ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5295/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 989 din 20 iulie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamante C.R. în ce privește cererea reconvențională, așa cum a fost completată, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr. 43957 din 03 octombrie 1995 și nr. 3369 din 08 iulie 1992; a respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză a pârâților P.M., P.V. și E.L. formulată de pârâta reclamantă C.R. prin întâmpinare, a admis excepția lipsei de interes a cererii de chemare în garanție formulată de reclamantul L.C.

împotriva chematei în garanție P.(fostă R.)G.; a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ce privește primul capăt de cerere având ca obiect revendicare; a respins cererea reconvențională, așa cum a fost completată, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr. 43957 din 03 octombrie 1995 și nr. 3369 din 08 iulie 1992, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul L.C. împotriva chematei în garanție P.R.G.; a disjuns cererea principală formulată de reclamantul L.C., împotriva pârâților J.G., P.C. și P.F., având ca obiect revendicare, cererea subsidiară formulată de reclamantul L.C.

împotriva pârâților C.F.S., Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară Argeș de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, C.R., notar public la Biroul Notarului Public Asociația „R.C. și B.H.” și comuna Mogoșoaia, prin Primar, cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâții J.G., P.C., P.F. și C.F.S. împotriva intervenientei în interes propriu E.L., precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.R. împotriva chematei în garanție Casa de Asigurări a Notarilor Publici și a dispus formarea unui nou dosar, fixând termen pentru continuarea judecății la data de 05 octombrie 2009, FA8, 8:30, pentru când se vor cita părțile din cererile disjunse, reclamantul cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 8.686, 52 lei și timbru judiciar 5 lei pentru capătul doi al cererii de chemare în judecată, pârâții J.G., P.C., P.F.

și C.F.S. cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 8.686, 52 lei și timbru judiciar 5 lei pentru cererea de chemare în judecată a altor persoane și pârâta C.R. cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 8.686, 52 lei și timbru judiciar 5 lei pentru cererea de chemare în garanție. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamante C.R. în ce privește cererea reconvențională, așa cum a fost completată, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr. 43957 din 03 octombrie 1995 și nr. 3369 din 08 iulie 1992, filele 144 - 146 dosar, instanța constată că prin acestea, P.S.

a vândut pârâtei E.L., iar apoi aceasta a vândut reclamantului L.C., terenul intravilan situat în com. Mogoșoaia, Sectorul Agricol Ilfov, parcela 19, în suprafață de 1000 mp. Deși pârâta reclamantă C.R. nu a fost parte în niciunul dintre aceste contracte, solicită constatarea nulității absolute a acestora, susținând că are calitate procesuală activă în formularea unei astfel de cereri, deoarece este o persoană interesată. Instanța a constatat însă că deși nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care are un interes legal și chiar din oficiu de instanță, în categoria „oricine are un interes legal” nu pot intra acele persoane care sunt cu totul străine de actul juridic despre care se pretinde a fi încheiat cu nerespectarea condițiilor de validitate edictate pentru ocrotirea unui interes general, întrucât acestea nu pot justifica un interes care să fie în legătură cu cauza nulității absolute în mod nemijlocit.

Câtă vreme pârâta reclamantă C.R. nu pretinde nici un drept în legătură cu bunul ce face obiectul contractelor de vânzare cumpărare, se apreciază că aceasta nu are calitatea procesuală activă de a solicita constatarea nulității lor. În consecință, excepția urmează a fi admisă, iar cererea reconvențională va fi respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Instanța nu a luat act nici de susținerea pârâților P.C., P.F. și J.G., în sensul că și-ar însuși această cerere reconvențională, câtă vreme cererea a fost formulată de pârâta reclamantă C.R. în nume personal, astfel încât cererea sa nu poate fi însușită de niciuna dintre celelalte părți. În ce privește cererea formulată de pârâta C.R.

prin întâmpinare de introducere în cauză a pârâților P.M., P.V. și E.L., pentru ca hotărârea să le fie opozabilă, instanța a constatat că modalitățile de participare a terților în proces sunt expres și limitativ prevăzute în Capitolul III al Codului Procedură Civilă. În cele mai multe situații, cadrul procesul, sub aspectul părților între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, este fixat de către reclamant, prin indicarea, în cererea de chemare în judecată, a persoanei împotriva căreia își formulează pretențiile. O astfel de persoană însă, împotriva căreia au fost formulate niște pretenții, nu poate solicita introducerea în cauză și a altor persoane împotriva cărora reclamantul ar putea formula aceleași sau alte pretenții.

