ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2011

Asupra recursului penal de față; Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 340 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții D.P., R.C., R.C., R.I., R.P. și R.M. împotriva soluției emisă ia data de 12 iulie 2010 în Dosarul nr. 1288/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției din 02 august 2010, dată în Dosarul nr. 1537/11/2/2010 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu obligarea petenților la câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că petenții au formulat plângere împotriva notarului public T.O., susținând că aceasta a autentificat un număr de trei procuri sub numerele X, Y și Z din 29 iulie 2005, falsificându-le semnăturile lor.

Prin Rezoluția din data de 12 iulie 2010 dispusă în Dosarul nr. 1288/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de notarul T.O., reținându-se că în cauză nu s-a comis vreo faptă cu caracter penal. Prin Rezoluția nr. 1537/11/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a respins ca neîntemeiată plângerea petenților. Împotriva acestor rezoluții petenții au formulat plângere în instanță în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. Instanța a reținut că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică având în vedere că toți petenții s-au deplasat la Biroul Notarului Public T.O., că petentul R.C.

a relatat împrejurarea că s-au semnat actele respective la insistențele mamei petenților - numita R.C. și s-a stabilit prin constatarea tehnico-științifică că mențiunea de mână pe textul procurii autentificate sub numărul Z/2005 aparține petentului R.C., astfel că în mod corect a reținut procurorul că în cauză nu s-a comis vreo faptă cu caracter penal de către notarul public T.O. Împotriva acestei sentințe a formula recurs petentul D.P. criticând-o pentru motive de netemeinicie, apreciind că ancheta s-a efectuat în mod superficial, în favoarea intimatei. La termenul din data de 7 februarie 2011 Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului, fapt pentru care urmează să analizeze recursul numai în raport de excepția invocată fără a supune analizei motivele de recurs formulate de petiționar.

Analizând actele din dosar, reține Înalta Curte că recursul declarat de petent este tardiv urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 385 3 alin (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel. Potrivit art. 385 cu referire la dispozițiile art. 363 alin (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri termenul curge de la pronunțare. Revenind la cauza dedusă judecății rezultă că din hotărârea atacată că petentul D.P. a fost prezent personal și asistat de apărător ales la termenul din data de 13 octombrie 2010 când s-a acordat cuvântul pe fond, fiind prezent la dezbateri, astfel încât pentru acesta termenul de 10 zile curgea de la data pronunțării.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că petentul a formulat recursul la data de 23 noiembrie 2010 depășind cu mult termenul legal de declarare a căii de atac. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să respingă, ca tardiv formulat, recursul declarat de petiționar. Văzând și dispozițiile art 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de petentul D.P. împotriva Sentinței penale nr. 340 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2011.