ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5295/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5295/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Tribunalul București,
secția civilă, prin sentința civilă nr. 989 din 20 iulie 2009, a admis excepția
lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamante C.R. în ce privește
cererea reconvențională, așa cum a fost completată, având ca obiect constatarea
nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr. 43957 din 03
octombrie 1995 și nr. 3369 din 08 iulie 1992; a respins ca inadmisibilă cererea
de introducere în cauză a pârâților P.M., P.V. și E.L. formulată de pârâta
reclamantă C.R. prin întâmpinare, a admis excepția lipsei de interes a cererii
de chemare în garanție formulată de reclamantul L.C. împotriva chematei în
garanție P.(fostă R.)G.; a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale
active a reclamantului în ce privește primul capăt de cerere având ca obiect
revendicare; a respins cererea reconvențională, așa cum a fost completată,
având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare
cumpărare nr. 43957 din 03 octombrie 1995 și nr. 3369 din 08 iulie 1992, ca
fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins ca
lipsită de interes cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul L.C.
împotriva chematei în garanție P.R.G.; a disjuns cererea principală formulată
de reclamantul L.C., împotriva pârâților J.G., P.C. și P.F., având ca obiect
revendicare, cererea subsidiară formulată de reclamantul L.C. împotriva
pârâților C.F.S., Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară Argeș de
Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, C.R., notar public la Biroul Notarului Public Asociația „R.C. și B.H.” și comuna Mogoșoaia, prin Primar, cererea de
chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâții J.G., P.C., P.F. și C.F.S.
împotriva intervenientei în interes propriu E.L., precum și cererea de chemare
în garanție formulată de pârâta C.R. împotriva chematei în garanție Casa de Asigurări
a Notarilor Publici și a dispus formarea unui nou dosar, fixând termen pentru
continuarea judecății la data de 05 octombrie 2009, FA8, 8:30, pentru când se
vor cita părțile din cererile disjunse, reclamantul cu mențiunea de a achita
taxa judiciară de timbru de 8.686, 52 lei și timbru judiciar 5 lei pentru
capătul doi al cererii de chemare în judecată, pârâții J.G., P.C., P.F. și C.F.S.
cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 8.686, 52 lei și timbru
judiciar 5 lei pentru cererea de chemare în judecată a altor persoane și pârâta
C.R. cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 8.686, 52 lei și
timbru judiciar 5 lei pentru cererea de chemare în garanție.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția
lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamante C.R. în ce privește
cererea reconvențională, așa cum a fost completată, având ca obiect constatarea
nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr. 43957 din 03
octombrie 1995 și nr. 3369 din 08 iulie 1992, filele 144 - 146 dosar, instanța
constată că prin acestea, P.S. a vândut pârâtei E.L., iar apoi aceasta a vândut
reclamantului L.C., terenul intravilan situat în com. Mogoșoaia, Sectorul
Agricol Ilfov, parcela 19, în suprafață de 1000 mp.
Deși pârâta
reclamantă C.R. nu a fost parte în niciunul dintre aceste contracte, solicită
constatarea nulității absolute a acestora, susținând că are calitate procesuală
activă în formularea unei astfel de cereri, deoarece este o persoană
interesată.
Instanța a constatat
însă că deși nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care are un
interes legal și chiar din oficiu de instanță, în categoria „oricine are un
interes legal” nu pot intra acele persoane care sunt cu totul străine de actul
juridic despre care se pretinde a fi încheiat cu nerespectarea condițiilor de
validitate edictate pentru ocrotirea unui interes general, întrucât acestea nu
pot justifica un interes care să fie în legătură cu cauza nulității absolute în
mod nemijlocit.
