ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului
penal de față;
Analizând actele și
lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 340 din 27 octombrie
2010 a Curții de Apel București, secția I penală s-a respins ca nefondată
plângerea formulată de petenții D.P., R.C., R.C., R.I., R.P. și R.M. împotriva
soluției emisă ia data de 12 iulie 2010 în Dosarul nr. 1288/P/2008 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției din 02 august
2010, dată în Dosarul nr. 1537/11/2/2010 de Procurorul General al Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel București, cu obligarea petenților la câte 50 RON
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut în esență că petenții au formulat
plângere împotriva notarului public T.O., susținând că aceasta a autentificat
un număr de trei procuri sub numerele X, Y și Z din 29 iulie 2005,
falsificându-le semnăturile lor.
Prin Rezoluția din
data de 12 iulie 2010 dispusă în Dosarul nr. 1288/P/2010 al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel București s-a dispus în temeiul art. 10 lit. b) C. proc.
pen. neînceperea urmăririi penale față de notarul T.O., reținându-se că în
cauză nu s-a comis vreo faptă cu caracter penal.
Prin Rezoluția nr.
1537/11/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a respins
ca neîntemeiată plângerea petenților.
Împotriva acestor
rezoluții petenții au formulat plângere în instanță în temeiul art. 278
1
C. proc. pen.
Instanța a reținut că
soluția dispusă de procuror este legală și temeinică având în vedere că toți
petenții s-au deplasat la Biroul Notarului Public T.O., că petentul R.C. a
relatat împrejurarea că s-au semnat actele respective la insistențele mamei
petenților - numita R.C. și s-a stabilit prin constatarea tehnico-științifică
că mențiunea de mână pe textul procurii autentificate sub numărul Z/2005
aparține petentului R.C., astfel că în mod corect a reținut procurorul că în
cauză nu s-a comis vreo faptă cu caracter penal de către notarul public T.O.
Împotriva acestei
sentințe a formula recurs petentul D.P. criticând-o pentru motive de
netemeinicie, apreciind că ancheta s-a efectuat în mod superficial, în favoarea
intimatei.
La termenul din data
de 7 februarie 2011 Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității
recursului, fapt pentru care urmează să analizeze recursul numai în raport de
excepția invocată fără a supune analizei motivele de recurs formulate de
petiționar.
Analizând actele din
dosar, reține Înalta Curte că recursul declarat de petent este tardiv urmând
a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit
dispozițiilor art. 385
3
alin (1) C. proc. pen., termenul de recurs
este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 385 cu
referire la dispozițiile art. 363 alin (3) C. proc. pen., pentru partea care a
fost prezentă la dezbateri termenul curge de la pronunțare.
Revenind la cauza dedusă judecății rezultă că din
hotărârea atacată că petentul D.P. a fost prezent personal și asistat de
apărător ales la termenul din data de 13 octombrie 2010 când s-a acordat
cuvântul pe fond, fiind prezent la dezbateri, astfel încât pentru acesta
termenul de 10 zile curgea de la data pronunțării.
Din actele și
lucrările dosarului, rezultă că petentul a formulat recursul la data de 23
noiembrie 2010 depășind cu mult termenul legal de declarare a căii de atac.
Față de
considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să respingă, ca tardiv formulat, recursul declarat
de petiționar.
Văzând și
dispozițiile art 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de
petentul D.P. împotriva Sentinței penale nr. 340 din 27 octombrie 2010 a Curții
de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul
petent la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 7 februarie 2011.