa

judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.

În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea

achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dovezilor

aflate la dosarul cauzei (filele 40 și 41 dosar Înaltei Curții de Casație

și Justiție), iar, până la termenul de judecată stabilit pentru

soluționarea cererii de recurs, nu a depus dovada achitării taxei de timbru și

a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.

Constatând

că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta

Curte, 7 noiembrie 2013, pentru când procedura de citare a fost legal

îndeplinită, iar, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării,

Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și 5 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr.

32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului formulată

de pârâta S.C. C.S.C.E. SRL București.

Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC C.S.C.E.

SRL București împotriva încheierii de ședință din 5 septembrie 2012 și a Deciziei

civile nr. 102 din 12 septembrie 2012, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția

a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Anulează

ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC C.S.C.E. SRL București împotriva

încheierii de ședință din 5 septembrie 2012 și a Deciziei civile nr. 102 din 12

septembrie 2012, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.