Câtă vreme pârâta
reclamantă C.R. nu pretinde nici un drept în legătură cu bunul ce face obiectul
contractelor de vânzare cumpărare, se apreciază că aceasta nu are calitatea
procesuală activă de a solicita constatarea nulității lor. În consecință,
excepția urmează a fi admisă, iar cererea reconvențională va fi respinsă ca
fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Instanța nu a luat
act nici de susținerea pârâților P.C., P.F. și J.G., în sensul că și-ar însuși
această cerere reconvențională, câtă vreme cererea a fost formulată de pârâta
reclamantă C.R. în nume personal, astfel încât cererea sa nu poate fi însușită
de niciuna dintre celelalte părți.
În ce privește
cererea formulată de pârâta C.R. prin întâmpinare de introducere în cauză a
pârâților P.M., P.V. și E.L., pentru ca hotărârea să le fie opozabilă, instanța
a constatat că modalitățile de participare a terților în proces sunt expres și
limitativ prevăzute în Capitolul III al Codului Procedură Civilă. În cele mai
multe situații, cadrul procesul, sub aspectul părților între care se stabilesc
raporturile juridice procesuale, este fixat de către reclamant, prin indicarea,
în cererea de chemare în judecată, a persoanei împotriva căreia își formulează
pretențiile. O astfel de persoană însă, împotriva căreia au fost formulate
niște pretenții, nu poate solicita introducerea în cauză și a altor persoane
împotriva cărora reclamantul ar putea formula aceleași sau alte pretenții. Singurele
modalități în care pârâtul ar putea solicita introducerea în cauză a altor
persoane sunt cele prevăzute ca atare de Codul de Procedură Civilă.
În consecință,
cererea pârâtei C.R. de introducere în cauză a altor pârâți a fost considerată
ca inadmisibilă, fiind respinsă ca atare.
Față de faptul că
cererea reconvențională urma a fi respinsă ca fiind formulată de o persoană
fără calitate procesuală, instanța a apreciat că cererea de chemare în garanție
formulată de reclamantul L.C. împotriva chematei în garanție P., fostă R.G.
este lipsită de interes, câtă vreme reclamantul nu poate justifica niciun
interes născut și actual pentru formularea unei astfel de cereri, condiție
esențială de exercitare a oricărei acțiuni civile.
Față de aceste
considerente, instanța a admis excepția lipsei de interes, cu consecința
respingerii cererii de chemare în garanție ca lipsită de interes.
Referitor la excepția
lipsei calității procesuale active a reclamantului în ce privește primul capăt
al cererii sale, având ca obiect revendicare, invocată de pârâtul Oficiul de
cadastru și Publicitate Imobiliară prin notele scrise de la filele 189 - 191,
precum și de pârâta C.R., instanța, constatând că pentru judecarea acesteia
este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a
pricinii, în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ. a unit excepția cu
fondul.
În temeiul art. 165 C.
proc. civ., instanța a disjuns cererea principală formulată de reclamantul L.C.,
împotriva pârâților J.G., P.C. și P.F., având ca obiect revendicare, cererea
subsidiară formulată de reclamantul L.C., împotriva pârâților C.F.S., Oficiul
de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, C.R. și comuna Mogoșoaia prin
Primar, având ca obiect pretenții, cererea de chemare în judecată a altor
persoane formulată de pârâții J.G., P.C., P.F. și C.F.S. împotriva
intervenientei în interes propriu E.L., precum și cererea de chemare în
garanție formulată de pârâta C.R. împotriva chematei în garanție Casa de
Asigurări a Notarilor Publici, și dispune formarea unui nou dosar, fixând termen
pentru continuarea judecății.
Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin
decizia civilă nr. 341 din 27 mai 2010, a respins apelul formulat de
apelanta-reclamantă C.R., împotriva sentinței civile nr. 989 din 20 iulie 2009
a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimatul L.C., cu
intimații – pârâți P.M., P.V.