Singurele modalități în care pârâtul ar putea solicita introducerea în cauză a altor persoane sunt cele prevăzute ca atare de Codul de Procedură Civilă. În consecință, cererea pârâtei C.R. de introducere în cauză a altor pârâți a fost considerată ca inadmisibilă, fiind respinsă ca atare. Față de faptul că cererea reconvențională urma a fi respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală, instanța a apreciat că cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul L.C. împotriva chematei în garanție P., fostă R.G. este lipsită de interes, câtă vreme reclamantul nu poate justifica niciun interes născut și actual pentru formularea unei astfel de cereri, condiție esențială de exercitare a oricărei acțiuni civile.

Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei de interes, cu consecința respingerii cererii de chemare în garanție ca lipsită de interes. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ce privește primul capăt al cererii sale, având ca obiect revendicare, invocată de pârâtul Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară prin notele scrise de la filele 189 - 191, precum și de pârâta C.R., instanța, constatând că pentru judecarea acesteia este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ. a unit excepția cu fondul. În temeiul art. 165 C. proc. civ., instanța a disjuns cererea principală formulată de reclamantul L.C., împotriva pârâților J.G., P.C.

și P.F., având ca obiect revendicare, cererea subsidiară formulată de reclamantul L.C., împotriva pârâților C.F.S., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, C.R. și comuna Mogoșoaia prin Primar, având ca obiect pretenții, cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâții J.G., P.C., P.F. și C.F.S. împotriva intervenientei în interes propriu E.L., precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.R. împotriva chematei în garanție Casa de Asigurări a Notarilor Publici, și dispune formarea unui nou dosar, fixând termen pentru continuarea judecății. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia civilă nr. 341 din 27 mai 2010, a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă C.R., împotriva sentinței civile nr. 989 din 20 iulie 2009 a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimatul L.C., cu intimații – pârâți P.M., P.V.

, J.G., P.C., P.F., C.F.S., Oficiul de Cadastrul și Publicitate Imobiliară Ilfov, Primăria Comunei Mogoșoaia, prin Primar, Consiliul local Mogoșoaia, intimata – intervenientă E.L., intimații - chemați în garanție Casa de Asigurări a Uniunii Notarilor Publici din România și P.(R.)G. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: În ceea ce privește primul motiv de apel formulat, referitor la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamante C.R. pe cererea reconvenționala, instanța de apel a considerat că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în sensul că nu se impunea unirea acesteia cu fondul cererii reconvenționale și nici nu trebuia respinsă ca nefondată de către tribunal.

Cu privire la necesitatea unirii excepției cu fondul cererii reconvenționale, instanța de control judiciar a apreciat soluția dată de tribunal ca fiind corectă având în vedere obiectul cererii reconvenționale și anume constatarea nulității absolute a doua contracte de vânzare cumpărare, prin care imobilul revendicat a fost succesiv vândut, în final ajungând în proprietatea reclamantului L.C., precum și faptul că potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., excepțiile se impune a fi unite cu fondul doar dacă, atât pentru soluționarea excepției cât și pentru judecarea fondului, sunt necesare probe comune.

