ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2968/2011

Asupra recursului penal de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 29 august 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

- în dosarul nr. 51764/3/2010, s-a dispus, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., menținerea stării de arest a

inculpatului S.C.N.

Pentru

a pronunța această hotărâre s-a reținut în esență că a fost legal stabilită

existența infracțiunilor și a vinovăției inculpatului, prin pronunțarea unei

hotărâri de condamnare în primă instanță.

Acuzațiile

aduse inculpatului legitimează, în continuare, detenția preventivă a acestuia

în sensul că interesul public al menținerii ordinii, în cauza dată, trece

înaintea dreptului apelantului-inculpat, arestat preventiv, la libertate.

Temeiurile

de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a

inculpatului nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului,

neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii arestării

preventive.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S.C.N. solicitând casarea

acesteia și revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma dispozițiilor art.

385

14

alin. (1) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat

pentru următoarele considerente:

În

esență, în sarcina inculpatului S.C.N. s-a reținut că

, în cursul lunii

martie 2010, a introdus în România, o cantitate totală de 946,47 gr.mefedronă.

S-a

mai reținut că inculpatul, la data de 10 august 2010 a încercat introducerea în

România, prin Bulgaria, prin sistem de curierat rapid DHL, a unui colet cu

scrisoare de însoțire nr. 4440890456, conținând cantitatea de 18 gr. de

metamfetamină, drog de mare risc, din orașul Ruse - Bulgaria în orașul

Budapesta – Ungaria. Inculpatul avea menționat în acte, ca intermediar

expeditor din Bulgaria, pe inculpatul I.V.S. și ca destinatar pe numitul G.B.

De

asemenea, s-a mai reținut ca inculpatul, la aceeași dată - 10 mai 2010 - a

încercat introducerea din China în România, prin Bulgaria, prin sistemul de

curierat rapid DHL, a unui colet cu scrisoare de însoțire nr. 4440980460,

conținând cantitatea de 1,750 kg ethylamphetamină, drog de risc, din orașul

Ruse, Bulgaria în București.

a

vea

menționat în acte, ca intermediar expeditor din Bulgaria, pe inculpatul I.V.S.

și destinatar pe învinuitul M.I.D., iar la data de 15 mai 2010 a încercat

introducerea în România, prin Bulgaria, prin sistemul de curierat rapid DHL, a

unui alt colet cu scrisoarea de însoțire nr. 4440980547, conținând cantitatea

de 124 gr. ethylamphetamină, drog de risc. Avea menționat în acte, ca intermediar

expeditor din Bulgaria, pe inculpatul I.V.S. și ca destinatar chiar pe

inculpatul S.C.N.

Totodată, s-a reținut în sarcina inculpatului

că în cursul lunilor aprilie - mai 2010 a organizat importul unor cantități de

droguri de mare risc (metamfetamină) și droguri de risc (ethylamfetamină) din

China în Bulgaria, încercând să expedieze prin firma de curierat rapid DHL din

orașul Ruse, Bulgaria în România cantități importante de droguri de mare risc

și de risc, precum și în Ungaria, pentru a fi expediate ulterior în România,

prin persoane interpuse ca inculpatul I.V.S., învinuita M.I.D. și cetățeanul

maghiar G.B.

Prin

sentința penală nr. 524/F din 5 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, în dosarul nr. 51746/3/2010, s-a dispus condamnarea

inculpatului S.C., la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor de tentativă la trafic de droguri prevăzută de art. 20

C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, tentativă la

introducerea în țară de droguri de mare risc prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea

prevăzută de art. 10 din aceeași lege.

Corelând

modalitatea și împrejurările în care se pretinde că au fost comise faptele, cu

pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, Înalta Curte

apreciază că și în prezent, subzistă pericolul concret pentru ordinea publică,

impunându-se menținerea stării de arest a inculpatului S.C.

Necesitatea

administrării unor probe, în calea de atac a apelului, nu înlătură pericolul

concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului ci reprezintă

tocmai respectarea dreptului la apărare al acestuia, necesitatea administrării

tuturor probelor pentru stabilirea adevărului într-o cauză concretă dedusă

judecății.

Pe cale de consecință, Înalta Curte în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.C.N. împotriva

încheierii din 29

august 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul

nr. 51746/3/2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.C.N. împotriva încheierii de ședință din 29 august 2011 a Curții

de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în dosarul nr. 51746/3/2010 (2954/2011).

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi

07

septembrie 2011

.