,
J.G., P.C., P.F., C.F.S., Oficiul de Cadastrul și Publicitate
Imobiliară Ilfov, Primăria Comunei Mogoșoaia, prin Primar, Consiliul local
Mogoșoaia, intimata – intervenientă E.L., intimații - chemați în garanție Casa
de Asigurări a Uniunii Notarilor Publici din România
și P.(R.)G.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește
primul motiv de apel formulat, referitor la greșita soluționare a excepției
lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamante C.R. pe cererea
reconvenționala, instanța de apel a considerat că soluția primei instanțe este
legală și temeinică, în sensul că nu se impunea unirea acesteia cu fondul
cererii reconvenționale și nici nu trebuia respinsă ca nefondată de către
tribunal.
Cu privire la
necesitatea unirii excepției cu fondul cererii reconvenționale, instanța de
control judiciar a apreciat soluția dată de tribunal ca fiind corectă având în
vedere obiectul cererii reconvenționale și anume constatarea nulității absolute
a doua contracte de vânzare cumpărare, prin care imobilul revendicat a fost
succesiv vândut, în final ajungând în proprietatea reclamantului L.C., precum
și faptul că potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ.,
excepțiile se impune a fi unite cu fondul doar dacă, atât pentru soluționarea
excepției cât și pentru judecarea fondului, sunt necesare probe comune.
Instanța de apel a considerat că nu este îndeplinită în speță această cerință,
în condițiile în care aspectele legate de nulitate vizează neîndeplinirea
condițiilor de validitate de fond și formă la data încheierii contractelor de
vânzare cumpărare iar aspectele referitoare la calitatea procesuală activă
vizează chestiuni legate de interesul (care trebuie să fie real, concret,
legitim și juridic) de a formula o astfel de acțiune.
In detalierea acestui
prim motiv de apel, pârâta reclamantă a reiterat motivele de nulitate invocate în
cerere reconvenționala, referitoare la inexistența exemplarului original din
mapa fostului notariat de stat al Municipiului București, ceea ce ar conduce la
ideea că respectivul contract nu ar avea o existență reală precum și faptul că,
deși la data dobândirii imobilului în litigiu E.L. era căsătorită, aceasta l-a
înstrăinat singură, fără să existe dovada consimțământului soțului său. Față de
modul în care prima instanță a soluționat cererea reconvențională, pe excepție,
respingând-o pentru lipsa calității procesuale active a pârâtei reclamante,
Curtea, respectând limitele efectului devolutiv al căii de atac a apelului nu putut
reține ca obiect de analiză aceste chestiuni, ce țin de fondul cererii
reconvenționale.
Apelanta a invocat
faptul că soluția unirii excepției lipsei calității sale procesual active pe
cererea reconvențională se impunea adoptată în condițiile în care instanța de
fond a procedat în acest fel cu excepția lipsei calității procesuale active a
reclamantului sub aspectul cererii principale. Curtea a apreciat acest argument
ca fiind eronat, deoarece modul de soluționare a unei excepții, chiar și
identice, dar care privește o altă cerere formulată în cadrul aceleași cauze,
nu poate influența soluția dată altei excepții, care a fost invocată în legătură
cu o altă cerere. Excepțiile se soluționează de către instanță în funcție de
natura lor și de particularitățile cererii (principale sau incidentale sau
accesorii) în legătură cu care au fost invocate, iar modul de soluționare al
uneia nu ține instanța să dea aceeași soluție și celorlalte.
În subsidiar,
apelanta a susținut că excepția lipsei calității sale active este neîntemeiată,
arătând că are legitimitatea procesuală pentru a cere constatarea nulității
absolute a celor două contracte, în condițiile în care acestea reprezintă
temeiul pretențiilor formulate de reclamant împotriva sa.
