ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1719/2011

Asupra cauzei penale de față, în

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 111/R din 20 ianuarie 2011,

Curtea de Apel București, s

ecția a II-a penală

a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul L.I.

împotriva deciziei

penale nr. 1746/R din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului

București, secția a II-a penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel

București a reținut, în esență, că a fost sesizată cu un nou recurs declarat

împotriva unei hotărâri deja definitive, având în vedere că Tribunalul

București, ca instanță de recurs, se

pronunțase

prin decizia penală nr. 1746/R din 24 noiembrie 2010 asupra recursului

formulat

de petentul L.I. împotriva sentinței penale nr. 539/2010 a Judecătoriei Sector

3 București.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petentul L.I., fără a motiva

calea de atac exercitată.

La termenul din 28 aprilie 2011, Înalta Curte a pus

în discuția părților admisibilitatea căi de atac exercitată de recurentul

petent.

Examinând cauza sub acest

aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de

petentul L.I. ca inadmisibil,

pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 129 din

Constituția României, părțile

interesate și

Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii.

În speță, petentul L.I. a

formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate

de Curtea de Apel București în soluționarea căii de

atac a recursului exercitată de către acesta împotriva deciziei penale nr. 111/R

din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel

București,

secția a II-a penală, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul formulat

împotriva deciziei penale nr. 1746/R din 24

noiembrie 2010 a Tribunalului București

Potrivit prevederilor art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat

prin Legea nr.356/2006, pot fi

atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de

apel, de curțile de apel, cale de atac ce se

soluționează de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Din interpretarea per a contrario a acestor prevederi

rezultă că împotriva

deciziilor pronunțate

de curțile de apel și tribunale, ca instanțe de recurs nu se mai

poate

exercita recursul, ca și cale ordinară de atac, decizia fiind definitivă și

intrată sub puterea lucrului judecat.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va

respinge

ca inadmisibil recursul formulat de petentul L.I.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli

judiciare către stat căruia îi incumbă culpa

procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de recurentul petiționar L.I.

împotriva deciziei penale nr. 111/R din 20

ianuarie 2011 a Curții de Apel București,

secția

a II-a penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300

lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2011.