Instanța de apel a considerat că nu este îndeplinită în speță această cerință, în condițiile în care aspectele legate de nulitate vizează neîndeplinirea condițiilor de validitate de fond și formă la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare iar aspectele referitoare la calitatea procesuală activă vizează chestiuni legate de interesul (care trebuie să fie real, concret, legitim și juridic) de a formula o astfel de acțiune. In detalierea acestui prim motiv de apel, pârâta reclamantă a reiterat motivele de nulitate invocate în cerere reconvenționala, referitoare la inexistența exemplarului original din mapa fostului notariat de stat al Municipiului București, ceea ce ar conduce la ideea că respectivul contract nu ar avea o existență reală precum și faptul că, deși la data dobândirii imobilului în litigiu E.L.

era căsătorită, aceasta l-a înstrăinat singură, fără să existe dovada consimțământului soțului său. Față de modul în care prima instanță a soluționat cererea reconvențională, pe excepție, respingând-o pentru lipsa calității procesuale active a pârâtei reclamante, Curtea, respectând limitele efectului devolutiv al căii de atac a apelului nu putut reține ca obiect de analiză aceste chestiuni, ce țin de fondul cererii reconvenționale. Apelanta a invocat faptul că soluția unirii excepției lipsei calității sale procesual active pe cererea reconvențională se impunea adoptată în condițiile în care instanța de fond a procedat în acest fel cu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului sub aspectul cererii principale.

Curtea a apreciat acest argument ca fiind eronat, deoarece modul de soluționare a unei excepții, chiar și identice, dar care privește o altă cerere formulată în cadrul aceleași cauze, nu poate influența soluția dată altei excepții, care a fost invocată în legătură cu o altă cerere. Excepțiile se soluționează de către instanță în funcție de natura lor și de particularitățile cererii (principale sau incidentale sau accesorii) în legătură cu care au fost invocate, iar modul de soluționare al uneia nu ține instanța să dea aceeași soluție și celorlalte. În subsidiar, apelanta a susținut că excepția lipsei calității sale active este neîntemeiată, arătând că are legitimitatea procesuală pentru a cere constatarea nulității absolute a celor două contracte, în condițiile în care acestea reprezintă temeiul pretențiilor formulate de reclamant împotriva sa.

Din analiza întregului material probator administrat în cauza în fața primei instanțe și având în vedere și natura și obiectul cererilor (principale și incidentale) formulate în cadrul prezentului dosar, Curtea a constatat că cele două contracte de vânzare cumpărare a căror anulare este cerută de apelantă, nu constituie temeiul juridic al pretențiilor formulate de reclamant împotriva sa, în condițiile în care C.R. are calitatea de pârât numai ce privire la cel de-al doilea capăt al cererii principale, având ca obiect obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului. Fundamentul juridic al acestor pretenții este reprezentat de prevederile art. 998 - 999 C. civ., care constituie sediul materiei pentru răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, în sensul că reclamantul susține că, datorită introducerii culpabile a imobilului teren de 100 mp în masa succesorală după defunctul P.S.

(deși terenul fusese vândut de defunct cu ani în urmă), reclamantul a suferit un prejudiciu, constând în faptul că nu se poate bucura de plenitudinea atributelor dreptului de proprietate pe care l-a dobândit de la E.L. Curtea a apreciat că în mod greșit a susținut apelanta că ar avea calitate procesuală activă pe cererea reconvențională, având în vedere regimul juridic al nulității absolute. Potrivit acestui regim juridic, se poate recunoaște legitimitate procesuală de a cere constatarea nulității, oricărei persoane interesate, prin aceasta înțelegând, pe lângă părțile actului juridic și avânzii cauza ai acestora: succesorii universali, cu titlu universal, cu titlu particular, creditorii chirografari pe calea acțiunii oblice, precum și de alte persoane care justifică un interes direct, concret și personal cum ar fi reprezentantul legal al acelui lipsit de capacitate de exercițiu, de procuror în condițiile art. 45 C. proc.

civ. Această trăsătură a regimului juridic al nulității absolute nu trebuie interpretată în sensul că ar recunoaște posibilitatea de a formula acțiune în justiție, oricărei persoane, care este terț desăvârșit, neavând nicio legătură cu juridica cu părțile sau obiectul actului juridic a cărui anulare se cere. Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice la speța dedusă judecății în prezentul dosar, Curtea a constatat că apelanta nu urmărește valorificarea sau protejarea unui drept propriu prin cererea reconvențională, astfel că nu se putea considera că ar avea un interes actual și concret în a cere constatarea nulității celor două contracte.