Din analiza
întregului material probator administrat în cauza în fața primei instanțe și
având în vedere și natura și obiectul cererilor (principale și incidentale) formulate
în cadrul prezentului dosar, Curtea a constatat că cele două contracte de
vânzare cumpărare a căror anulare este cerută de apelantă, nu constituie
temeiul juridic al pretențiilor formulate de reclamant împotriva sa, în
condițiile în care C.R. are calitatea de pârât numai ce privire la cel de-al
doilea capăt al cererii principale, având ca obiect obligarea acesteia la plata
de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului. Fundamentul juridic al
acestor pretenții este reprezentat de prevederile art. 998 - 999 C. civ., care
constituie sediul materiei pentru răspunderea civilă delictuală pentru fapta
proprie, în sensul că reclamantul susține că, datorită introducerii culpabile a
imobilului teren de 100 mp în masa succesorală după defunctul P.S. (deși
terenul fusese vândut de defunct cu ani în urmă), reclamantul a suferit un
prejudiciu, constând în faptul că nu se poate bucura de plenitudinea
atributelor dreptului de proprietate pe care l-a dobândit de la E.L.
Curtea a apreciat că
în mod greșit a susținut apelanta că ar avea calitate procesuală activă pe
cererea reconvențională, având în vedere regimul juridic al nulității absolute.
Potrivit acestui regim juridic, se poate recunoaște legitimitate procesuală de
a cere constatarea nulității, oricărei persoane interesate, prin aceasta
înțelegând, pe lângă părțile actului juridic și avânzii cauza ai acestora:
succesorii universali, cu titlu universal, cu titlu particular, creditorii chirografari
pe calea acțiunii oblice, precum și de alte persoane care justifică un interes
direct, concret și personal cum ar fi reprezentantul legal al acelui lipsit de
capacitate de exercițiu, de procuror în condițiile art. 45 C. proc. civ. Această
trăsătură a regimului juridic al nulității absolute nu trebuie interpretată în
sensul că ar recunoaște posibilitatea de a formula acțiune în justiție,
oricărei persoane, care este terț desăvârșit, neavând nicio legătură cu
juridica cu părțile sau obiectul actului juridic a cărui anulare se cere.
Făcând aplicarea
acestor aspecte teoretice la speța dedusă judecății în prezentul dosar, Curtea a
constatat că apelanta nu urmărește valorificarea sau protejarea unui drept
propriu prin cererea reconvențională, astfel că nu se putea considera că ar
avea un interes actual și concret în a cere constatarea nulității celor două
contracte.
Simpla calitate de
notar public a apelantei nu-i poate conferi acesteia o legitimitate procesuală
specială și nu-i putea recunoaște un interes particular în a invoca nulitatea
absolută a unor acte juridice, cu care nu are nicio legătură juridică, în
condițiile în care nu există o dispoziție legală care să consacre o astfel de
legitimare.
Așa cum s-a arătat în
cele de preced, temeiul juridic al pretențiilor formulate de reclamant
împotriva apelantei îl reprezintă răspunderea delictuală pentru fapta ilicită
acesteia, cauzatoare de prejudiciu și nu contractele de vânzare cumpărare, a
căror anulare a solicitat-o. Apelanta este pârât doar în ceea ce privește cel
de-al doilea capăt al cererii principale și nu față de primul care are ca
obiect acțiunea în revendicare a imobilului în litigiu.
Interesul este o
condiție de exercițiu a acțiunii civile și trebuie interpretat și înțeles în
strictă legătură cu obiectul cererii promovate și cu dispozițiile legale
incidente. Anularea celor două contracte de vânzare cumpărare, prin care
reclamantul dovedește calitatea sa de dobânditor al imobilului, nu ar profita
apelantei pârâte reclamante, deoarece reclamantul nu a formulat acțiunea în
revendicare în contradictoriu cu aceasta, ci doar cel de-al doilea capăt al
cererii principale, având ca obiect obligarea sa la plata de daune pentru
greșita includere a terenului în masa succesorală a defunctului, deși acesta îl
înstrăinase în timpul vieții.
În susținerea acestui
motiv de apel, iar ulterior, până la prima zi de înfățișare, apelanta a invocat
ca motiv distinct de apel faptul că prima instanță a soluționat excepțiile
ridicate de părți într-o ordine greșită, în sensul că s-a pronunțat în sensul
respingerii pe excepție lipsei calității procesuale active a apelantei pe
cererea reconvențională, dar nu analizat excepția lipsei calității procesuale
pasive a apelantei pe cel de-al doilea capăt al cererii principale.
