ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 449/2012

Asupra recursurilor

de față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 439 din 18 aprilie 2011,

pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 403 C.

proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

către C.I.C.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a apreciat că cererea formulată de către petentul

condamnat revizuient nu poate fi admisă în principiu întrucât în conformitate

cu prevederile art. 394 C. proc. pen., vizând cazurile de revizuire, aceasta nu

se încadrează în niciunul, iar, pe de altă parte, petentul tinde spre o

prelungire a probatoriului, criticând faptul că instanța fondului a hotărât

condamnarea sa fără a se proceda la o recunoaștere din grup, iar el nu a fost

surprins în flagrant la săvârșirea faptei.

Curtea de Apel

București, secția I penală, prin decizia penală nr. 235 din 21 septembrie 2011

a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul condamnat revizuient

C.I.C. împotriva sentinței penale nr. 439 din 18 aprilie 2011, pronunțată de

Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. 13490/299/2011.

Împotriva sus-menționatei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

revizuientul C.I.C.

Reprezentantul

Ministerului Public a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 3 și 11 C. proc. pen., arătând că hotărârea atacată a fost pronunțată în

complet nelegal constituit și s-a soluționat o cale de atac neprevăzută de

lege, motive pentru care s-a solicitat admiterea recursului, casarea și trimiterea

cauzei spre rejudecare la curtea de apel.

Astfel s-a susținut

că prin art. 18 pct. 4 din Legea nr. 202/2010 a fost abrogat pct. 2 al art. 27 C.

proc. pen. care prevedea competența de judecată a tribunalului ca instanță de

apel împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii

în primă instanță.

Totodată s-a stabilit

competența curții de apel în judecarea recursurilor împotriva hotărârilor

pronunțate de judecătorii în primă instanță și a tribunalului ca instanță de

recurs, care judecă doar recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de

judecătorii pentru infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii

penale se face la plângerea prealabilă a persoanelor vătămate, precum și

recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia

măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor

penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor

penale sau a reabilitării precum și în alte cazuri anume prevăzute

de lege.

În raport de cele

arătate și de obiectul prezentei cauze rezultă că sentința penală nr. 439/2011

a Judecătoriei Sector 1 București putea fi atacată doar cu recurs, iar

competența de soluționare revenindu-i Curții de Apel București.

Așa fiind, Curtea de

Apel București soluționând cauza în complet de doi judecători a avut un complet

nelegal constituit și a soluționat o cale de atac neprevăzută de lege.

Revizuientul C.I.C.,

personal a arătat că nu este vinovat, iar prin apărătorul din oficiu a arătat

că achiesează la concluziile procurorului, invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 3 și 11 C. proc. pen., solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

la Curtea de Apel București.

Recursurile sunt

fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte constată că prin art. 18 pct. 4 din Legea nr. 202/2010

a fost abrogat pct. 2 al art. 27 C. proc. pen., care prevedea competența de

judecată a tribunalului ca instanță de apel împotriva hotărârilor pronunțate de

judecătorii în primă instanță.

Prin același act

normativ, respectiv Legea nr. 202/2010, s-a stabilit competența curții de apel

în judecarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în

primă instanță, stabilindu-se și că tribunalul, ca instanță de recurs, judecă

doar recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii privind

infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva

hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a

liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale

pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a

reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Din interpretarea

coroborată a acestor texte de lege, avându-se în vedere și obiectul prezentei

cauze, rezultă că sentința penală nr. 439 din 18 aprilie 2011, pronunțată de

Judecătoria Sectorului 1 București, putea fi atacată doar cu recurs, iar

competența de soluționare a acestuia revenea Curții de Apel București.

Totodată, se constată

că nu se încalcă dispozițiile art. 407 C. proc. pen. în raport cu noile

dispoziții procedurale, de imediată aplicare, iar conform art. 28

1

pct.

2 C. proc. pen., curtea de apel judecă doar apelurile împotriva hotărârilor

penale pronunțate în primă instanță de tribunale, astfel încât instanța a

soluționat practic o cale de atac neprevăzută de lege.

În aceste condiții,

se impunea a fi recalificată calea de atac a apelului ca fiind recurs, iar

pentru soluționarea acestuia era necesar ca instanța să judece cauza în complet

legal constituit, format din trei judecători și nu doi cum s-a procedat în

speță.

Ca atare, recursurile

fiind fondate, Curtea urmează a le admite, a casa decizia penală atacată și a

trimite cauza la Curtea de Apel București pentru soluționarea recursului

declarat de revizuientul C.I.C. împotriva sentinței penale nr. 439 din 18

aprilie 2011 a Judecătoriei Sector 1 București.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București și de revizuientul C

.

I

.

C

.

împotriva deciziei

penale

nr.

235 din

21 septembrie 20

01 a Curții de Apel București, secția

I

penală

.

Casează decizia penală atacată și trimite

cauza spre soluționarea recursului declarat de revizuientul C

.

I

.

C

.

împotriva sentinței

nr.

439 din 18 aprilie

2011 a Judecătoriei sector 1 București, la Curtea de Apel București.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru revizuient, în sumă de 200 lei, se plătește din fondul Ministerului

Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de

soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 16 februarie 2012.