Simpla calitate de notar public a apelantei nu-i poate conferi acesteia o legitimitate procesuală specială și nu-i putea recunoaște un interes particular în a invoca nulitatea absolută a unor acte juridice, cu care nu are nicio legătură juridică, în condițiile în care nu există o dispoziție legală care să consacre o astfel de legitimare. Așa cum s-a arătat în cele de preced, temeiul juridic al pretențiilor formulate de reclamant împotriva apelantei îl reprezintă răspunderea delictuală pentru fapta ilicită acesteia, cauzatoare de prejudiciu și nu contractele de vânzare cumpărare, a căror anulare a solicitat-o. Apelanta este pârât doar în ceea ce privește cel de-al doilea capăt al cererii principale și nu față de primul care are ca obiect acțiunea în revendicare a imobilului în litigiu.

Interesul este o condiție de exercițiu a acțiunii civile și trebuie interpretat și înțeles în strictă legătură cu obiectul cererii promovate și cu dispozițiile legale incidente. Anularea celor două contracte de vânzare cumpărare, prin care reclamantul dovedește calitatea sa de dobânditor al imobilului, nu ar profita apelantei pârâte reclamante, deoarece reclamantul nu a formulat acțiunea în revendicare în contradictoriu cu aceasta, ci doar cel de-al doilea capăt al cererii principale, având ca obiect obligarea sa la plata de daune pentru greșita includere a terenului în masa succesorală a defunctului, deși acesta îl înstrăinase în timpul vieții.

În susținerea acestui motiv de apel, iar ulterior, până la prima zi de înfățișare, apelanta a invocat ca motiv distinct de apel faptul că prima instanță a soluționat excepțiile ridicate de părți într-o ordine greșită, în sensul că s-a pronunțat în sensul respingerii pe excepție lipsei calității procesuale active a apelantei pe cererea reconvențională, dar nu analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei pe cel de-al doilea capăt al cererii principale. Excepțiile se soluționează în ordinea impusă de natura, semnificația și efectele lor, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei pe cererea principală se analizează în raport de contextul procesual al acestei cereri, fiind evident că soluționarea excepției necesită administrarea de probe, pentru stabilirea existenței faptei ilicite cauzatoare de prejudicii și a autorului ei.

Faptul că prima instanță s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a apelantei în cadrul cererii reconvenționale și urmează, că în dosarul disjuns, să se discute și să se pronunțe și pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei reclamante C.R., în cadrul cererii principale, nu constituie o cauză de nelegalitate a soluției pronunțate de tribunal prin sentința apelată. Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, referitor la respingerea ca inadmisibilă a cererii de introducere în cauză a pârâților P.M. și V. și E.L., Curtea a apreciat că în mod corect a respins prima instanță o astfel de cerere ca inadmisibilă, în condițiile în care modalitățile de lărgire a cadrului procesual din punct de vedere al părților sunt reglementate strict de codul de procedură civilă, iar cererea formulată de apelantă nu îndeplinește cerințele nici uneia dintre aceste forme procesuale.

În susținerea criticii formulate, apelanta a arătat că rațiunea care impune introducerea în proces a acestor terți rezidă în necesitatea asigurării opozabilității hotărârii, care urmează a se pronunța în cauză față de aceștia. Instanța de control judiciar a apreciat că aceste argumente ale apelantei nu sunt pertinente în condițiile în care pârâtul nu poate introduce în proces alte persoane împotriva cărora reclamantul ar putea formula aceleași pretenții sau alte pretenții, așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță. De asemenea trebuie avut în vedere și faptul că hotărârea judecătoreasca produce efecte numai între părțile litigante (neputând naște drepturi sau obligații în beneficiu sau sarcina terților), însă față de aceștia din urmă, se impune a fi respectată cu puterea unui fapt juridic.