Excepțiile se soluționează
în ordinea impusă de natura, semnificația și efectele lor, astfel că excepția
lipsei calității procesuale pasive a apelantei pe cererea principală se
analizează în raport de contextul procesual al acestei cereri, fiind evident că
soluționarea excepției necesită administrarea de probe, pentru stabilirea
existenței faptei ilicite cauzatoare de prejudicii și a autorului ei.
Faptul că prima
instanță s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a
apelantei în cadrul cererii reconvenționale și urmează, că în dosarul disjuns,
să se discute și să se pronunțe și pe excepția lipsei calității procesuale
pasive a pârâtei reclamante C.R., în cadrul cererii principale, nu constituie o
cauză de nelegalitate a soluției pronunțate de tribunal prin sentința apelată.
Cu privire la cel
de-al treilea motiv de apel, referitor la respingerea ca inadmisibilă a cererii
de introducere în cauză a pârâților P.M. și V. și E.L., Curtea a apreciat că în
mod corect a respins prima instanță o astfel de cerere ca inadmisibilă, în
condițiile în care modalitățile de lărgire a cadrului procesual din punct de
vedere al părților sunt reglementate strict de codul de procedură civilă, iar
cererea formulată de apelantă nu îndeplinește cerințele nici uneia dintre
aceste forme procesuale.
În susținerea
criticii formulate, apelanta a arătat că rațiunea care impune introducerea în
proces a acestor terți rezidă în necesitatea asigurării opozabilității
hotărârii, care urmează a se pronunța în cauză față de aceștia. Instanța de control
judiciar a apreciat că aceste argumente ale apelantei nu sunt pertinente în
condițiile în care pârâtul nu poate introduce în proces alte persoane împotriva
cărora reclamantul ar putea formula aceleași pretenții sau alte pretenții, așa
cum în mod judicios a reținut și prima instanță. De asemenea trebuie avut în
vedere și faptul că hotărârea judecătoreasca produce efecte numai între părțile
litigante (neputând naște drepturi sau obligații în beneficiu sau sarcina
terților), însă față de aceștia din urmă, se impune a fi respectată cu puterea
unui fapt juridic.
În susținerea acestui
motiv de apel, pârâta reclamantă a arătat că cererea de introducere în cauză a celor
trei terți s-a întemeiat pe prevederile art. 57 C. proc. civ., argumentând că
aceștia pot pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul. Având în vedere că
apelanta are calitatea de pârâtă doar cu privire la cel de-al doilea capăt al
cererii principale, având ca obiect răspunderea civilă delictuală pentru fapta
proprie, pentru includerea culpabilă a terenului în litigiu în masa succesorală
rămasă de pe urma defunctului P.S., precum și faptul că cei pe care apelanta
intenționează să-i introducă în proces numai calitatea de proprietari ai
terenului, astfel că nu se pot considera prejudiciați de pretinsa faptă
culpabilă apelantei, Curtea a apreciat că aceștia nu sunt în postura de a
formula aceleași pretenții ca și reclamantul și pe cale de consecință nu sunt
îndeplinite cerințele impuse de prevederile art. 57 C. proc. civ.
Împotriva deciziei
civile mai sus menționată, a declarat recurs pârâta-recurentă C.R., criticând-o
ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
deoarece:
- În speță, se
impunea unirea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei, în
privința cererii reconvenționale, cu fondul cauzei în temeiul art. 137 alin. (2)
C. proc. civ.
- Prin cererea reconvențională
s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare
nr. 43957 din 3 octombrie 1995 și nr. 3369 din 8 iulie 1992 de care se
prevalează reclamantul L.C.
- Neexistența
originalului din mapa fostului Notariat de stat al municipiului București,
astfel încât nu se poate proba dacă contractul respectiv a fost cu adevărat
întocmit.
