ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2968/2011

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 august 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, - în dosarul nr. 51764/3/2010, s-a dispus, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului S.C.N. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut în esență că a fost legal stabilită existența infracțiunilor și a vinovăției inculpatului, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță. Acuzațiile aduse inculpatului legitimează, în continuare, detenția preventivă a acestuia în sensul că interesul public al menținerii ordinii, în cauza dată, trece înaintea dreptului apelantului-inculpat, arestat preventiv, la libertate.

Temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii arestării preventive. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S.C.N. solicitând casarea acesteia și revocarea măsurii arestării preventive. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: În esență, în sarcina inculpatului S.C.N. s-a reținut că , în cursul lunii martie 2010, a introdus în România, o cantitate totală de 946,47 gr.mefedronă.

S-a mai reținut că inculpatul, la data de 10 august 2010 a încercat introducerea în România, prin Bulgaria, prin sistem de curierat rapid DHL, a unui colet cu scrisoare de însoțire nr. 4440890456, conținând cantitatea de 18 gr. de metamfetamină, drog de mare risc, din orașul Ruse - Bulgaria în orașul Budapesta – Ungaria. Inculpatul avea menționat în acte, ca intermediar expeditor din Bulgaria, pe inculpatul I.V.S. și ca destinatar pe numitul G.B. De asemenea, s-a mai reținut ca inculpatul, la aceeași dată - 10 mai 2010 - a încercat introducerea din China în România, prin Bulgaria, prin sistemul de curierat rapid DHL, a unui colet cu scrisoare de însoțire nr. 4440980460, conținând cantitatea de 1,750 kg ethylamphetamină, drog de risc, din orașul Ruse, Bulgaria în București.

a vea menționat în acte, ca intermediar expeditor din Bulgaria, pe inculpatul I.V.S. și destinatar pe învinuitul M.I.D., iar la data de 15 mai 2010 a încercat introducerea în România, prin Bulgaria, prin sistemul de curierat rapid DHL, a unui alt colet cu scrisoarea de însoțire nr. 4440980547, conținând cantitatea de 124 gr. ethylamphetamină, drog de risc. Avea menționat în acte, ca intermediar expeditor din Bulgaria, pe inculpatul I.V.S. și ca destinatar chiar pe inculpatul S.C.N.

Totodată, s-a reținut în sarcina inculpatului că în cursul lunilor aprilie - mai 2010 a organizat importul unor cantități de droguri de mare risc (metamfetamină) și droguri de risc (ethylamfetamină) din China în Bulgaria, încercând să expedieze prin firma de curierat rapid DHL din orașul Ruse, Bulgaria în România cantități importante de droguri de mare risc și de risc, precum și în Ungaria, pentru a fi expediate ulterior în România, prin persoane interpuse ca inculpatul I.V.S., învinuita M.I.D. și cetățeanul maghiar G.B. Prin sentința penală nr. 524/F din 5 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 51746/3/2010, s-a dispus condamnarea inculpatului S.C., la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la trafic de droguri prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, tentativă la introducerea în țară de droguri de mare risc prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea prevăzută de art. 10 din aceeași lege. Corelând modalitatea și împrejurările în care se pretinde că au fost comise faptele, cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, Înalta Curte apreciază că și în prezent, subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, impunându-se menținerea stării de arest a inculpatului S.C. Necesitatea administrării unor probe, în calea de atac a apelului, nu înlătură pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului ci reprezintă tocmai respectarea dreptului la apărare al acestuia, necesitatea administrării tuturor probelor pentru stabilirea adevărului într-o cauză concretă dedusă judecății.

Pe cale de consecință, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.C.N. împotriva încheierii din 29 august 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 51746/3/2010. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.N. împotriva încheierii de ședință din 29 august 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în dosarul nr. 51746/3/2010 (2954/2011). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 07 septembrie 2011 .