În susținerea acestui motiv de apel, pârâta reclamantă a arătat că cererea de introducere în cauză a celor trei terți s-a întemeiat pe prevederile art. 57 C. proc. civ., argumentând că aceștia pot pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul. Având în vedere că apelanta are calitatea de pârâtă doar cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii principale, având ca obiect răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, pentru includerea culpabilă a terenului în litigiu în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului P.S., precum și faptul că cei pe care apelanta intenționează să-i introducă în proces numai calitatea de proprietari ai terenului, astfel că nu se pot considera prejudiciați de pretinsa faptă culpabilă apelantei, Curtea a apreciat că aceștia nu sunt în postura de a formula aceleași pretenții ca și reclamantul și pe cale de consecință nu sunt îndeplinite cerințele impuse de prevederile art. 57 C. proc.

civ. Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs pârâta-recurentă C.R., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - În speță, se impunea unirea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei, în privința cererii reconvenționale, cu fondul cauzei în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ. - Prin cererea reconvențională s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 43957 din 3 octombrie 1995 și nr. 3369 din 8 iulie 1992 de care se prevalează reclamantul L.C. - Neexistența originalului din mapa fostului Notariat de stat al municipiului București, astfel încât nu se poate proba dacă contractul respectiv a fost cu adevărat întocmit.

- Instanța de fond trebuia să unească excepția lipsei calității procesuale active a recurentei cu fondul cauzei fiind necesară administrarea unor probatorii comune cu fondul cauzei, lucru pe care l-a făcut când a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. - Instanțele în mod greșit au reținut că sunt străine de actul juridic despre care se pretinde că ar fi fost încheiat cu nerespectarea condițiilor de fond prevăzute de art. 948 C. civ. - În condițiile art. 3 din Legea nr. 36/1995, simpla calitate de notar public este suficientă pentru a justifica un interes legitim pentru a invoca o nulitate absolută a unui act juridic. - În speță justifica un interes legitim, de vreme ce am fost chemată în judecată în calitate de pârâtă pentru a fi obligată în solidar cu ceilalți pârâți la plata sumei de 150.000 Euro cu titlu de despăgubiri.

- În speță sunt incidente dispozițiile art. 57 C. proc. civ. în sensul că numiții P.M. și P.V. pot pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, fiind vorba de chemarea în judecată și a altor persoane. Recursul nu este fondat. În ce privește motivul de recurs formulat referitor la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a recurentei-reclamante C.R. prin cererea reconvențională, instanța de apel în mod judicios a considerat că soluția primei instanțe este legală, în sensul că nu se impunea unirea acesteia cu fondul cererii reconvenționale și nici nu trebuia respinsă ca nefondată de către instanța fondului.

Cu privire la necesitatea unirii excepției cu fondul cererii reconvenționale, se apreciază că soluția instanței de fond și menținută de instanța de apel este corectă, având în vedere obiectul cererii reconvenționale și anume constatarea nulității absolute a două contracte de vânzare-cumpărare: nr. 43957 din 3 octombrie 1995 și 3369 din 8 iulie 1992, prin care imobilul revendicat a fost succesiv înstrăinat, în final a ajuns în proprietatea intimatului-reclamant L.C., precum și faptul că potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., excepțiile se impune a fi unite cu fondul doar dacă, atât pentru soluționarea excepției cât și pentru judecarea fondului sunt necesare probe comune.

Instanța de apel în mod corect a procedat când a considerat că nu este îndeplinită în speță cerința menționată, în condițiile în care aspectele legate de nulitate vizează neîndeplinirea condițiilor de validitate de fond și formă la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, iar aspectele referitoare la calitatea procesuală activă vizează chestiuni legate de interesul de a formula o astfel de acțiune. În detalierea acestui motiv de recurs pârâta-recurentă a reiterat motivele de nulitate invocate în cererea reconvențională referitoare la inexistența exemplarului original din mapa fostului notariat de stat al Municipiului București, ceea ce ar conduce la ideea că respectivul contract nu ar avea o existență reală.