- Instanța de fond trebuia
să unească excepția lipsei calității procesuale active a recurentei cu fondul
cauzei fiind necesară administrarea unor probatorii comune cu fondul cauzei,
lucru pe care l-a făcut când a unit cu fondul excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantului.
- Instanțele în mod
greșit au reținut că sunt străine de actul juridic despre care se pretinde că
ar fi fost încheiat cu nerespectarea condițiilor de fond prevăzute de art. 948 C.
civ.
- În condițiile art.
3 din Legea nr. 36/1995, simpla calitate de notar public este suficientă pentru
a justifica un interes legitim pentru a invoca o nulitate absolută a unui act
juridic.
- În speță justifica
un interes legitim, de vreme ce am fost chemată în judecată în calitate de
pârâtă pentru a fi obligată în solidar cu ceilalți pârâți la plata sumei de
150.000 Euro cu titlu de despăgubiri.
- În speță sunt
incidente dispozițiile art. 57 C. proc. civ. în sensul că numiții P.M. și P.V.
pot pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, fiind vorba de chemarea în
judecată și a altor persoane.
Recursul nu este
fondat.
În ce privește
motivul de recurs formulat referitor la greșita soluționare a excepției lipsei
calității procesuale active a recurentei-reclamante C.R. prin cererea
reconvențională, instanța de apel în mod judicios a considerat că soluția
primei instanțe este legală, în sensul că nu se impunea unirea acesteia cu
fondul cererii reconvenționale și nici nu trebuia respinsă ca nefondată de
către instanța fondului.
Cu privire la
necesitatea unirii excepției cu fondul cererii reconvenționale, se apreciază că
soluția instanței de fond și menținută de instanța de apel este corectă, având
în vedere obiectul cererii reconvenționale și anume constatarea nulității
absolute a două contracte de vânzare-cumpărare: nr. 43957 din 3 octombrie 1995
și 3369 din 8 iulie 1992, prin care imobilul revendicat a fost succesiv
înstrăinat, în final a ajuns în proprietatea intimatului-reclamant L.C., precum
și faptul că potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ.,
excepțiile se impune a fi unite cu fondul doar dacă, atât pentru soluționarea
excepției cât și pentru judecarea fondului sunt necesare probe comune.
Instanța de apel în
mod corect a procedat când a considerat că nu este îndeplinită în speță cerința
menționată, în condițiile în care aspectele legate de nulitate vizează
neîndeplinirea condițiilor de validitate de fond și formă la data încheierii
contractelor de vânzare-cumpărare, iar aspectele referitoare la calitatea
procesuală activă vizează chestiuni legate de interesul de a formula o astfel
de acțiune.
În detalierea acestui
motiv de recurs pârâta-recurentă a reiterat motivele de nulitate invocate în
cererea reconvențională referitoare la inexistența exemplarului original din
mapa fostului notariat de stat al Municipiului București, ceea ce ar conduce la
ideea că respectivul contract nu ar avea o existență reală. Față de modul în
care prima instanță a soluționat cererea reconvențională pe excepție, a
respins-o pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei-recurente.
Recurenta a mai
invocat faptul că soluția unirii excepției lipsei calității sale procesuale
active pe cererea reconvențională se impunea adoptată în condițiile în care
instanța de fond a procedat în acest fel cu excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantului L.C. sub aspectul cererii principale.
Instanța de apel,
judicios a apreciat acest argument ca fiind eronat, deoarece modul de
soluționare a unei excepții, chiar și identice, dar care privește o altă cerere
formulată în cadrul aceleiași cauze, nu poate influența soluția dată altei
excepții, care a fost invocată în legătură cu o altă cerere. Excepțiile se
soluționează de către instanță în funcție de natura lor și de particularitățile
cererii (principale sau incidentale sau accesorii) în legătură cu care au fost
invocate, iar modul de soluționare al uneia nu ține instanța să dea aceeași
soluție și celorlalte.