Față de modul în care prima instanță a soluționat cererea reconvențională pe excepție, a respins-o pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei-recurente. Recurenta a mai invocat faptul că soluția unirii excepției lipsei calității sale procesuale active pe cererea reconvențională se impunea adoptată în condițiile în care instanța de fond a procedat în acest fel cu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului L.C. sub aspectul cererii principale. Instanța de apel, judicios a apreciat acest argument ca fiind eronat, deoarece modul de soluționare a unei excepții, chiar și identice, dar care privește o altă cerere formulată în cadrul aceleiași cauze, nu poate influența soluția dată altei excepții, care a fost invocată în legătură cu o altă cerere.

Excepțiile se soluționează de către instanță în funcție de natura lor și de particularitățile cererii (principale sau incidentale sau accesorii) în legătură cu care au fost invocate, iar modul de soluționare al uneia nu ține instanța să dea aceeași soluție și celorlalte. Recurenta a susținut că excepția calității sale active este întemeiată, arătând că are legitimitatea procesuală pentru a cere constatarea nulității absolute a celor două contracte în condițiile în care acestea reprezintă temeiul pretențiilor formulate de reclamant împotriva sa. Din probatoriul existent în dosarul cauzei, se apreciază că cele două contracte de vânzare-cumpărare a căror anulare este cerută de recurentă, nu constituie temeiul juridic al pretențiilor formulate de reclamant împotriva sa, în condițiile în care recurenta C.R.

are calitatea numai de pârât și numai cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii principale, având ca obiect obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului. Fundamentul juridic al pretențiilor respective este reprezentat de prevederile art. 998-999 C. civ. care constituie sediul materiei pentru răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, în sensul că reclamantul susține că, datorită introducerii culpabile a imobilului teren de 1000 mp, masa succesorală după defunctul P.S., deși terenul a fost vândut de defunct cu ani în urmă. Instanța de apel în mod legal a statuat că recurenta în mod greșit susține că ar avea calitatea procesuală activă pe cererea reconvențională, având în vedere regimul juridic al nulității absolute.

Ținând seama de regulile nulității se constată că recurenta nu urmărește valorificarea sau protejarea vreunui drept propriu prin cererea reconvențională, astfel că nu se poate considera că ar avea un interes actual și concret în a cerere constatarea nulității celor două contracte. Simpla calitate de notar public a recurentei nu-i poate conferi acesteia o legitimare procesuală specială și nu-i poate recunoaște un interes particular în a invoca nulitatea absolută a unor acte juridice, cu care nu are nicio legătură juridică, în condițiile în care nu există o dispoziție legală care să consacre o astfel de legitimare.

Anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare prin care reclamantul dovedește calitatea sa de dobânditor al imobilului nu ar profita recurentei-pârâte deoarece reclamantul nu a formulat acțiune în revendicare în contradictoriu cu aceasta, ci doar cel de-al doilea capăt al cererii principale are ca obiect obligarea sa la plata de daune pentru greșita includere a terenului în masa succesorală a defunctului P.S., deși acesta l-a înstrăinat în timpul vieții. Faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a recurentei în cadrul cererii reconvenționale, și urmează ca în dosarul disjuns, să se discute pentru a se pronunța și pe excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-reclamante C.R.

în cadrul cererii principale, nu constituie o cauză de neegalitate a soluției pronunțate de instanța de fond. Cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de introducere în cauză a pârâților P.M. și V. și E.L., se apreciază că instanța de apel în mod corect a statuat că instanța de fond a respins o astfel de cerere ca inadmisibilă, în condițiile în care modalitățile de lărgire a cadrului procesual din punct de vedere al părților sunt reglementate strict de Codul de procedură civilă iar cerere formulată de recurentă nu îndeplinește cerințele nici uneia dintre aceste forme procesuale.

Având în vedere cele menționate mai sus, se reține că recurenta are calitate de pârât doar cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii principale, având ca obiect răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie pentru includerea culpabilă a terenului în litigiu în masa succesorală de pe urma defunctului P.S., precum și faptul că cei pe care recurenta intenționează să-i introducă în proces nu mai au calitatea de proprietari ai terenului. Pe cale de consecință nu sunt îndeplinite cerințele impuse de prevederile art. 57 C. proc. civ. Față de cele reținute și văzând și prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.R. împotriva deciziei nr. 341A din 27 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2011.