Recurenta a susținut
că excepția calității sale active este întemeiată, arătând că are legitimitatea
procesuală pentru a cere constatarea nulității absolute a celor două contracte
în condițiile în care acestea reprezintă temeiul pretențiilor formulate de
reclamant împotriva sa.
Din probatoriul
existent în dosarul cauzei, se apreciază că cele două contracte de
vânzare-cumpărare a căror anulare este cerută de recurentă, nu constituie
temeiul juridic al pretențiilor formulate de reclamant împotriva sa, în
condițiile în care recurenta C.R. are calitatea numai de pârât și numai cu
privire la cel de-al doilea capăt al cererii principale, având ca obiect obligarea
acesteia la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului.
Fundamentul juridic
al pretențiilor respective este reprezentat de prevederile art. 998-999 C. civ.
care constituie sediul materiei pentru răspunderea civilă delictuală pentru
fapta proprie, în sensul că reclamantul susține că, datorită introducerii
culpabile a imobilului teren de 1000 mp, masa succesorală după defunctul P.S.,
deși terenul a fost vândut de defunct cu ani în urmă.
Instanța de apel în
mod legal a statuat că recurenta în mod greșit susține că ar avea calitatea
procesuală activă pe cererea reconvențională, având în vedere regimul juridic
al nulității absolute.
Ținând seama de
regulile nulității se constată că recurenta nu urmărește valorificarea sau
protejarea vreunui drept propriu prin cererea reconvențională, astfel că nu se
poate considera că ar avea un interes actual și concret în a cerere constatarea
nulității celor două contracte.
Simpla calitate de
notar public a recurentei nu-i poate conferi acesteia o legitimare procesuală
specială și nu-i poate recunoaște un interes particular în a invoca nulitatea
absolută a unor acte juridice, cu care nu are nicio legătură juridică, în
condițiile în care nu există o dispoziție legală care să consacre o astfel de
legitimare.
Anularea celor două
contracte de vânzare-cumpărare prin care reclamantul dovedește calitatea sa de
dobânditor al imobilului nu ar profita recurentei-pârâte deoarece reclamantul
nu a formulat acțiune în revendicare în contradictoriu cu aceasta, ci doar cel
de-al doilea capăt al cererii principale are ca obiect obligarea sa la plata de
daune pentru greșita includere a terenului în masa succesorală a defunctului P.S.,
deși acesta l-a înstrăinat în timpul vieții.
Faptul că instanța de
fond s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a
recurentei în cadrul cererii reconvenționale, și urmează ca în dosarul disjuns,
să se discute pentru a se pronunța și pe excepția lipsei calității procesuale
pasive a recurentei-reclamante C.R. în cadrul cererii principale, nu constituie
o cauză de neegalitate a soluției pronunțate de instanța de fond.
Cu privire la
respingerea ca inadmisibilă a cererii de introducere în cauză a pârâților P.M.
și V. și E.L., se apreciază că instanța de apel în mod corect a statuat că
instanța de fond a respins o astfel de cerere ca inadmisibilă, în condițiile în
care modalitățile de lărgire a cadrului procesual din punct de vedere al
părților sunt reglementate strict de Codul de procedură civilă iar cerere
formulată de recurentă nu îndeplinește cerințele nici uneia dintre aceste forme
procesuale.
Având în vedere cele
menționate mai sus, se reține că recurenta are calitate de pârât doar cu
privire la cel de-al doilea capăt al cererii principale, având ca obiect
răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie pentru includerea culpabilă
a terenului în litigiu în masa succesorală de pe urma defunctului P.S., precum
și faptul că cei pe care recurenta intenționează să-i introducă în proces nu
mai au calitatea de proprietari ai terenului. Pe cale de consecință nu sunt
îndeplinite cerințele impuse de prevederile art. 57 C. proc. civ.
Față de cele reținute
și văzând și prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge
recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâta C.R. împotriva deciziei nr. 341A din 27 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 20 iunie 2011.